Dmitri Scighelski, un renumit psihiatru din Belarus (absolvent al Institutului de Psihiatrie din Grodno), avertiza încă din anul 2001 că Aleksandr Lukașenko are grave probleme de sănătate mintală. În lucrarea fundamentală „Istoria cazurilor lui Aleksandr Lukașenko”, el oferă detalii halucinante despre comportamentul dictatorului.
La acea vreme, Lukașenko avea deja 7 ani de domnie. Iar Scighelski, pentru a nu fi arestat, a emigrat în Statele Unite ale Americii. De-abia apoi, cu sprijinul mai multor medici psihiatri, a decis să publice teza sa referitoare la boala președintelui din Belarus.
Un capitol deosebit de interesant îl reprezintă materialele de arhivă din „era URSS”. Din ele rezultă că Lukașenko a fost diagnosticat încă din 1976 de psihiatrii sovietici cu „psihopatie mozaică”.
„Colectează orice fapte nesemnificative de încălcare a procesului de producție și a disciplinei muncii, încercând să le prezinte ca dovadă a presupusei dezvăluiri a structurii mafiei”
„Lukașenko a intrat pentru prima dată în atenția psihiatrilor când a mers să-l vadă pe primul-secretar al comitetului regional de partid din Moghilev, cerându-i să-l numească președinte al unui colhoz. Lukașenko,cel care tocmai absolvise Facultatea de Istorie, a susținut că, având o origine rurală și cunoașterea particularităților agriculturii, poate face rapid orice fermă colectivă încredințată lui. Primul-secretar al comitetului regional le-a cerut sfaturi medicilor, care l-au diagnosticat pentru prima dată pe Lukașenko cu «psihopatie mozaică»”, dezvăluia publicația Gazeta.ru în urmă cu 19 ani.
Același lucru l-au constatat și medicii militari în anul 1982. Lukașenko și-a pierdut astfel calitatea de ofițer politic al Unității Militare 04104, fiind exclus în temeiul articolului sovietic 7b, cu un diagnostic de „psihopatie mozaică”.
Primul care și-a dat seama că Lukașenko nu are o atitudine de om normal a fost însă chiar directorul Departamentului de servicii alimentare din Moghilev, unde actualul președinte al Belarusului deținea funcția de secretar al Komsomolului. Acesta a cerut ca Lukanșenko să fie examinat de un psihiatru, întrucât „colectează orice fapte nesemnificative de încălcare a procesului de producție și a disciplinei muncii, încercând să le prezinte ca dovadă a presupusei dezvăluiri a structurii mafiei”.
Încadrat la „tulburări de personalitate paranoide și disociale”
Iată colectivul de medici psihiatri din Belarus care au căzut de comun acord că Lukașenko are „psihopatie mozaică”: P.B. Gannușkin, O.V. Kerbikov, M.I. Buianov, A.E. Liciko, V.I. Ghindikin și V.A. Gurieva. „Psihopatie mozaică exprimată moderat, cu predominanță a trăsăturilor, tulburărilor de personalitate paranoide și disociale” – acesta este diagnosticul complet.
Această concluzie a fost trasă pe baza unei examinări de lungă durată a dictatorului Lukașenko. Au fost studiate inclusiv convorbirile prezidențiale difuzate în mod repetat la televiziunea din Belarus, discursurile sale în fața deputaților Parlamentului național, amintirile despre el depănate de asociații lui, precum și de soția sa!
Concluziile doctorul Scighelski despre psihopatul Lukanșenko
Sadic, manipulator, conspiraționist, paranoic, psihopat, ignorant, iresponsabil
* Tendința extremă de a-i manipula pe ceilalți.
* Tendința către formațiuni supraevaluate, suspiciune și tendință generală de denaturare a faptelor prin interpretarea greșită a acestora, tendință de a explica evenimente atât în jurul sinelui, cât și în lume, în general, pe baza unei „teorii a conspirației”, fără motive suficiente pentru aceasta.
* Lipsa prietenilor apropiați și incapacitatea de a menține relații personale cu oamenii.
* O tendință de a experimenta o semnificație crescută, manifestată prin atribuirea constantă a ceea ce se întâmplă în cont propriu, referințe constante la sine în combinație cu o stimă de sine supraestimată.
* Tendințe sadice, toleranță scăzută la frustrare și un prag scăzut pentru comportamentul agresiv, inclusiv violența.
* Incapacitatea de a experimenta vinovăția și de a beneficia de experiențe adverse.
* O poziție nepoliticoasă și persistentă de iresponsabilitate și ignorare a normelor și normelor sociale.
Comparat cu Hitler, Stalin și Mussolini
Psihiatrul Scighelski i-a îndemnat pe parlamentari să-l demită pe Lukașenko
„Bazat pe toate acestea, medicul Scighelski face o concluzie profesională că Alelsandr Lukașenko este cel puțin un psihopat. Dar pericolul principal constă în faptul că psihopatia sa, din punct de vedere al psihiatrilor, are trăsături paranoice, care sunt, de asemenea, caracteristice tulburării de personalitate disocială, în prezența unei idei supraevaluate de importanță de sine. Diagnosticul final, întrucât nu a fost dificil, în general, a fost psihopatie mozaică. Același diagnostic a fost pus la personaje atât de celebre ca Hitler și Stalin. Mussolini a suferit și el și, în general, această boală este caracteristică multor personalități istorice. De exemplu, Ivan cel Groaznic, din punct de vedere al psihiatriei moderne, este sută la sută psihopat”, dezvăluia Gazeta.ru în anul 2001.
Psihiatrul Scighelski, susținut de colegii săi, spunea că Lukașenko n-ar trebui să ocupe postul de comandant-șef al Armatei din Belarus. Asta fiindcă, din cauza bolii, nu îndeplinea cerințele pentru sănătate cerute militarilor, descrise succint prin ordinul ministrului Apărării Republicii Belarus din 4 august 1998.
„«Psihopatia mozaică exprimată moderat» se încadrează în limitele articolului 76 din acest ordin și prevede nepotrivirea serviciului militar nu numai în timp de război, ci și în timp de pace. Prin urmare, Scighelski îi îndemna pe parlamentari să organizeze urgent o comisie specială pentru examinarea suplimentară a lui Lukașenko, pentru a rezolva problema demiterii acestuia din funcția de președinte”, au conchis jurnaliștii de la Gazeta.ru.
Din păcate, eforturile psihiatrului Scighelski de a-l demite pe Lukașenko în 2001 s-au soldat cu un eșec. Pentru cetățenii din Belarus au urmat încă 19 ani de calvar, iar teroarea nu a luat sfârșit…
