De ce ne-om mai chinui noi să jucăm fotbal? Puteam face o minunată excursie în Islanda și Norvegia! Aveam timp de vizitat gheizere și fiorduri și nici nu ne mai întorceam bătuți.
Am ajuns o Maltă a fotbalului: Norvegia – România 4-0, la patru zile după Islanda – România 2-1.
La pauză era 2-0 și pentru islandezi, și pentru norvegieni. Dar la fel a fost și în campania pentru Europene: tot la pauză, și tot în deplasare, ne-au condus cu 2-0 și suedezii (la final, 2-1), și norvegienii (la final, 2-2); apoi, din nou suedezii, la noi acasă (la final, 2-0).
Dacă tot începem cam toate meciurile importante de la 0-2, de ce nu jucăm doar repriza a doua? Avem timp, astfel, să facem și oleacă de turism, până la pauză.
Să iei 4-0 de la Norvegia e mult mai grav decât să iei 5-0 de la Spania (s-a întâmplat anul trecut).
La 2-0 de ani, Erling Braut Haaland (atacant la Borussia Dortmund) ne-a dat 3 goluri, și putea să ne dea 5, dar a mai scos Tătărușanu două mingi grele, în situații de „1 la 1”.
Norvegia – România 4-0 / Autorii golurilor
Iar noi am continuat să nu ajungem decât rareori în careul lor… Ca și în meciul cu Islanda, senzația e că adversarii pureau să joace fără portar, pentru că noi nu prea obișnuim să trimitem mingea într-acolo…
Norvegia – România 4-0 / Jucătorii
Victoria din Austria (3-2) pare să fi fost întâmplătoare. Ne definește mai bine seria cu nordicii (1-1 acasă cu Irlanda de Nord, 1-2 în Islanda, 0-4 în Norvegia).
Apropo: victoria Islandei cu România a venit între două înfrângeri severe ale „focilor” din Atlanticul de Nord: 1-5 cu Belgia și 0-3 cu Danemarca.
Mai e cineva prin cețurile Nordului care nu ne-a luat puncte? Păi, ar mai fi Insulele Feroe (tot mai periculoși „pescarii”!), poate Groenlanda (dacă-și fac și eschimoșii echipă)…
Miercuri jucăm din nou cu Austria, dar la Ploiești. S-ar putea să aibă ceva gânduri de răzbunare…
Am ratat calificarea la Europene, acum ne ducem pe tobogan și în Liga Națiunilor. Am stat o etapă pe locul 1, dar o seară rușinoasă ne aruncă direct pe 3 (din 4).
Mai putem spera ceva de la generația asta? Nu prea. Cel mult, vreo calificare – o dată la 10 ani – la un turneu final european, la care participă jumătate de continent. Dar la Mondiale nu mai ajungem! Și nici n-am mai ajuns din 1998, adică de 22 de ani…
Asta e, stingem lumina. Până nu ne apucăm de construit serios, de la bază, cu academii de fotbal adevărate, n-o să mai avem fotbaliști de clasă, cu atât mai puțin o generație performantă.