vineri, mai 24, 2024
AcasăOpiniiEi sunt şi vor fi în veacuri

Ei sunt şi vor fi în veacuri

-

(Discurs rostit cu prilejul Zilei Revistei „Curtea de la Argeş”, organizată în memoria lui Nicolae Dabija)

Onorată asistenţă,

Dragi prieteni,

Vreau să vă mărturisesc că vin la Curtea de Argeş pentru prima dată, dar cunosc multe despre acest oraş din povestirile tatălui meu, care mi-a spus că oamenii de aici simt cel mai mult durerea Basarabiei, cea care continuă să aibă inima rănită şi astăzi.

- Advertisement -

Mai ales acum, când ţara a rămas aproape fără apărători, fără Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi şi mulţi alţi poeţi care au fost întotdeauna sus pe baricade şi au încercat să lumineze conştiinţa românilor basarabeni, tocmai ca aceştia să înţeleagă că limba şi istoria noastră nu sunt de vânzare.

Tatăl meu a scris mii de articole despre identitatea noastră naţională. Înainte de a pleca în cerul lui Eminescu, i s-au editat 27 de volume de publicistică, toate editorialele lui pe care le-a scris în perioada 1998-2020. Însă dacă ar fi să le adunăm şi pe acelea pe care le-a aşternut pe hârtie încă din 1986, atunci când a devenit redactor-şef al revistei „Literatura şi arta”, până în 1998, inclusiv anul 2020, ne-am bucura de alte 14 cărţi.

Dar tot ce a scris Nicolae Dabija a fost din durere, fiindcă a suferit dintotdeauna pentru nedreptatea pe care o trăieşte poporul nostru, spunându-mi că: „Atâta timp cât avem cu Ţara o limbă şi o istorie comună, nu se poate să nu avem şi un viitor comun”.

- Advertisement -

Iar când îl durea tot mai mult plânsul neamului şi lacrima ţării, îl auzeam cum îngână:

„…Ţara mea de oameni trişti,

Mult mă mir că mai exişti,

Ciopârţită în bucăţi

Că te mai găsesc pe hărţi.

 ***

Tot mai tristă te apuc

De când corbii te conduc

Şi te duc – şontâc! – de zor

Spre Măreţul viitor.

 ***

Săracă ţară bogată,

Vine vântul să te bată,

Vine cerul să te ningă

Şi toţi morţii să te plângă…”

Această poezie e despre noi, despre Basarabia de ieri, dar şi cea de astăzi. Însă sunt convinsă că, de acolo din lumea îngerilor, poeţii noştri continuă să se roage pentru neamul nostru românesc şi pentru reunire.

Ei n-au murit.

Ei sunt şi vor fi în veac.

Doina Dabija – 13 aprilie 2024

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Un gest de curaj

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* În căutarea demnității

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

- Advertisement -

1 COMENTARIU

  1. Nu mai sunt in tara oameni,
    Locul lor e luat de fameni!
    De cand nu mai suntem siguri
    Nici ce sex avem in slipuri,
    Cine sa se mai „omoare”
    Pentr-o turma de mioare?!

    Mai ales ca, de multi ani,
    E strunita de dusmani!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisment -
- Advertisment -