O simplă comparație a situației pandemice din România cu alte două țări din Europa – Franța și Polonia –, în primele 13 zile din octombrie, ar trebui să fie suficientă pentru ca orice om să conștientizeze că ar fi mult mai bine să evite îmbolnăvirea, decât să mizeze pe faptul că se va face bine. Șansele să te vindeci de Covid, în România, sunt de circa 4,5 ori mai mici decât în Franța și considerabil mai reduse decât în Polonia.
Am ales ca repere cele două țări considerându-le relevante din mai multe puncte de vedere. Franța este țara din Uniunea Europeană care înregistrează cel mai mare număr de infectări zilnice în acest moment, iar Polonia – relativ apropiată geografic de noi – a avut până acum câteva zile o rată de infectare destul de asemănătoare, pentru ca în ultima săptămână să cunoască o ascensiune abruptă a epidemiei.
Rata fatalității Covid în octombrie. România – 2,16%. Franța – 0,49%
Așa cum se poate vedea din tabelul alăturat, România a înregistrat 710 decese și 32.889 de cazuri noi în primele 13 zile din octombrie. În mod evident, în primele zile din octombrie victimele n-au provenit decât în mică măsură dintre cei care abia se infectaseră. Statistica este însă relevantă, arătând concret rata deceselor raportat la numărul de oameni nou infectați aflați în perioada critică.
În România, numărul deceselor din totalul infectaților în octombrie reprezintă 2,16%. Aceasta este, acum, rata fatalității în epidemia Covid-19.
În Franța – țară la care se raportează atât guvernanții, când invocă diverse măsuri, de relaxare sau de impunere a unor restricții – s-au înregistrat, într-adevăr, de peste 6 ori mai multe cazuri decât în România, în primele 13 zile din octombrie.
În mod corect, se poate spune că indicele de răspândire a virusului la francezi este de două ori mai mare decât în România (populația Franței e de peste 3 ori mai mare decât a țării noastre, iar numărul cazurilor – de 6 ori mai mare).
Dar ceea ce omit să spună atât guvernanții, cât și opozanții lor este că, la aproape 200.000 de cazuri în 13 zile, francezii au o rată de fatalității de doar 0,49%. Concret, asta înseamnă că, în timp ce în Franța moare de Covid un om din 200, la noi moare un om din mai puțin de 50!
Este un adevăr copleșitor și, în egală măsură, foarte îngrijorător, care relevă mai multe probleme.
Cauzele mortalității mai mari în România față de alte țări: sistem medical slab, lipsa cadrelor medicale competente, corupție, populație bolnavă și fără educație
Un medic de familie consultat pe această temă de ziaristii.com a oferit o perspectivă mai largă asupra motivelor. Una ar fi, desigur, arhicunoscută, subfinanțarea cronică a sistemului sanitar, România investind, decenii la rând, cel mai puțin din întreaga Europă în sănătatea locuitorilor săi. O alta ar fi, de asemenea, intuibilă: corupția care deturnează o parte din fondurile și așa insuficiente.
Lipsa cadrelor medicale bine pregătite e o altă realitate, numeroși doctori și asistenți competenți alegând să plece în alte țări, unde au salarii mai mari și posibilități mai bune de a-și practica meseria.
Mai sunt însă câteva elemente foarte importante, trecute cu vederea la analiza cauzelor pentru care România are o rată a fatalității în Covid așa de ridicată, comparativ cu alții. E vorba despre faptul că avem, în ansamblu, o populație mai bolnavă decât alte popoare. Lipsa de educație și de mijloace materiale duce, în lanț, la alimentație mai proastă, la un stil de viață nesănătos și la o îngrijire necorespunzătoare. Avem mai mulți diabetici, cardiaci, hipertensivi și supraponderali, raportat la numărul total de locuitori, comparativ cu aproape orice altă țară din Europa.
Aceste lucruri ies în evidență mai strident în momente precum epidemia de coronavirus, care pune în pericol în special persoanele cu afecțiuni cronice precum cele enumerate mai sus.
De ce alții își permit să fie mai relaxați în fața Covid, iar noi – nu
Polonia, o țară cu număr dublu de locuitori față de România, de asemenea provenind din fostul bloc comunist și cu o evoluție a numărului de infectări relativ apropiată de cea a țării noastre până acum o săptămână, stă – de asemenea – mult mai bine la raportul victime/cazuri de Covid.
Polonezii au avut, în perioada 1-13 octombrie, 43.764 de noi infectări (cu peste 10.000 mai multe decât România), dar numai 588 de decese (cu peste 120 mai puține). Raportul victime/cazuri noi, în octombrie, a fost de 1,34% în Polonia.
Concluzia imediată a acestor cifre ar fi că invocarea situației din alte state, pentru a face comparații (favorabile sau nu) cu România, nu este deloc potrivită. Dacă, în străinătate, metodele de tratament îmbunătățite față de astă-primăvară și starea de sănătate generală a populației ar putea permite o tratare mai lejeră a molimei, în România lucrurile nu stau așa.
Avem o rată a fatalității de peste 4 ori mai mare decât cea a Franței, ceea ce înseamnă că, aici, este mult mai indicat să eviți infectarea, decât să speri că, ulterior, vei putea fi salvat.
”Lipsa cadrelor medicale bine pregătite e o altă realitate, numeroși doctori și asistenți competenți alegând să plece în alte țări, unde au salarii mai mari și posibilități mai bune de a-și practica meseria.”
Problema fundamentala este managementul pur politic. In atmosfera de crasa incompetenta si tampenie gretoasa aproape orice om normal alege sa plece. Este lipsa de respect, batjocura, sabotajul practicat de conducerile politice. Coruptia nesimtita. Chiar cu bani putini se pot face multe lucruri. Realitatea este ca nu se vrea. Realitatea este ca se cheltuie sume colosale prosteste si se fura in toate formele si in toate ocaziile.
Nu aveti idee cate milioane de ore de munca/medic se pierd prosteste pentru a acoperi un incompetent sau altul, chiul nesimtit, somn in garda. Ohooooo! Asta pe langa furturi propriuzise sau risipa crasa. Au ajuns ei sa dea foc oamenilor in sala de operatii. Imaginati-va dezastrul real al infectiilor nosocomiale. Numarul colosal de RMN-uri si CT-uri din care nu se descopera nimic, nici macar cea mai banala afectiune; sau numarul de analize gresite.
Majoritatea directorilor de spital sunt cocotati de pesede. Unii in pozitii de zeci de ani de zile. Imaginați-va cu ce hal de oameni s-au inconjurat.
Cand ii auzeam vorbind despre spitalele regionale eu intram in panica cu totul. Adica pe langa monstruozitatile existente, vor sa mai creeze inca alte super-monstruozitati de incompetenta si furt.
Sistemul sanitar de stat romanesc este organizat pe principiul maximizarii pierderilor si al suferintei maxime. Adica nu te omoara direct, el te omoara in chinuri. Nu aveti idee!
Sistemul acesta nu poate fi reformat.
El trebuie inlocuit cu un sistem de sanatate privat in paralel cu o reforma a sistemului de taxe pentru sanatate. Pana nu se va penaliza drastic comportamentul nesanatos (fumat, baut, comportamentele sexuale aberante, consumul de droguri, iresponsabilitatea la locul de munca, mancarea nesanatoasa, igiena precara) nu se va putea schimba nimic in starea de sanatate a poporului roman.
Ce ar fi daca oamenii fara botnita si-ar plati singuri tratamentul de gripa, covid, sau orice boala infectioasa? Si pentru ei si pentru cei pe care i-au infectat!