Să fii profund jignit de injuriile jurnalistului Ovidiu Vanghele, dar să te simți excelent stând la masă cu securistul Pahonțu… Unul n-are voie la Cotroceni, altul face legea acolo. Abia asta e definiția persoanei Nicușor Dan!
O parte zdravănă din poporul ăsta tânjește după dictatură. O vrea, o caută, o merită. Toată ziua, o grămadă de semeni ne-au explicat că în președinte nu dai nici c-o floare, nene. Cum să-l înjuri, jignești, critici dur pe șeful statului? Nu se cuvine. E crimă de lezmajestate a suveranului, a dinastiei Pahonțiene, a Securistanului eternizat în pereții Cotroceniului.
Să moară ăl de s-a uitat urât spre șefu’ la Sistem, de unde vine belșug, pace și Epocă de Aur!
După 37 de ani, nu știm cum arată democrația. Nici măcar cum miroase. Orice cetățean român are dreptul să-l înjure public pe președinte, ale cărui palat, avion, SPP, vile, lux și pensie specială le plătește, rupându-și de la gură. Chiar și cei care nu l-au votat pe Nicușor Dan au dreptul să-l înjure, că și ăia plătesc taxe și impozite. Votul lor negativ nu-i scutește de banul dat din buzunare.
Ca jurnalist, ai dreptul la opinie, garantat de legea fundamentală. Constituția. Opinia poate fi genială sau imbecilă, nu e relevant. Înțeleg că Vanghele e mai slobod la gură. OK, nu te pune nimeni să-ți botezi copiii cu el. Să fii prieten la bere. Dar omul are dreptul garantat de lege să-și facă meseria.
Ca jurnalist injurios, ești pedepsit exclusiv de publicul tău, care nu te mai citește. Gazeta nu se mai vinde, iar tu crăpi de foame. End of story!
Cetățeanul Nicușor Dan are dreptul să se simtă lezat în efigie și să-l dea în judecată pe jurnalist. Dar pe persoană fizică. Nu să-l scoată afară din Palatul Cotroceni, pe care nu l-a adus de la mama lui, de la Făgăraș, ci i l-au pus la dispoziție românii, ca să muncească pentru ei.
