Florin Răican (48 de ani), unul dintre cei mai cunoscuți avocați din Mangalia și din județul Constanța, descrie, într-o mărturie cutremurătoare, suferințele îndurate în cele trei săptămâni în care s-a luptat cu noul coronavirus. La Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Constanța, avocatul l-a avut coleg de suferință, cu simptome chiar mai grave, pe profesorul Viorel Filimon (68 de ani), fost mare sportiv de performanță și antrenor-coordonator al lotului național de tenis de masă.
Mărturia lui Florin Răican
„Jurnal clinic de Covid-19. Dovada faptului că există îngeri păzitori la Constanța!”
„Numele meu este Florin Răican, locuiesc în Mangalia și sunt avocat. Pentru că lucrez cu clienți dintre cei mai diverși, mi-am achiziționat la sediul cabinetului un nebulizator performant, substanțe și consumabile profesionale, lămpi cu lumină UV, termometru scanner, mai multe pulsoximetre (să fie acasă, la cabinet, în mașină). Am folosit tot timpul masca și deseori mănuși de latex. La domiciliu am un concentrator de oxigen de ultimă generație.
Este aproape imposibil să precizez momentul și circumstanțele în care am contactat virusul Covid-19. Cu siguranță însă, primele simptome au apărut în ziua de 16 octombrie 2020, într-o vilă din Sinaia. După o plimbare de zi pe străzile frumoasei stațiuni, seara au debutat episoade de temperatură până aproape de 39 grade.
A doua zi, pe 17 octombrie, starea a fost asemănătoare, un fel de deranj general și stări febrile. Duminică m-am întors la Mangalia și se părea că sunt bine. Au urmat trei zile în care am încercat să stabilizez temperatura cu paracetamol și algocalmin-fiolă la fiecare 12 ore. La începutul intervalului, temperatura revenea la normal, însă după 9-10 ore de la ingerarea algocalminului, în mod invariabil, aveam din nou 39 de grade.
În ziua de 21 octombrie am mers la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Palazu-Mare, pentru test PCR.
Pe 22 octombrie am primit confirmarea telefonică: eram pozitiv la infecția cu noul coronavirus. O oră mai târziu, m-am internat la Spitalul Municipal Mangalia.
Vineri, 23 octombrie, mi s-au recoltat probe de sânge și am efectuat o radiografie la plămâni, la Spitalul Mangalia. Am fost tratat cu doxicilină, fraxiparină, dexametazonă, omez, glucoză. Cu toate acestea, starea de sănătate s-a degradat progresiv, astfel încât sâmbătă, 24 octombrie, și duminică, 25 octombrie, am devenit dependent de masca de oxigen și am mai putut respira doar cu ajutorul unui concentrator de oxigen. Concentrația de oxigen din sânge a scăzut la 80!
În acele ultime două zile, am slăbit 7-8 kg, printr-o transpirație excesivă, am avut o diaree cumplită, stări de vomă, dureri musculare, dureri de oase (cotul drept blocat), insomnie, stări de panică pe fondul insuficienței respiratorii.”
“Fără oxigen, un drum de 15-20 de metri până la toaletă a devenit un calvar”
„Fără oxigen, un drum de 15-20 m până la toaletă a devenit un calvar. Pe la jumătatea distanței simți că nu mai ai aer și nu știi ce să faci: să riști și să continui drumul sau să te întorci în cameră, la concetrator, și să îți pui repede furtunul la nas pentru a căpăta oxigenul izbăvitor.
Impactul insuficienței respiratorii asupra psihicului meu a fost copleșitor.
Respirația este un proces fiziologic inconștient. Din momentul în care ne naștem respirăm pur și simplu și nu alocăm nici măcar un gând, nu facem vreun efort intelectual pentru a conștientiza mecanismul respirației. Dintr-o dată, după 50 de ani, respirația a devenit brusc centrul preocupărilor mele. Un adult de vârsta mea respiră, în medie, de 25.920 de ori pe zi, 7-8 litri de aer pe minut, aproximativ 11.000 de litri pe zi. Timp de două zile am simțit, am vizualizat fiecare inspirație și fiecare expirație. Fiecare.
Luni, 26 octombrie, am fost transferat cu o ambulanță cu oxigen la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Constanța. Am ajuns în stare gravă, cu pneumonie, având un scor de severitate 17 (10 pulmon drept și 7 pulmon stâng) pe o scară de la 1 la 25, corespunzător unui grad de afectare moderat-sever. În zilele următoare, la manifestările anterioare s-au adăugat oboseală accentuată, imposibilitate de concentrare, răgușeală, buze uscate, colțurile gurii crăpate.
Am intrat imediat pe o nouă schemă de tratament cu antivirale tip Kaletra (timp de 15 zile) și Plaquenil, antibiotic Azitromicină și Ceftriaxonă, antiinflamatoare steroidiene, anticoagulant (heparină injectabil în abdomen de două ori pe zi), antitusive, protecție gastrică etc.
După 21 de zile de tratament intensiv, am slăbit aproximativ 9-10 kg, am mâinile pline de echimoze și de înțepături de ac, dar evoluția a fost favorabilă, cu remiterea tabloului clinic.
Asta înseamnă că plămânii au un scor de severiate actuală de 14, corespunzător unui grad de afectare moderată, iar valorile marker-ilor indicatori ai infecției au acum valori apropiate de cele normale.
Trebuie arătat că tratamentul cu antivirale tip Kaletra produce o destabilizare rapidă și de durată a digestiei, astfel încât cel mai bun sfat primit în spital a fost acela ca atunci când ai cea mai mică senzație de a defeca, în următoarea secundă să fii deja la baie, pentru că există posibilitatea de a nu te putea controla. Desele drumuri la baie, transpirația excesivă, insomnia, halucinațiile, tendința de a mânca tot timpul au fost jaloanele zilelor petrecute în spital.
În ziua de 10 noiembrie am fost externat și am ajuns acasă. După câteva zile bune de repaus, voi încerca să-mi reiau activitatea.”
“Spitalul de Boli Infecțioase Constanța este sub asediu medical”
„Celelalte două persoane cu care am petrecut la Sinaia nu au avut semne sau reacții specifice. Soția mea a avut simptome minime (miros și gust diminuat) și a rămas în izolare la domiciliu în toată acestă perioadă. Toate cele trei persoane contact au fost verificate de DSP Constanța, respectiv DSP Prahova.
Trebuie însă să știți că Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Constanța este sub asediu medical. Pacienți cu Covid-19 în stare gravă sunt internați pe durata întregii zile și a nopții. Tot personalul medical face eforturi deosebite. Am cunoscut aici pe dr. Curtali și dr. Beucan. Sunt medicii care m-au îngrijit, oameni minunați, dedicați, buni profesioniști, empatici. Sunt îngeri păzitori, sunt puntea dintre om și divinitate!
De asemenea, mă înclin în fața personalului medical mediu reprezentat de asistente și infirmiere. Mult profesionalism, bun-simț, amabilitate, disponibilitate.
Cei care doresc să afle ce se întâmplă cu adevărat pe frontul Covid-19 trebuie să știe că imperativul absolut este: OXIGEN, OXIGEN, OXIGEN! Totul depinde de creșterea concentrației de oxigen în sânge, pentru susținerea organelor vitale. ATÂT! LA ASTA SE REZUMĂ TOTUL, LA OXIGEN! LUPTA ÎMPOTRIVA COVID-19 = LUPTA PENTRU OXIGEN!
Medicul, asistentele m-au sfătuit să folosesc la maximum noul sistem de oxigen al spitalului, să adun fiecare moleculă, să profit, să țin concentrația sus cu orice preț. Se trăiește ori se poate muri prin raportare la concentrația de oxigen din sânge.
Pacienții care ieri erau în stare bună (96% concentrație oxigen asistat) astăzi s-au decompensat și au acum concentrație 60-70%. Nu știe nimeni de ce nu mai reușesc să aducă oxigen în sânge. Acestă lipsă de predictibilitate, această incertitudine permanentă, această stare medicală fluidă îți pot strivi sufletul.”
“Dacă pacienții au peste 68- 70 ani, indiferent ce au făcut în viață, sunt singuri la ATI, doar cu Dumnezeu!”
„Cei care au concentrații mici de oxigen sunt trimiși la ATI, iar acolo stau zile întregi fără să se bucure de atenția cuiva. Toate forțele sunt concentrate asupra celor din saloane. Dacă aparatele ATI emit semnale, atunci trece vreo asistentă să verifice despre ce este vorba. Dacă nu emit semnale, nu vine nimeni, niciodată. Nu are de ce, iar asta nu este neapărat vreo cruzime.
Dacă pacienții au peste 68-70 ani, indiferent cine sunt, cu ce se ocupă, ce au făcut în viață, sunt singuri la ATI, doar cu Dumnezeu. Dacă se mai întorc în saloane, înseamnă că, pentru moment, Dumnezeu nu are nevoie de ei.
Însă ei nu revin în saloane vindecați, ci doar cu o saturație de oxigen ceva mai ridicată, dar incertă ca durată, intensitate și evoluție. Și lupta pentru oxigen reîncepe chiar din acel moment, de la revenirea în salon. Repet:TOTUL SE REZUMĂ LA OXIGEN!”
„După mai multe finale de Campionat European și Mondial, după calificarea la Jocurile Olimpice, dl. Viorel Filimon a avut propria finală cu Covid-19, cu seturi pe muchie de cuțit, jucate prin ATI”
„Am cunoscut pe timpul spitalizării un învingător profesionist, pe Viorel Filimon, în vârstă de 68 ani, antrenorul lotului național feminin de tenis de masă. După mai multe finale de Campionat European și Mondial, după calificarea echipei naționale la Jocurile Olimpice, dl. Filimon a avut propria finală cu Covid-19, cu seturi pe muchie de cuțit, jucate prin ATI. A câștigat greu, în prelungiri, după multe schimburi de serviciu palpitante, cel mai probabil datorită tăriei de caracter și trupului antrenat. S-a externat în aceeași zi cu mine și a acceptat să facem o fotografie împreună. Multă sănătate, domnule profesor!”
“Doar 2-3 zile de tratament adecvat, început la timpul oportun, pot face oricând diferența dintre succes și eșec în tratarea Covid-19”
„Aveți grijă de voi așa cum nu ați mai avut până acum! Nu ignorați nimic, nu căutați explicații și motivații puerile pentru stările febrile, pentru simptome pe care nu le aveți de obicei! Reacționați imediat! Doar 2-3 zile de tratament adecvat, de tratament început la timpul oportun, pot face oricând diferența dintre succes și eșec în tratarea Covid-19.
Faceți mișcare, mâncați bine, completați-vă dieta cu suplimente (C, D, Zn), faceți exerciții de respirație, folosiți lămpile UV și alte dispozitive de purificare a aerului și, cel mai important, păstrați-vă gândurile bune și optimismul!”
