Cornel Nistorescu, jurnalist redutabil în primii 15 ani au democrației postcomuniste (1990-2004), apoi prăbușit în irelevanță și discreditat de propriile-i combinații și asocieri sulfuroase (cu mega-infractorul Sorin Ovdiu Vîntu, cu USL-ul anilor 2012-2013, cu Antena 3 etc.), a deraiat recent într-o abordare abominabilă, ce poate fi considerată antisemită.
Comentând în publicația sa, Cotidianul.ro, războiul dintre statul Israel și gruparea teroristă Hamas, care guvernează Fâșia Gaza, Cornel Nistorescu (74 de ani) s-a lansat miercuri, 1 noiembrie, într-o retorică dezgustătoare. El a cerut ca jurnaliștii români de etnie evreiască fie să nu mai scrie/vorbească despre situația explozvă din Orientul Mijlociu, fie să-și „precizeze identitatea” etnică și/sau religioasă! Altfel spus, să scrie sub numele său „ziarist evreu” sau „credincios iudeu”!
Pretenția lui Nistorescu este o alunecare grosolană spre antisemitism. A cere unui jurnalist să-și precizeze etnia sau religia e similar cu a-l obliga să poarte la vedere steaua lui David, așa cum făceau naziștii.
Reacțiile virulente care au urmat derapajului antisemit al lui Nistorescu nu l-au făcut pe acesta să-și retracteze aberațiile, ci să scrie un nou editorial, a doua zi, în care și-a reiterat și chiar întărit ideile periculoase.
Apogeul carierei de gazetar a lui Cornel Nistorescu a fost atins în toamna anului 2001, în urma atacului terorist din 11 septembrie, care a doborât Turnurle Gemene din New York. Atunci, Nistorescu a scris un editorial celebru, „Cântarea Americii”, editorial care a fost preluat, tradus și publicat de ziare celebre din Lumea Liberă. Ulterior, însă, Nistorescu a devenit tot mai anti-occidental, inclusiv anti-american, îngroșând curentul care i-a înghițit și pe Ion Cristoiu, Radu Moraru, Robert Turcescu și alți exponenți ai „presei de dreapta”.
Publicăm cele mai relevante paragrafe ale celor două editoriale publicate de Cornel Nistorescu pe 1 și 2 noiembrie în „Cotidianul”.
Cornel Nistorescu, pe 1 noiembrie
„Presa noastră crăcănată de partea Israelului”
* „Balanța știrilor și comentariilor din relatările privind situația din Gaza și de la granița israelo-palestiniană este vizibil prăvălită într-un subiectivism pro-israelian.”
* „Urmăresc cu sufletul la gură conflictul israelo-palestinian și situația din Gaza și nu pot să nu remarc dezechilibrul din presa română. Parcă am asista la un efort de a înclina balanța percepției publice în favoarea Israelului. Jurnalele, relatările și comentariile arată de parcă presa noastră s-ar fi înrolat într-o campanie de propagandă în favoarea Israelului.”
* „Multe știri din conflict sunt comentate de ziariști români de religie iudaică sau de etnie evreiască. Pot fi ei obiectivi în prezentarea acestui conflict? Unii sunt cunoscuți chiar cu dublă cetățenie. Nici vorbă de o derobare elegantă sau de o precizare a identității lor. Cât de credibilă poate fi prestația unui jurnalist care aparține unei părți?”
Cornel Nistorescu, pe 2 noiembrie
„La mintea lui Ciutacu și Tolontan”
* „Textul îmi aparține și îl reconfirm. Chiar așa, eu cred că debalansarea relatărilor și a comentariilor din presa noastră despre războiul din Gaza are, între multe alte cauze, pe lângă manipulare, prostie, incultură și comandă, și faptul că este produsă și de felul în care se implică jurnaliști evreii de cetățenie sau de etnie evreiască. Susțin asta pentru că punctul lor de vedere nu poate fi decît subiectiv, foarte apropiat propagandei.”
* „Cât de obiectiv poate fi considerat un jurnalist evreu (din sau în România) pe subiectul actualului conflict israeliano-arab după ce are 230 de compatrioți în captivitate? Poate fi obiectiv sau imparțial un jurnalist palestinian după ce forțele Israelului au omorât șase sau opt mii de oameni?”
* „În presa noastră, mai ales în cea obedientă Guvernului, Președinției și trasă de sfori de serviciile secrete, domină perspectiva israeliană, la care se adaugă intervențiile (unele vizibil subiective ale unor jurnaliști cu dublă cetățenie – româna și israeliană) sau ale altora de cetățenie română și de religie iudaică.”
* „O asemenea debalansare este pe placul Israelului și al evreilor, dar nu poate fi socotită o abordare profesională.”
* „Mi se pare normal ca într-o asemenea situație să existe o delimitare sau măcar o precizare. Ar ajuta mai mult la înțelegerea situației.”
* „La Antena 3 și la Digi 24, hățurile echilibrului au fost scăpate. De zile bune, emisiunile de seară seamănă leit cu Radio Israel și cu televiziunile israeliene. Din câte am aflat eu, unele sunt chiar mai critice decât își permit cele din România.”
După părerea mea cei mai mari antisemiti (mai bine zis generatori de antisemitism) din România nu sint jurnaliștii gen Nistorescu sau CTP ci chiar cei de la Institutul Elie Wiesel, niste ranchiunosi care dictează românilor pe cine sa celebreze și pe cine nu, cine sint dușmanii românilor și cine nu. Și evident, se folosesc de orice ocazie pentru a culpabiliza poporul roman inventind fapte de antisemitism la tot pasul.
Iar cind asemenea fapte au loc cu adevarat prin alte părți (Ungaria, Germania, mai nou Franta) domnii de la Institutul Elie Wiesel tac chitic, nu se aude nici musca! Acolo n-au voie sa-si dea cu părerea, pentru ei numai românii sint antisemiti!
… se justifica existenta Institutului Elie Wiesel in Romania? Categoric NU!