Occidentul și conducerea politică a Statelor Unite în special trebuie să se pregătească de prăbușirea finală a Uniunii Sovietice, care va consta în dizolvarea Federației Ruse, avertizează unul dintre cei mai importanți experți în securitate și politici externe, americanul Luke Coffey. Evenimentul este socotit inevitabil de către autorul textului, care spune că SUA și Occidentul ar trebui să învețe din erorile anilor 1990 și să nu se mai focuseze pe democratizarea Rusiei – care în mod evident e utopică –, ci să se pregătească de provocările, dar și uriașele oportunități izvorâte din acest eveniment major care urmează în anii următori.
Într-o analiză geopolitică absolut excepțională, publicată în 14 decembrie de către Luke Coffey, cercetător senior la Hudson Institute (una din cele mai importante organizații de cercetare care promovează conducerea și direcțiile strategice ale Americii), autorul arată că abia acum, la 33 de ani distanță de momentul oficial, Uniunea Sovietică se pregătește să dispară definitiv din istorie.
Momentul va fi marcat prin destrămarea imensei Federații Ruse, scrie Luke Coffey, care va face implozie nu din cauza acțiunilor Occidentului, ci de pe urma gravelor erori comise de actuala conducere de la Moscova. Rusia este compusă din aproape 100 de regiuni, multe dintre ele cu alte popoare și alte culturi decât cea rusă, unde au apărut deja mugurii unor mișcări de independență. Putin a comis grava eroare de a arunca în luptă, în Ucraina, preponderent recruți din republici foarte îndepărtate și sărace, locuite de popoare diferite de cel rus. Aceste zeci de mii de oameni foarte bine pregătiți militar se vor întoarce acasă, la finalul războiului, pentru a descoperi că nu au locuri de muncă și nicio perspectivă socială ori profesională. Dintre ei se vor recruta viitorii luptători pentru independență, dar și mercenarii armatelor private de tip Wagner care vor pune stăpânire pe Rusia. Analiza e amplă și merită citită pe îndelete și cu atenție.
Experiența anilor 1990 trebuie luată în seamă de conducătorii Occidentului, atrage atenția Luke Coffey. Nu mai trebuie repetată eroarea de a pompa sute de miliarde de euro în Rusia post-Putin, sperând – cum s-a întâmplat după dispariția URSS, că țara se va democratiza. Indiferent cine va veni după actualul lider de la Kremlin, va fi vorba tot de un personaj autocrat și agresiv. Rusia, slăbită și prăbușită, nu va renunța niciodată la ambițiile sale imperialiste. Așa că SUA și aliații săi ar trebui să-și concentreze eforturile spre extinderea spațiului de securitate și prosperitate prin acceptarea în UE și NATO a unor țări care bat de multă vreme la ușă, dar până acum au fost oprite de agresivitatea Moscovei. Acolo unde nu se va putea extinde umbrela de securitate trebuie căutată o cooperare economică și militară strânsă cu diverse grupuri de state, astfel încât violența și anarhia în care se va prăbuși Rusia să nu fie exportate peste granițele acesteia.
Un alt obiectiv major ar trebui să fie rezolvarea cât mai rapidă a tuturor conflictelor înghețate provocate de Rusia și revenirea unor teritorii enclavizate la țările lor de drept – precum Transnistria la Moldova, Osetia de Sud la Georgia ori Crimeea la Ucraina.
Citiți mai jos traducerea extraordinarei analize a lui Luke Coffey asupra perspectivelor care așteaptă omenirea în următorii 10-20 de ani, odată cu destrămarea Federației Ruse.
Pregătirea pentru prăbușirea finală a Uniunii Sovietice
Căderea Zidului Berlinului în 1989 și demisia lui Mihail Gorbaciov din funcția de președinte al Uniunii Sovietice în 1991 au marcat începutul prăbușirii URSS – dar nu și prăbușirea în sine. Deși URSS a încetat să mai existe ca entitate juridică după 1991, prăbușirea URSS are loc și astăzi. Cele două războaie cecene, invazia Rusiei în Georgia în 2008, anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, încăierările de la granița dintre Kârgâzstan și Tadjikistan și cel de-al doilea război din Karabah în 2020, între Armenia și Azerbaidjan, sunt doar câteva exemple care arată că Uniunea Sovietică se prăbușește și astăzi.
Cu toate acestea, istoricii din viitor vor descrie probabil invazia Rusiei din februarie 2022 în Ucraina ca fiind cel mai important moment, dacă nu chiar momentul final al prăbușirii Uniunii Sovietice. Nu se știe când se va încheia războiul din Ucraina, dar probabil că va marca dizolvarea Federației Ruse (succesorul legal al Uniunii Sovietice) așa cum este cunoscută astăzi. Este incontestabil că Rusia a suferit o lovitură majoră pentru economia sa, o devastare a capacității sale militare și o degradare a influenței sale în regiunile în care a avut cândva influență. Granițele Federației Ruse nu vor mai arăta probabil la fel ca acum pe o hartă peste 10 sau 20 de ani. Pe măsură ce se desfășoară prăbușirea finală a Uniunii Sovietice și Federația Rusă se confruntă cu perspectiva de a se dizolva, factorii de decizie politică trebuie să înceapă să planifice pentru noua realitate geopolitică din masa continentală eurasiatică.
Scopul acestui memoriu politic nu este de a pleda pentru schimbarea regimului din Rusia – aceasta va fi o chestiune care va fi de competența poporului rus. De asemenea, acest document nu prezice cu exactitate modul în care Rusia și regiunea eurasiatică mai largă vor apărea după prăbușirea finală a Uniunii Sovietice și dizolvarea Federației Ruse. În schimb, stabilește obiective realiste pentru factorii de decizie occidentali, prezintă ipotezele pe care se bazează aceste obiective și subliniază întrebările pe care factorii de decizie ar trebui să și le pună acum pentru a se pregăti mai bine pentru viitor.
Obiective
După dizolvarea Federației Ruse, Statele Unite ar trebui să urmărească un set de obiective realizabile care să se concentreze în mod restrâns pe interesul național american. În mod specific, SUA vor trebui:
– Să fie realiste în ceea ce privește perspectivele democratice și de piață liberă ale Rusiei. Anii ’90 au arătat că schimbările geopolitice (de exemplu, dizolvarea legală a Uniunii Sovietice) nu au transformat automat societatea rusă, așa cum mulți sperau. SUA și partenerii săi ar trebui să învețe lecțiile eșuate ale anilor ’90 și să nu irosească resursele încercând să transforme societatea, economia sau guvernul rus într-o democrație de tip occidental. Încercările au eșuat în anii 1990 și probabil că vor eșua din nou. Factorii de decizie politică ar trebui, în schimb, să recunoască cu umilință limitele influenței occidentale în a crea o Rusie democratizată.
– Să limiteze orice repercusiuni ale luptelor interne din Rusia. Revoluția, insurecția și războiul civil – atât la nivel național, cât și regional – ar putea apărea după dizolvarea Federației Ruse. Îngrădirea/limitarea oricăror lupte interne în interiorul granițelor actuale ale Rusiei recunoscute la nivel internațional ar trebui să fie o prioritate absolută pentru SUA și partenerii săi.
– Să se țină cont de stocul de arme de distrugere în masă al Rusiei. În Rusia există aproape 6.000 de focoase nucleare, iar țara este cunoscută ca având un important program de arme chimice și biologice. Contabilizarea acestor arme ar fi în interesul comunității internaționale.
– Să răspândească stabilitatea la periferia Europei prin extinderea integrării euro-atlantice și aprofundarea relațiilor bilaterale. Integrarea euro-atlantică a fost unul dintre cei mai mari factori de stabilitate în Europa începând cu 1949. Când Federația Rusă se va dizolva, NATO și Uniunea Europeană ar trebui să profite de slăbiciunea Moscovei și să facă presiuni pentru o extindere „big bang” pentru țările candidate și aspirante rămase. Planificarea în acest sens, inclusiv activitatea pregătitoare pentru orice reformă instituțională necesară pentru adăugarea de noi membri, ar trebui să înceapă acum. În cazul în care aderarea la NATO sau la UE nu este oportună, SUA ar trebui să urmărească relații mai puternice pe baze bilaterale sau multilaterale – în special prin valorificarea grupărilor regionale precum GUAM1 sau Organizația Statelor Turce.
– Să mențină o forță militară superioară în Europa. După încheierea Războiului Rece, mulți factori de decizie politică au sperat la un așa-numit „dividend al păcii” în Europa. Pe baza acestei speranțe, mai multe administrații au redus cheltuielile militare și au diminuat poziția de forță a Americii în Europa. Dar dividendele păcii nu s-au concretizat niciodată, iar SUA și aliații săi au fost slab pregătiți pentru agresiunea Rusiei. America nu ar trebui să facă aceeași greșeală acum. Unii vor susține că sfârșitul Federației Ruse va elimina orice nevoie de o prezență militară puternică a SUA în Europa. Dar nimeni nu știe ce fel de Rusie va apărea după domnia lui Vladimir Putin. Așadar, SUA și partenerii săi ar trebui să ia măsuri pentru a atenua, marginaliza, limita, descuraja și, dacă este necesar, învinge Rusia în viitorul apropiat.
– Atunci când este posibil, trageți-i la răspundere pe cei din Rusia pentru atrocitățile comise în Ucraina. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a făcut o propunere interesantă, susținută de diverse organisme parlamentare occidentale, de a crea un tribunal special pentru pedepsirea crimei de agresiune împotriva Ucrainei. Tribunalul ar urma să tragă la răspundere cei mai înalți lideri politici și militari ai Rusiei pentru comiterea crimei de agresiune împotriva Ucrainei. Chiar dacă posibilitatea de a condamna liderii politici și militari ruși este îndepărtată, comunitatea internațională ar trebui să încerce totuși. O situație haotică în interiorul Rusiei ar putea crea oportunități pentru comunitatea internațională de a-i trage la răspundere pe acești făptași.
Ipoteze de planificare
Deși nimeni nu poate prezice ce fel de Rusie va apărea după sfârșitul guvernării lui Putin, unele ipoteze rezonabile pot ajuta factorii de decizie politică să planifice mai bine. Aceste ipoteze de planificare includ:
– Rusia se va fragmenta în continuare. Dizolvarea Federației Ruse, fie de facto, fie de jure, ar putea spulbera Rusia din punct de vedere geopolitic. Această fragmentare suplimentară nu va fi probabil la fel de simplă sau „curată” ca apariția celor 15 noi state după dizolvarea legală a URSS în 1991. Factorii de decizie politică ar trebui să presupună că fragmentarea ulterioară a Rusiei va fi mai degrabă asemănătoare cu cea a Ceceniei din 1994 (conflict brutal) decât cu cea a Estoniei din 1991 (pașnică și simplă), de exemplu.
– Anumite regiuni rusești vor avea o populație semnificativă de șomeri veterani de război. Un număr însemnat de soldați ruși din Ucraina provin din doar câteva regiuni ale Federației Ruse. Mii de tineri din minoritățile etnice vor avea experiență de luptă din Ucraina și se vor întoarce în regiunile lor de origine cu un viitor economic sau social redus. Multe dintre aceste regiuni au fost predispuse în trecut la mișcări de independență și insurecție. Acest lucru ar putea face ca luptele interne să fie mai probabile.
– China și Turcia vor încerca să umple vidul de putere din întreaga Eurasie. China și Turcia vor concura pentru influență în Asia Centrală și în Caucaz, unde Moscova a avut în mod tradițional o mare influență. Concurența ar putea apărea și în Orientul Îndepărtat rusesc.
– Grupurile armate private vor prolifera. Este posibil să se înregistreze o proliferare a numărului de „armate private” (de exemplu, Grupul Wagner) sau de grupuri armate subnaționale (de exemplu, Regimentul special motorizat cecen 141, denumit în mod obișnuit Kadîroviți) atunci când statul rus se va prăbuși. Aceste grupuri și liderii lor vor deveni agenți importanți de putere într-o Rusie post-Putin – în special într-o societate care va avea zeci de mii de veterani ai invaziei rusești în Ucraina.
– Înlocuitorul lui Putin nu va fi Thomas Jefferson. În perioada imediat următoare regimului președintelui Putin, oricine îl va înlocui va fi la fel de naționalist și autoritarist. Factorii de decizie occidentali ar trebui să înceteze să mai spere într-un lider rus „moderat” care dorește pace cu vecinii săi și reforme acasă.
– Rusia se va întoarce. Indiferent cât de gravă ar putea fi înfrângerea Rusiei în Ucraina și indiferent cât de degradate vor deveni economia și armata rusească ca urmare a acesteia, Moscova nu va renunța niciodată la planurile sale imperiale asupra Europei de Est. Chiar dacă reînarmarea și reconstrucția vor dura câteva decenii, Moscova va fi o amenințare pentru vecinii săi. Statele Unite și NATO trebuie să își bazeze postura de forță și strategiile pe această ipoteză.
Șapte întrebări pe care factorii de decizie politică ar trebui să și le pună acum
Nimeni nu poate oferi recomandări concrete pentru factorii de decizie politică cu privire la o Rusie post-Putin. Cu toate acestea, aceștia ar trebui să își pună șapte întrebări acum, luând în considerare obiectivele și ipotezele menționate mai sus, pentru a se pregăti mai bine pentru prăbușirea finală a Uniunii Sovietice și dizolvarea Federației Ruse.
1. Ce ar trebui să facă SUA pentru a coordona un răspuns internațional la apelurile la independență și autodeterminare care vor apărea probabil în întreaga Rusie? Federația Rusă este formată din 83 de entități federale. Multe dintre ele cuprind populații cu o cultură, o istorie și o limbă comune, diferite de populația slavă a Rusiei. Unele dintre aceste entități au deja mișcări de independență la nivel redus. În urma dizolvării Federației Ruse, factorii de decizie politică ar trebui să se aștepte ca unele dintre aceste entități federale să își declare independența. Statele Unite trebuie să colaboreze cu partenerii săi pentru a coordona un răspuns la aceste apeluri la autodeterminare într-un mod care să fie aliniat cu interesele SUA și să fie în conformitate cu dreptul internațional.
2. Cum pot SUA și partenerii săi să împiedice extinderea conflictelor armate interne după dizolvarea Federației Ruse? Destrămarea Federației Ruse va duce probabil la lupte interne între diferite centre de putere. Este în interesul Americii ca luptele și conflictele să rămână în interiorul granițelor actuale ale Federației Ruse și să nu afecteze țările vecine. Prin urmare, SUA și partenerii doritori vor trebui să consolideze cooperarea bilaterală în întreaga masă continentală eurasiatică pentru a îmbunătăți capacitățile militare, de securitate a frontierelor, de aplicare a legii și a sectorului de securitate.
3. Cum pot SUA și partenerii săi să coordoneze un răspuns internațional pentru a proteja stocurile de arme de distrugere în masă ale Rusiei? Miile de arme nucleare ale Federației Ruse, împreună cu programele sale de arme chimice și biologice, reprezintă un risc pentru stabilitatea globală dacă nu există securitate sau responsabilitate. Această problemă ar trebui să fie un motiv de îngrijorare comună pentru comunitatea internațională. Statele Unite ar trebui să se gândească acum la modul în care vor conduce eforturile de abordare a acestei probleme. Pentru început, trebuie să investească mai mult în capacități de detectare mai bune la punctele de trecere a frontierei din întreaga regiune.
4. Ar trebui ca NATO și UE să profite de slăbiciunea Moscovei și să facă presiuni pentru o extindere „big bang” pentru țările candidate și aspirante rămase? Există mai multe țări din Europa care aspiră să adere într-o zi fie la Uniunea Europeană, fie la NATO, fie la ambele. Pentru țări precum Georgia și Ucraina, principalul obstacol a fost presiunea și agresiunea armată din partea Rusiei. În cazul în care Federația Rusă se va dizolva, UE și NATO ar trebui să ia în considerare accelerarea procesului de aderare pentru anumite țări.
5. Cum pot SUA și partenerii săi să coordoneze asistența economică și de reconstrucție pentru regiunile aflate sub ocupație rusă care vor fi eliberate? Nu numai că dizolvarea Federației Ruse va duce probabil la apeluri la independență din partea anumitor regiuni din interiorul Rusiei, dar și locurile în care Rusia ocupă în prezent teritorii în afara granițelor sale vor fi probabil eliberate. Printre acestea se numără Transnistria din Moldova, regiunile Abhazia și Tskhinvali (cunoscută și sub numele de Osetia de Sud) din Georgia, precum și Crimeea și alte locuri din Ucraina aflate în prezent sub ocupație rusă. Washingtonul va avea o ocazie unică de a ajuta acești parteneri ai Americii să își restabilească integritatea teritorială în interiorul granițelor lor recunoscute la nivel internațional. Cu cât mai repede și mai eficient se va face acest lucru, cu atât mai stabilă va deveni situația.
6. Ce trebuie să facă SUA pentru a coordona un răspuns internațional sau regional în vederea soluționării disputelor de frontieră existente între Federația Rusă și unii dintre vecinii săi? Printre acestea se numără insulele disputate Ukatnîi, Jețki și Mali Jemșujnîi din Marea Caspică, granița de facto dintre Estonia și Rusia, statutul teritoriilor nordice și, eventual, chestiunea kareliană. Acestea ar putea părea probleme minore pentru factorii de decizie occidentali aflați la mii de kilometri distanță, însă fiecare dintre ele are potențialul de a deveni o problemă regională care ar putea avea implicații globale.
7. Ce pot face SUA și partenerii săi pentru a reduce influența Rusiei în alte părți ale lumii cum ar fi în Siria, Libia și în unele părți din Africa Subsahariană? Din cauza invaziei Rusiei în Ucraina, influența Moscovei în anumite părți ale lumii a scăzut deja. Dacă Federația Rusă se prăbușește, statele clientelare și forțele proxy ale Kremlinului din Orientul Mijlociu și Africa vor fi, de asemenea, afectate. SUA trebuie să înceapă să lucreze acum cu partenerii săi pentru a dezvolta o strategie privind modul în care să crească influența occidentală în regiunile în care influența rusă este în declin.
Concluzie
Invazia Rusiei în Ucraina în februarie 2022 a schimbat situația de securitate în regiunea Atlanticului de Nord într-un mod nemaiîntâlnit de la cel de-al Doilea Război Mondial. Masa terestră eurasiatică nu va resimți pe deplin consecințele invaziei Rusiei – mai ales dacă Ucraina va fi victorioasă – decât peste ani. Factorii de decizie politică trebuie să recunoască amploarea istorică a situației și să înceapă să se pregătească în consecință.
Succesul Ucrainei pe câmpul de luptă împotriva Rusiei ar putea oferi o oportunitate unică în viață de a pune Rusia înapoi în cutia sa geopolitică pentru o generație. Acest lucru ar crea o nouă realitate geopolitică nemaiîntâlnită de o generație. În timp ce factorii de decizie politică planifică această nouă realitate geopolitică, aceștia ar trebui să învețe lecțiile din anii 1990, când factorii de decizie occidentali au sperat naiv la o guvernare democratică și la reforme economice în Rusia, care nu s-au materializat niciodată. Dacă comportamentul Moscovei pe scena mondială din 1991 încoace a demonstrat ceva, este că este puțin probabil ca Rusia să devină un actor global responsabil în viitorul apropiat. În loc să se concentreze pe ceea ce nu se poate realiza, factorii de decizie americani ar trebui să urmărească politici pragmatice și realiste care să promoveze interesul național al SUA.
Totul depinde de ajutorul acordat Ucrainei.