Am ascultat întregul discurs al lui Donald Trump la convenția republicană, profitând de un drum cu mașina între București și Cluj.
A povestit emoționant cum a trecut prin atentat (cu demnitate și curaj, cum s-a văzut). A spus că e singura dată când descrie acest episod. A lăudat Secret Service, a elogiat victima și răniții grav. A considerat că doar Dumnezeu l-a salvat. Mulțumirile și povestea atentatului au ocupat cam 1/3 din discurs.
Cel mai mult a vorbit despre imigrația ilegală la granița cu Mexicul, criminalitate, nivelul de trai și alte chestiuni de interes intern.
Pe mine mă interesa mai ales ce are de spus pe teme de politică externă, și în special despre Rusia și Ucraina. Pe scurt, mi s-a părut mai puțin complezent cu Rusia decât viitorul lui vicepreședinte, J. D. Vance, decât Tucker Carlson și alte voci MAGA.
M-a deranjat nuanța din prima lui referință la „agresiunea Hamas împotriva Israelului” și la „războiul dintre Rusia și Ucraina”. Ulterior, a desemnat mai clar invazia lui Putin ca agresiune. A subliniat (și nu poate fi contrazis) că, sub Bush Jr., Putin a atacat Georgia, sub Obama a anexat Crimeea, sub Biden a vrut să cucerească toată Ucraina – dar că Putin nu a îndrăznit să atace pe nimeni în primul mandat Trump.
A promis că va obține pacea în Ucraina, dar nu a precizat cum. Probabil va obține la scurt timp după revenirea la Casa Albă un armistițiu; sper că nu va cere Ucrainei să cedeze teritoriile ocupate.
M-a îngrijorat că l-a lăudat apăsat și repetat pe Viktor Orbán. Dacă am fost atent, Orbán e singurul lider european pe care l-a pomenit. Nu m-ar mira ca Orbán să fi avut un mandat informal de la Trump în vizitele de tatonare la Kiev și Moscova (nu m-am gândit la asta atunci).
Sper totuși ca, în chestiunea Rusiei și Ucrainei, Trump să meargă mai mult pe mâna generalilor americani, sau a Poloniei, decât a Ungariei.
Deși n-am sesizat față de Rusia vehemența cu care s-a exprimat despre Iran, Trump a numit în cele din urmă corect invazia lui Putin, a evocat distrugerile din Ucraina și s-a arătat agasat de prezența submarinelor nucleare rusești lângă Cuba.
M-am bucurat că l-a menționat admirativ pe Reagan, președintele care a eliberat Europa de Est din închisoarea comunistă a URSS. Sper ca, transfigurat de miracolul supraviețuirii după atentat și inspirat de marele lui predecesor, Trump să demonstreze claritate morală în ce privește imperiul răului, Rusia.
Mai bine să intre în istorie ca un mic Reagan decât ca un mare Orbán.
