În disputa între doamna Gheorghiu și domnul Peiu, domnul Bolojan are dreptate.
Nici doamna Gheorghiu, nici domnul Peiu nu susțin privatizarea. Culmea e că amândoi susțin același lucru: listarea și vânzarea de pachete minoritare la companiile de stat. Diferențele între ei sunt mai degrabă tehnice. De exemplu, unul vrea vânzare prin ”ABB”, celălalt nu.
Asta nu este nicio reformă. Mai grav, e iluzia unei reforme, care s-ar putea să fie mai rău decât absența reformei. Pentru că lasă impresia oamenilor că se fac reforme, când de fapt nu se fac. Și apoi, când totul continuă fix la fel, oamenii au impresia că a fost deja încercată reforma și nu a funcționat. Când, de fapt, ea n-a fost încercată niciodată.
Oricum, amândoi au opinii mai rezonabile decât PSD, care a depus proiect de lege în Parlament să nu fie vândută nicio acțiune la nicio companie de stat.
Peste această dispută, în care amândoi susțin același lucru pe fond, domnul Bolojan vine și dă cel mai bun argument care arată că simpla listare și vânzare de pachete minoritare nu schimbă nimic: cazul Hidroelectrica.
Citez din domnul Bolojan: ”Când Hidroelectrica alege profitul pe termen scurt și bonusurile în locul investițiilor strategice, pierd nu doar compania, ci mai ales românii, care ajung să plătească o energie mai scumpă decât ar fi fost necesar”.
Are perfectă dreptate. L-am criticat când a greșit. Și a greșit grav. Dar aici are dreptate.
Doamna Gheorghiu a dat exemple de companii de stat listate și zice că merg mai bine grație listării. De fapt, exemplele doamnei sunt numai companii care gestionează monopoluri sau care au primit gratuit de la statul român o bază impresionantă de active. De exemplu, hidrocentralele de la Hidroelectrica.
Iar acel profit care ar indica bunul mers al acestor companii este fix ce ne zice domnul Bolojan: sacrificarea bunăstării pe termen lung pentru un profit pe termen scurt.
Un antreprenor privat care deține pe termen lung o companie nu are interes s-o omoare pe termen lung, pierzându-și valoarea activului, contra unui tun pe termen scurt. La stat, însă, cui să-i pese de termenul lung? Timpul trece, leafa merge. Și cum se zicea într-un serial, ”fură acum, cât ești primar, că nu știi cât mai prinzi!”.
Asa este! Companiile de stat (oricum, marea majoritate) trebuie sa isi vinda mai mult de 50% din actiuni. Trebuie sa dispara, in principiu, conceptul ceausisto-suveranist de „companie strategica”. Nici una din aceste companii strategice nu a functionat normal, ci defectuos sau foarte defectuos. Daca aceste companii se privatizare majoritar, si nu functioneaza cum trebuie, atunci ar putea fi rechizitionate de stat, sau chiar nationallizate, pe o perioada mai lunga sau mai scurta…
Cit o priveste pe d-na Gheorghiu, eu am ramas cu un gust amar, cind am citit cum ca dinsa ar fi vrut sa vinda sau sa doneze acel spital statului! Nu stiu ce statut are acum acel spital, dar dinsa nu avea dreptul sa doneze la stat banii donati de populatie, care a donat acei bani spitalului, pentru ca sumele respective sa nu ajunga la stat!
BUTOANELE SECURISTILOR, SINISTRA PEREMISTA vailescu olga SI SINISTRUL EI CONSORT SCAPA DE SARACIE !
MA TEMEAM CA RAMAN SARACI !
D-na Ghiorghiu nu poate să se ocupe și de finanțarea și funcționarea acelui spital.
Nu pot să-i cer constructorului care mi-a ridicat casa să-mi plătească utilitățile.