Vestea s-a rostogolit pe Facebook cu viteza unei epidemii: a murit Alexandru Socol, băiatul bun, altruist, generos și ușor melancolic care făcea poze non-stop în Piața Victoriei și în toate marșurile din perioada protestelor pentru justiție și stat de drept (2017-2019). A murit fotoreporterul #Rezist.
N-a fost singurul care a oferit națiunii și planetei fotografii memorabile, dar a fost cel mai #Rezist dintre toți. A fost el însuși protestatar, fondator al organizației civice #Corupția Ucide.
Primul impuls a fost să dau fuga pe profilu său de Facebook – Alexandru Socol -, la rubrica Fotografii. În dreptul anului 2017, cel mai efervescent an din istoria mișcărilor civice din România, m-am regăsit în două fotografii. Autorul lor: Alexandru Socol.
De la Alex Socol mi-a rămas fotografia în care țopăiam, sprijinit în cârje și cu atent să nu ating caldarâmul cu piciorul stâng (ligamente rupte, metatarsian fisurat, în urma unui meci de fotbal), în marșul nostru pe trotuarul Bulevardului Kiseleff, spre Ambasada Rusiei și spre sediul PSD, unde aveam de transmis niște mesaje. Se întâmpla în septembrie 2017.
Într-o seară, după câteva luni în care participarea la proteste se mai subțiase, iar în Piața Victoriei mai eram câteva sute de oameni, Alex m-a întrebat cu oarece timiditate: „Aș putea să vă fotografiez ochii de aproape? Așa, mai dintr-o parte…”. „Poți să fotografiezi orice, doar suntem în Piața Victoriei și a Libertății Noastre”, l-am încurajat, în timp ce ne continuam să parlamentăm în cercuri ad-hoc și să transmitem mesaje către sinistrul- pe atunci – Palat Victoria, în care sălășluiau oamenii lui Dragnea – Grindeanu, Carmen Dan, Tudorel Toader… „Pozez cât mai mulți ochi de aproape, să vadă lumea că suntem și noi oameni, că avem priviri umane, mai mult sau mai puțin inteligente, mai vesele sau mai triste. S-ar putea să iasă ceva frumos”, ne-a explicat Alex, în timp ce continua să-și focuseze aparatul pe fețele noastre.
Târziu în noapte, sute de prim-planuri făcut de Alex Socol se rostogoleau pe Facebook, grupate de acesta după criterii numai de el știute. Femei și bărbați, tineri și mai puțin tineri, oameni veseli și oameni triști, energici sau obosiți – un univers care vorbea țării prin aparatul magic al unui tânăr fotoreporter care nu câștiga nici măcar un covrig din efortul său colosal.
Ochii mulțimii din 2017 vorbesc și azi despre spiritul unic al protestelor #Rezist. Dar ochii lui Alex Socol s-au închis brusc, violent, crunt în ultima sâmbătă dinaintea unui Crăciun. S-au închis izbiți de asfalt, după un plonjon de 9 etaje.
Pagina #Corupția Ucide a organizat un eveniment prin intermediul căruia cei care l-au cunoscut pe Alexandru Socol îi pot aduce un omagiu în Piața Victoriei, locul marilor proteste la care a participat.
Anunțul făcut de #Corupția Ucide
„În Piața Victoriei ne-am cunoscut, în Piața Victoriei ne luăm rămas bun… Aducem lumină în memoria lui Alexandru Socol, coleg și prieten care a trăit pentru noi toți mai mult decât i-a fost în putere să trăiască pentru el. Suntem mai buni prin tine, chiar dacă mulți nu știm încă asta sau am aflat prea târziu. Drum lin către pace, înțelegere și dreptate. Către toate cele bune în care ai crezut cu toată ființa și pe care nu ai încetat o clipă să le cauți oriunde te-a purtat viața. În locuri și în oameni din România, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu cu o vorbă bună, o încurajare, mereu cu aparatul de fotografiat pregătit să surprindă momente ce au devenit istorie. Mereu cu speranța în deșteptarea românului. Rămânem veșnic îndatorați. Avem rugămintea să fie respectate atât regulile scrise, impuse de pandemie și starea de alertă, cât și cele nescrise, care țin de respect, discreție, decență și bun-simț. Mulțumim!”
„Nu am reușit să-i oferim ajutorul de care avea nevoie. Depresia e grea, te duce în hău, dar e o boală care se tratează”
O mărturie apăsată despre Alexandru Socol a lăsat și Florina Presadă, încă senatoare USR.
„Adio, Alex!
Am stat în caravana «Fără Penali» alături de Alexandru Socol în vara lui 2018 niște săptămâni. Era omul din spatele aparatului de fotografiat, omul care te făcea să zâmbești și te încărca cu energie fix atunci când credeai că nu mai poți. Aici este într-unul din rarele momente când nu era el cel care făcea fotografiile, deși aparatul folosit era al lui.
Alex s-a dus pentru că nu am reușit, noi toți cei care l-am cunoscut, să îi oferim ajutorul de care avea nevoie. Depresia e grea, te duce în hău, dar e o boală care se tratează. E păcat, e strigător la cer, să nu conștientizăm importanța acestui tratament! Sunt vieți pe care le putem salva, oameni pe care i-am putea avea încă lângă noi dacă am înțelege cât de util e acest tratament!
Îmi pare rău, Alex, că nu te-am putut ajuta! Iartă-ne tu pe noi! Și iartă-mă că acum nu pot să zâmbesc.”
nu intodeauna depresia se trateaza…de fapt antidepresivele iti dau doar energie..
hemingway a fost tratat de depresie si…?
Sper ca sufletul sau sa gaseasca liniste acolo unde s-a ridicat,la ceruri!
„Rasucirea” comentariilor…cel de sus trebuia sa nu fie postat ca raspuns,iar cel postat ca mesaj,trebuia sa fie raspuns la ghitza-cel cu aere de doctor…
De la Hemingway incoace s-a mai dezvoltat medicina ,poate nu stiai…
Dumnezeu sa-l ierte, sarmanul! Depresie, poate da, poate nu, a rezistat in cei doi ani crunti de draknism, si acuma se arunca de la etaj, in alta ordine de idei, si procurorul Panait s-a aruncat de la etaj, zice-se!