Serial exploziv cu documente secrete KGB despre accidentul nuclear de la Cernobîl. Localnici, militari și milițieni s-au bătut pentru 10-15 sticle de votcă. Se dădea șpagă pentru comercializarea de legume infectate. Astăzi, episodul 2.
Continuăm seria dezvăluirilor incendiare din dosarele desecretizate ale KGB, realizate în urma accidentului nuclear de la Cernobîl, produs la data de 26 aprilie 1986 (în toiul nopții, ora 1.23). Notele informative ale Securității sovietice sunt de-a dreptul șocante.
Peste 1.000 de oameni, inclusiv militari și milițieni (care trebuia să asigure ordinea publică), s-au încăierat pentru sticle de votcă.
Mulți comercianți de legume îi mituiau pe oficiali cu ridichi, ca să scape de controalele împotriva radiațiilor.
Un angajat se plângea de măsurile regimului comunist: numărul șefilor e în creștere, cel al muncitorilor e în scădere.
Propaganda sovietică funcționa la cote maxime. Într-un articol, un jurnalist „mărturisea” cum unul dintre directorii centralei de la Cernobîl a înotat în râul Pripiat, spunându-i ulterior că nu e nici urmă de radiație!
„Elemente huliganice au apărut în oraș. E necesară o consolidare a activității Miliției”
Este absolut uluitor cum serviciile secrete ale URSS au reușit să înăbușească în mod pașnic o manifestație care putea deveni, în opinia lor, extrem violentă. Din documente reiese că aceștia au expediat în afara orașului un camion cu votcă menit să-i alimenteze pe oamenii evacuați, rezidenții din cartierul Polesski, incluși în zona de dezastru pricinuită de accidentul nuclear de la Cernobîl.
* „Există manifestări de nemulțumire cu privire la faptul că evacuaților, rezidenților din zonă, li se furnizează materie primă mai multă decât localnicilor. Ofițerii KGB au împiedicat premisele manifestărilor negative, la 8 mai, la ora 19.00, după ce un camion cu votcă a ajuns în piața centrală a orașului și s-a început vânzarea acesteia. S-a format o mulțime din aproximativ 1.000 de oameni. Mașina a fost trimisă apoi în afara orașului (5 km), ceea ce a permis dispersarea mulțimii și normalizarea situației. O mulțime de oameni, care nu făceau parte din forțele clasei muncitoare, și elemente huliganice s-au acumulat în oraș și în cartier, fiecare om ia câte 10-15 sticle de votcă, este necesar să se consolideze activitatea Miliției”. (Din nota informativă a departamentului nr. 6 KGB al SSR ucrainene din regiunea Kiev și Kiev, mai 1986).
În cartierul Ivankovski, interdicția vânzării de votcă a provocat mai multe incidente chiar printre soldați.
„Președintele Comitetului executiv regional, tovarășul Fursov, a interzis vânzarea de votcă, în legătură cu care, în 10 și 11 [mai], grupuri de militari, ofițeri de miliție, evacuați (câte 2-3 persoane fiecare), au făcut scandaluri în uniunea de consum a raionului. Un post de miliție a fost înființat pe baza uniunii de consumatori raionali”. (Din nota informativă a departamentului nr. 6 KGB al RSS Ucrainene din regiunea Kiev și orașul Kiev, mai 1986).
Controlul dozimetric dispărea pentru o mită ridicolă
Actele de corupție au fost la ordinea zilei. Cei mai mulți oameni din zonă s-au transformat în „lichidatori de radiații” pentru sume consistente de bani, alții au primit permisiunea de a comercializa legume infectate!
În ianuarie 1988, KGB a primit un mesaj strict secret, conform căruia comandanții uneia dintre unitățile militare eliberează certificate „lichidatorilor” în mod ilegal. Unul costa doar 40 de ruble. Un alt raport spunea că, din cauza mitelor, dispăruse controlul împotriva radiațiilor în timpul vânzării legumelor.
„[Agent] consideră că există o atitudine criminală față de îndatoririle lor oficiale din partea oficialilor individuali care exercită controlul asupra produselor agricole care intră pe piața centrală. În special, sursa a fost martora unei conversații între doi vânzători de legume care vindeau ridichi pe această piață cu un nivel crescut de contaminare radioactivă, trecând controlul dozimetric pentru o mită”. (Din nota informativă KGB al RSS Ucrainene din Kiev și regiunea Kiev, la 8 iulie 1986).
Un „lichidator de radiații” spunea că mâncarea e gratuită, foarte bună și fără restricții
Arhiva conține, de asemenea, o scrisoare a lichidatorului Serghei, interceptat de ofițerii de securitate, scrisă în toamna anului 1987:
„Aparatul birocratic este destul de numeros (numărul persoanelor care lucrează efectiv este în scădere, dar numărul directorilor și angajaților de toate tipurile de servicii nu scade). Desigur, pentru toți – șefi mici și mari, și persoane echivalate cu aceștia dintr-un motiv sau altul – salariul este realizat ca și cum ar lucra constant la gară. Este introdus aici un coeficient de zonă, prin care se înmulțește salariul: la stație 5-7, la Cernobîl 2. De fapt, puțini dintre ei chiar vizitează stația. Orice s-ar întâmpla, cu siguranță nu stau acolo 6 ore pe zi. Băieții ăștia chiar nu doresc să se termine acest proces. Mai mult decât atât, este foarte convenabil, cel puțin acum, să păcălești și să încurci sub acoperișul unui «regim special» (paradoxal cum este) organele de stat”.
Din scrisoare se mai desprinde că, la Cernobîl, a pierit un alt fenomen caracteristic vremii sovietice: furtul alimentelor de către lucrătorii din alimentație.
„Mâncarea de aici este foarte bună. Gratuit, fără nicio restricție în ceea ce privește cantitatea și calitatea. Stomacul meu măcar se umple cu mâncare locală. Este complet inutil să furi produse de aici (mă refer la lucrătorii cantinelor). Nu puteți rămâne în zonă prea mult timp, nimeni nu are nevoie de atâta mâncare și nu o puteți lua nici în afara zonei. Cum să înființezi o cantină publică în condiții obișnuite, când aici sunt radiații?” (Din scrisoarea lichidatorului despre consecințele accidentului, 10 octombrie 1987).
„Avem nevoie de nisip! Găsiți voluntari! Munți de nisip!”
În cadrul unui examen special pregătit pentru KGB, cei ce au redactat documentul – angajații Asociației de producție „Combină creată la centrala nucleară” – se plâng că, în mai 1986, jurnaliștii de la „Komsomolskaia Pravda” au fost conduși de dorința de a scrie „mai frumos”.
„Cităm materialul «Primii pași» de aceiași autori [N. Dolgopolov, P. Polozhevets]: «S-a trezit un răsărit de bucurie și, cu el, îngrijorări grele. Comitetul orașului de partid a întrebat: membrii Komsomol ar trebui să umple reactorul? Era nevoie de nisip. Găsiți voluntari! Aveam nevoie de mult nisip. Munți înalți de nisip. O mare imensă de nisip». Nu existau pasaje în material care să explice cel puțin faptul că pungile de nisip au fost aruncate din elicoptere în urma exploziei reactorului, iar cititorii au obținut în mod natural impresia că membrii Komsomol aruncau nisipul cu lopeți direct în reactor”.
8 ofițeri pensionari ai KGB și 19 membri ai forțelor speciale, în urmărirea unui corespondent al revistei americane „Newsweek”
Multe ziare au continuat să publice articole profund mincinoase, grosolane, de-a dreptul ridicole, la câteva luni de la accident. Pe 2 iunie, în articolul „Chernobyl Health”, un jurnalist aservit regimului comunist l-a citat pe directorul NPP Cernobîl, Mihail Umants:
„El a spus liniștit, cu un zâmbet calm: «Am înotat în Pripiat. Bazinul râului este bine decontaminat». El a spus că este probabil prea liniștit, dar m-am așezat la câțiva pași de el și l-am auzit pe acest om timid (vor crede ei ce spune?). Eu recunosc în mod clar că așa e. Nu mai e urmă de radiație”.
În „Pravda” apărea un fragment la fel de neconform cu realitatea. În vreme ce orașul Pripiat se golise, articolul suna așa: „Atunci când locuitorii din Pripiat se întorc acasă de la serviciu, și stația începe să funcționeze normal, dar și centrala de la Cernobîl. Echipa ziarului «Pravda» va organiza o conferință de presă chiar în sala de lectură a centralei nucleare”.
Formidabilă a fost operațiunea de zădărnicire de culegere de informații de către un corespondent al revistei americane „Newsweek”.
„În 2-3 iunie 1986, un corespondent al jurnalului «Newsweek (SUA), Strasser Stephen, născut în 1946, a ajuns să primească materiale cu privire la consecințele accidentului de la centrala nucleară de la Cernobîl. O serie de acțiuni KGB au fost desfășurate pentru a preveni colectarea de informații calomnioase, pentru a-i împiedica acțiunile și pentru a-i reduce activitatea. 8 ofițeri KGB pensionari, 19 membri ai forțelor speciale, inclusiv 7 surse, au fost implicați în evenimente. Au dezvoltat tactica ofensivă de a conduce conversații cu corespondentul. Agentul Rota a fost utilizat în studiile oficiale ale lui Strasser. Ca urmare a măsurilor luate, străinul nu a primit informații părtinitoare de la cetățenii sovietici, a fost posibil să limităm contactele lui Strasser și să le închidem în cadrul restrâns al surselor noastre”. (Oficiul KGB al RSS Ucrainene).
