Ucrainenii ajunși în „taberele de filtrare” rusești trebuie să suporte un proces brutal de „filtrare” pentru a scăpa de teritoriul controlat de Rusia, relatează CNN într-un amplu reportaj presărat cu numeroase mărturii ale unor bărbați și femei trecuți prin tratamente umilitoare, degradante și chiar violențe. Rușii îi supun pe oameni la interogatorii agresive, în timpul cărora îi bat, îi amenință și îi umilesc, încercând să obțină de la ei declarațiile dorite. Bărbații sunt dezbrăcați și căutați de orice semn care ar putea indica simpatia față de Ucraina. Cei care vorbesc limba ucraineană sunt vânați de-a dreptul.
„Ce s-ar întâmpla dacă ți-am tăia urechea?„, l-au întrebat soldații pe Oleksanr Vdovișenko, unul dintre ucrainenii scăpați din iadul rusesc. Apoi l-au lovit în cap. Loviturile au continut să vină ori de câte ori anchetatorilor săi – un amestec de soldați ruși și separatiști pro-ruși – nu le plăceau răspunsurile sale, a relatat mai târziu familiei sale victima.
Rușii îi vânează în special pe vorbitorii de limba ucraineană. Cei care nu trec de filtrare sunt ridicați și dispar fără urmă
Rușii l-au întrebat despre convingerile sale politice, despre planurile de viitor, despre opiniile pe care le are relativ la război. I-au verificat documentele, i-au luat amprentele digitale și l-au dezbrăcat pentru a verifica dacă avea tatuaje naționaliste sau semne cauzate de purtarea sau transportul de echipament militar. „Încercau să scoată ceva de la el”, a declarat fiica bărbatului maltratat, Maria Vdovicenko. Aceasta spune că tatăl ei a primit atât de multe lovituri la cap în timpul interogatoriului de luna trecută, încât mai multe examene medicale au confirmat acum că vederea i-a fost afectată permanent.
Cu toate acestea, Oleksandr a fost unul dintre cei norocoși. El a reușit să treacă prin „filtrare”.
Când trupele rusești au început să preia satele și orașele din estul Ucrainei la începutul lunii martie, în urma invaziei lor în țară, au început să apară dovezi că civilii sunt forțați să treacă prin verificări umilitoare ale identității și interogatorii adesea violente înainte de a li se permite să își părăsească locuințele și să călătorească în zonele aflate încă sub control ucrainean. După trei luni de război, procesul dezumanizant cunoscut sub numele de filtrare a devenit parte din realitatea vieții sub ocupația rusă.
Sunt vânați în special vorbitorii de limba ucraineană, spune Maria Vdovicenko.
CNN a vorbit cu numeroși ucraineni care au trecut prin procesul de filtrare în ultimele două luni. Mulți sunt atât de speriați încât nuy vor să vorbească în public, temându-se pentru siguranța rudelor și prietenilor care încă încearcă, la rându-le, să scape din zonele controlate de ruși.
Toate persoanele au spus însă că s-au confruntat cu amenințări și umilințe în timpul procesului. Mulți au asistat personal sau cunosc persoane care au fost ridicate de trupele rusești sau de soldații separatiști și care ulterior au dispărut fără urmă. Pentru majoritatea persoanelor, procesul de filtrare a inclus verificarea documentelor, interogarea, luarea amprentelor și o percheziție. Mulți au fost separați de familiile lor. Bărbații au fost dezbrăcați și examinați în mod frecvent.
Liudmila Denisova, ombudsman pentru drepturile omului din Parlamentul ucrainean, a anunțat la începutul acestei luni că forțele ruse au creat o „rețea extinsă” de locuri în care ucrainenii sunt supuși „filtrării”. Ea a spus că astfel de locuri au fost înființate „în fiecare oraș ucrainean ocupat” și că peste „37.000 de cetățeni” au trecut deja prin această procedură.
„Nu există nicio posibilitate de a se spăla și nicio toaletă normală. Toți s-au îmbolnăvit pentru că era prea frig pentru a dormi pe podea.“ Gardienii refuză să dea medicamente
Nikolai Riabcenko a fugit din Mariupol la jumătatea lunii martie, când orașul a fost încercuit și oamenii nu mai aveau voie să circule. „Am găsit o modalitate de a evita punctele de control și am venit la Nikolske. Am rămas acolo câteva săptămâni„, a spus el. „I-am întrebat pe toți cei pe care i-am întâlnit cum să ieșim și mi-au spus că filtrarea este obligatorie.”
Panourile de informare afișate în Mariupol după ce trupele rusești au preluat controlul orașului nu lasă loc de îndoială: „Evacuarea poate fi efectuată dacă există un document care confirmă trecerea procedurii de filtrare„. „Toată lumea trebuie să treacă prin filtrare, atât bărbații, cât și femeile, pentru a se putea deplasa liber în oraș„, a declarat pentru CNN o tânără pe nume Karina, în vârstă de 20 de ani, locuitoare din Mariupol care este identificată doar cu prenumele din motive de securitate. Ea a reușit să scape din oraș, dar tatăl ei, care nu a trecut încă de procesul de filtrare – și nu știe de ce – este încă acolo.
La o lună după ce a fost ridicat de soldații ruși pe o stradă din Mariupol, el este încă ținut în ceea ce autoproclamata Republică Populară Donețk (RPD) separatistă din estul Ucrainei numește „centru de primire”: o școală din Bezimenne, la aproximativ 32 de kilometri est de Mariupol.
Bezimenne, controlată de separatiști, a fost folosită de trupele rusești ca centru de filtrare pentru refugiații din Mariupol și din zonele învecinate. Până la 17 mai, Apărarea Teritorială din RPD spune că peste 33.000 de persoane au trecut prin această tabără.
Karina spune că a reușit să vorbească cu tatăl ei, iar acesta i-a spus că se stă în condiții îngrozitoare. „Unii dorm pe jos, alții sunt mai norocoși și dorm pe scaune, iar alții sunt și mai norocoși și au saltele în sala de sport„, a spus ea. „Nu există nicio posibilitate de a se spăla și nicio toaletă normală. Toți s-au îmbolnăvit pentru că era prea frig pentru a dormi pe podea.“ Gardienii din centru au refuzat să le ofere medicamente persoanelor deținute acolo. Aceștia sunt hrăniți cu supă chioară și alte alimente asemănătoare cu cele din închisoare, gătite într-o bucătărie de campanie, a spus el.
„Căutau persoane care vorbeau ucraineană, simboluri ucrainene, tatuaje”
Ucraina acuză Rusia că folosește centrele pentru a reține și „elimina” orice „oficial, membri ai armatei sau ai forțelor de apărare teritorială voluntară, activiști sau orice persoană pe care o consideră o amenințare”.
Declarațiile civililor scăpați de acolo par să confirme afirmațiile autorităților de la Kiev. Maria Vdovișenko a declarat că, într-adevăr, părea că soldații încercau să găsească orice semn de care se puteau agăța ca să spună că este incriminator. „Căutau persoane care vorbeau ucraineană, simboluri ucrainene, tatuaje„, a spus ea, adăugând că soldații i-au verificat telefonul, dar nu au găsit nimic compromițător. „Am șters totul pentru că oamenii din linia de comandă ne-au spus că se pot uita la tot – contactele, de exemplu, puteau să sune la unele dintre contactele tale – și poze … Pentru fiecare ucrainean, este normal să aibă poze în vișivanka (haine tradiționale ucrainene brodate) sau cu un steag, sau lângă un monument Șevcenko (poetul ucrainean Taras Șevcenko – n. red.)„, a declarat Maria. „Sunt cântăreață la bandura (instrument tradițional ucrainean), nu era o idee bună să arăt asta. Așa că am șters-o, am făcut câteva fotografii noi și mi-am șters profilurile de pe rețelele de socializare„, a adăugat ea.
Michael Carpenter, ambasadorul SUA la Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), a declarat luna trecută că există informații credibile potrivit cărora „forțele Rusiei racolează populația civilă locală din aceste zone, o rețin în aceste tabere și o interoghează cu brutalitate pentru orice presupusă legătură cu guvernul ucrainean legitim sau cu instituții media independente„. Carpenter a adăugat: „Numeroase mărturii ale martorilor oculari indică faptul că filtrarea presupune bătaia și torturarea indivizilor pentru a determina dacă aceștia au chiar și cea mai mică loialitate față de statul ucrainean„.
Karina a declarat că majoritatea bărbaților din centrul unde e ținut și tatăl ei nu au nicio idee despre motivul pentru care sunt reținuți: „Li s-a spus că filtrarea va dura una-două zile maximum și că procesul este necesar pentru a verifica dacă au luat parte la ostilități. Dar ei sunt blocați acolo din 12 aprilie și nu au nicio idee când vor fi eliberați”.
Paginile de socializare ucrainene pentru persoanele blocate în regiunile controlate de Rusia, sau pentru familiile lor care îi caută, sunt pline de întrebări despre filtrare.
Kremlinul a negat că a folosit taberele de filtrare pentru a acoperi fărădelegile și că ar fi vizat civili din Mariupol.
Autoproclamata RPD a negat acuzațiile autorităților ucrainene privind detențiile ilegale, filtrarea și maltratarea cetățenilor ucraineni și a declarat că cei care sosesc la ceea ce numește centre de primire sunt hrăniți corespunzător și li se oferă asistență medicală.
„Oamenii din Republica Populară Donețk au fost cei mai răi – sunt neîngrijiți, leneși, uneori sunt beți încă de dimineață, se comportă îngrozitor“
Dar Karina a declarat că, potrivit tatălui ei, majoritatea bărbaților din centru nu au nicio idee despre motivul pentru care sunt reținuți. Această incertitudine face ca procesul să fie terifiant pentru ucrainenii care încearcă să fugă în siguranță. Cei mai mulți nu au nicio idee la ce să se aștepte.
O altă femeie, Iana, care a plecat din Berdiansk, în sudul Ucrainei, pentru a locui la rude la Rostov, în Rusia, singurul loc în care spune că a reușit să ajungă, a declarat că procesul a părut a fi complet aleatoriu. „Prieteni apropiați mi-au spus că au stat la coadă pentru filtrare timp de șase zile, și-au petrecut nopțile în mașini și totuși unii au trecut rapid. Nu știu de ce – se pare că depinde de tura pe care o vei primi„, a spus ea.
Eugen Tuzov a fost instructor de arte marțiale în Mariupol înainte de război. Acum, el își petrece cea mai mare parte a timpului încercând să organizeze transportul pentru persoanele blocate în orașul ocupat de Rusia și în zonele învecinate care doresc să fugă în locuri aflate sub control ucrainean. El a povestit că procesul de filtrare la punctele de control de pe drumurile care duc la ieșirea din Mariupol – a spus că sunt cel puțin 27 – pare să fie aleatoriu. „Totul depinde de tură. Cineva este norocos, cineva vine la o tură de rahat“.
„Oamenii din RPD au fost cei mai răi – sunt neîngrijiți, leneși, uneori sunt beți încă de dimineață, se comportă îngrozitor. Vezi un om de 50, 60 de ani și se vede pe fața lui că bea constant”, a povestit Riabșenko.
Iana spune că atunci când ea și soțul ei au ieșit cu mașina din zonă, au trebuit să treacă prin aproape 20 de puncte de control. „Și la aproape fiecare punct de control, l-au dezbrăcat pe soțul meu, s-au uitat după tatuaje și urme de arme și l-au întrebat dacă a servit în armată”, a spus ea.
Soldat de la centrul de filtrare: „Am ucis 10 și după aceea nu am mai numărat”
Tuzov a declarat că voluntarii din serviciul său de transport au experiențe similare; el a spus că unii au fost supuși la teste cu detectorul de minciuni și că – din câte știe el – cel puțin 30 dintre ei au fost reținuți în timpul procesului. „Au fost luați la punctele de control. Au verificat telefoanele, rețelele de socializare. Dacă ai scris ceva despre ei… te iau”, a spus el.
Nimeni nu știe ce se întâmplă cu cei care nu reușesc să treacă de aceste filtre și dispar fără urmă. În timp ce aștepta să intre în construcția improvizată, Maria a spus că s-a simțit amenințată: „Soldații vorbeau între ei. A fost înfricoșător să ascult ce li se poate întâmpla oamenilor care nu au trecut de filtrare. Îmi voi aminti asta pentru totdeauna”.
Ea a spus că l-a auzit pe unul dintre soldații care păzeau locul spunând: „Am ucis 10 și după aceea nu am mai numărat”.
Rapoartele provenite din aceste tabere au șocat comunitatea internațională, iar practica a fost citată ca fiind unul dintre motivele pentru care Rusia a fost suspendată din Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU în aprilie. În ciuda sancțiunilor și a reacției internaționale, dovezile de pe teren, mărturiile celor care au scăpat și declarațiile autorităților separatiste arată că Rusia nu a făcut decât să sporească această practică a filtrării.
