I-au spart viloiul lui Vanghelie! Ce mai face fostul primar de la Sectorul 5, care ducea bani cu sacul

„Marean” Vanghelie trăieşte! Cei care nu mai ştiau nimic de fostul primar PSD al Sectorului 5 din Capitală au putut să afle veşti despre acesta urmare a unei întâmplări căreia guralivul politician i-a căzut victimă.

Astfel, casa fostului primar Marian Vanghelie, din zona Ghermanești, a fost spartă de hoți. Incidentul a avut loc acum două săptămâni, informează România TV. De la casa politicianului, hoții au plecat cu bijuterii, dar și cu un tablou scump, de colecție.

Sigur că lovitura dată de hoţi nu e o mare pierdere pentru Vanghelie. Averea acestuia rămâne încă o necunoscută, deşi la un moment dat DNA i-a pus sechestru pe bunuri în cauza penală în care a fost investigat fostul primar de la Sectorul 5 pentru acuzaţie de abuz în serviciu, luare de mită şi spălare de bani.

La DNA a ajuns şi Oana Niculescu Mizil, iubita lui Vanghelie, care s-a trezit şi ea cu averea sub sechestru, procurorii suspectând că fostul primar a ascuns o parte din averea personală pe numele partenerei sale.

Marian Vanghelie a fost arestat preventiv pe 14 martie 2015, el fiind acuzat că, începând cu anul 2007, în schimbul unor foloase materiale, l-a ajutat pe omul de afaceri Dumitru Marin să obţină, pentru societăţile pe care acesta din urmă le controlează, acordarea a numeroase contracte de lucrări publice, în valoare totală de aproximativ 2 miliarde de lei, notează economica.net.

De la acel moment, Marian Vanghelie a dispărut treptat din spaţiul public, iar situaţia lui actuală e încă incertă: nu e nici condamnat, dar nici scos de sub urmărie penală.

Există o singură certitudine: Vanghelie a intrat sărac în politică şi a ieşit foarte bogat. Câteodată, furat şi el de hoţi mai mărunţi, spărgători de case…

De unde a început goana după bani

Fostul edil a povestit într-un interviu din „Adevărul” cum a făcut avere imediat după Revoluție, lansându-se în afaceri cu buticuri de cartier.

„Lucram în Cooperaţie şi eram şef de secţie marochinărie-artizanat. Făceam pantofi, papuci, sacoşi…, diverse chestii. Am lucrat de la 16 ani marochiner şi la 18 ani eram şef de secţie. M-am ocupat mai mult pe partea de aprovizionare. Relaţionând cu merceologii, cu directorii, evident că după aceea am încercat să mă dezvolt. Să profitaţi de oportunităţile apărute după 1990… Da, au apărut aşa-zisele chioşcuri. Am început să mă interesez cine face chioşcuri, cât costă. Am pus primul chioşc între Bucureşti Berlin şi Cocor. Erau telefoane acolo. Am luat aprobare de la Palatul Telefoanelor, am demontat telefoanele şi am pus primul chioşc, care avea şase metri pătraţi. A fost senzaţional. M-am speriat de vânzări”.

Cât vindeaţi?

„Păi vindeam un sac de bani. Vindeam de toate: sucuri, dulciuri, tot felul de chestii. Veneau foarte mulţi oameni care voiau să lase lucruri în consignaţie: tricouri, biberoane de copii, ce aveau oamenii prin casă”.

Cum poate un primar să aibă o avere de zeci de milioane de euro, când el are salariu de 30 de milioane de lei vechi?

„Cazul meu e în felul următor: eu stau în acelaşi apartament, nici măcar n-am avut megalomania să mă mut. În declaraţia mea de avere e neschimbat. E totul cu ce-am avut din urmă. Am avut şi diverse mici activităţi economice, care am mai câştigat nişte bani, care sunt trecute în declaraţia de avere, care n-au legătură. Nu există nici o legătură între contractele din primărie şi cineva posibil din spiţa a şaptea să fie din familia mea”.

Procurorii spun că aţi luat mită 30 de milioane de euro…

„Da. Este o mită foarte consistentă. Într-adevăr. Este compusă din opt ani în care am făcut revelioanele şi am adus sponsorizări la primărie. Nu bani, ci alimente. Alimentele s-au transpus în nişte valori, s-au adunat pe opt ani şi se consideră că am luat mită acele băuturi, mâncăruri, care eu am făcut-o pentru oameni. Am dus 40 de TIR-uri de apă la sinistraţii din Botoşani, printr-un contract de sponsorizare de la un privat cu primăria. Şi primăria a dus apa. Este pus în rechizitoriul meu. Am făcut un aghiasmatar pentru o biserică, a costat trei-patru sute de mii de euro… tot prin sponsorizare. E considerată mită. Eu n-am luat bani de undeva. Omul respectiv a dat prin contract de sponsorizare. Omul respectiv, având probleme cu o evaziune destul de mare, când i s-a spus să scrie, a scris. Vedeţi cu ce ne întâmpinăm astăzi?”.