După ce şi biserica din satul Ghidighici a aderat la Mitropolia Basarabiei şi preotul Maxim Melinti a declarat că „de acum încolo suntem parte a familiei mari – Biserica Ortodoxă Română”, i-au sărit în cap toţi cocoşii vorbitori, acuzându-l că nu ţine cu credinţa părinţilor noştri ori, cum a exclamat cineva: „Trist, dacă şi dumneavoastră grăbiţi lucrurile. Doriţi să fie o credinţă şi un împărat!”
Da, e o singură credinţă şi-un singur împărat, dar fiecare este dator să fie cu neamul lui!
Ruşii să stea acolo unde stau cu neamul lor, iar noi, românii basarabeni, suntem obligaţi să fim împreună cu al nostru. Pentru că Mitropolia Basarabiei, la care au aderat până acum peste 60 de parohii, este parte a Bisericii Ortodoxe Române, iar preoţii care se întorc cu faţa către ea nu fac decât să ne întoarcă acasă.
Fiind convinşi că atâta timp cât vom ţine de Biserica rusă, nu vom fi liberi niciodată.
Acest lucru conştientizându-l şi preotul Maxim Melinti, care a subliniat că decizia pe care a luat-o se datorează şi înaintaşilor noştri: „Este şi un act de recunoştinţă faţă de strămoşii noştri, îndeosebi pentru sfinţii părinţi Dosoftei, Varlaam, Gurie Grosu, Alexe Mateevici, Mina Dobzeu etc. Pentru marii compatrioţi – Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, N. Dabija, G. Vieru, L. Lari…”
Curajul preotului de la Ghidighici a fost sancţionat. Însă, dacă vor adera la Mitropolia Basarabiei toţi preoţii din republică, pe cine ar mai pedepsi Mitropolitul Vladimir?
Până atunci, aşteptăm şi îndrăzneala altor clerici, pentru că, până se vor trezi politicienii noştri să înfăptuiască Reunirea celor două state româneşti, noi o putem realiza prin cultură şi Biserică.
Preotul Maxim Melinti ofera o lectie nu doar de curaj, ci si de luciditate preotilor din Romania, tentati sa cada in capcana rusofilului Teodosie.
De fapt, Basarabia, „copilul orfan” (cum il numeste Doina Dabija intr-un impresionant articol aparut pe 4 decembrie in Ziaristii) a oferait in ultimele trei decenii lectii de luciditate si curaj „parintelui”, care pare mau greoi la minte si mai slab la caracter decat copilul pierdut.
N. Dabija, G. Vieru, L. Lari… au fost niste culmi pe care putini intelectuali din Romania le-au atins.
Si cat de departe ajungeam daca am fi avut si noi macar unul dintre presedintii pe care i-am avut cum este Maia Sanndu!
„Copilul orfan” este Basarabia, cum o numeste Doina Dabija intr-un impresionant articol aparut pe 4 decembrie in Ziaristii. De fapt, „Ziaristii” publica articole exceptionale semnate de ziaristi moldoveni.
Din pacate, antrenati in multitudinea problemelor grave din Romania, noi nu prea le comentam, comportandu-ne ca niste parinti neglijenti…