Un activist anticorupție basarabean, Alexandru Cozer, face dezvăluiri, despre acțiunile diversioniste ale lui George Simion în Republica Moldova și protecția asigurată acestuia de oligarhul fugar Vlad Plahotniuc.
În mesajul postat pe Facebook, Alexandru Cozer descrie modul „huliganic” pe care George Simion îl impunea organizației sale „unioniste”.
Cozer rememorează momentul 2015, când la Chșinău au avut loc mari proteste împotriva puterii oligarhice controlate de Vlad Plahotniuc. În vreme ce manifestanții pro-democrație și pro-Europa erau linșați la televiziunea oligarhului moldovean, George Simion și „unioniștii” săi erau promovați cu generozitate de aceeași televiziune.
Alexandru Cozer descrie și diversiunea spargerii protestelor de către „unioniștii lui Simion” pe motiv că „au fost alungați” de basarabeni, deși nu-i alungase nimeni. Una dintre minciunile folosite actualul președinte al AUR pentru a face jocul partidei pro-ruse din Basarabia.
În prezent, George Simion are interdicție de a intra în Republica Moldova, fiind considerat un pericol pentru securitatea acestui stat. Legăturile lui Simion cu agenți ai Federației Ruse au fost decisive în luarea acestei decizii administratve, confirmată de justiție.
„Haideți să vă povestesc și eu de George Simion pe care l-am cunoscut, dacă tot văd un val de destăinuiri din partea oamenilor care au fost aproape de el în mișcarea unionistă de la Chișinău.
Eu nu am fost niciodată membru al frumoasei echipe de tineri basarabeni cu care se înconjurase în Republica Moldova și pe care a trădăt-o, dar fiind român și un adept al unirii, au fost situații în care m-am intersectat cu «Acțiunea 2012», «Tinerii Moldovei» și Simion.
Asta chiar dacă nu am fost niciodată adeptul modalității huliganice pe care o impunea Simion organizației sale pentru a promova «Unirea».
Interesant e că Simion a devenit foarte activ cu aceste acțiuni unioniste ale sale exact când noi, în 2015, demaraserăm protestele anti-oligarhice după furtul miliardarului.
Atunci au fost, de departe, cele mai masive proteste de stradă din Republica Moldova după începutul anilor ’90 și manifestații care îl bagaseră puternic la colț pe Plahotniuc (explicație pentru cei de peste Prut: Plahotniuc era un fel de Voiculescu și Vîntu luați la un loc și înmulțit cu 100, individul care capturase statul și care e fugar de justiția moldovenească de 6 ani, acum împreună cu vechiul său aliat Șor luptând cot la cot cu Rusia în războiul hibrid împotriva Moldovei).
Oarecum ciudat însă (așa îmi părea mie atunci, naiv fiind), foarte tare s-au activizat și «unioniștii» lui Simion, care începuseră și ei mișcările de stradă. Ca să înțelegeți mai bine, pe 3 mai organizam noi, societatea civilă, proteste la care participau 60-70.000 de oameni, pe 10 mai organiza și George, doar că «unioniste».
Unul dintre scopuri – acela de a prelua protestele anti-oligarhice și de a le transforma în unele «unioniste», care aveau mult mai puțină tracțiune în societate pe atunci. Iar apoi, pentru a le compromite prin felul huliganic de a se comporta al lui Simion.
Chiar îmi amintesc un caz când treceam prin centrul Chișinăului când organiza Simion manifestația sa și oamenii mă întrebau bulversați unde suntem noi, liderii mișcării anti-oligarhice, deoarece ei pentru asta au ieșit în stradă.
Un alt aspect interesant e că trustul lui Plahotniuc (iar el controla atunci cam 80% din presa moldovenească) încerca prin toate modalitățile să discrediteze manifestațiile noastre. Inventau ba că vin oamenii plătiți, ba că nu știu cine a venit beat sau drogat la protest, ba că foarte puțini oameni participau la manifestații, ba că noi, liderii protestelor, avem nu știu ce interese, etc. În timp ce manifestațiile lui Simion erau transmise la Publika (postul de știri al lui Plahotniuc) în direct de la început și până la sfârșit, ore întregi.
Asta i-a deranjat pe liderii mișcării protestatare autentice, care au început să vorbească despre faptul că Simion face jocurile lui Plahotniuc. Atunci, George, cunoscându-mă că un tânăr unionist, m-a invitat la o discuție, în care a încercat să mă convingă că ei nu au nicio treabă cu Plahotniuc și că scopurile noastre sunt comune, doar că ei mai vin și cu bonusul «unirea». Mai mult decât atât, George m-a rugat să promovez printre liderii Platformei Civice, care organiza atunci protestele, ideea ca la un moment dat chiar să ne unim forțele și ca și cum să manifestăm împreună.
I-am zis că oricum 99% dintre cei care merg la protestele unioniste vin și la manifestațiile noastre și că nu aș vedea neapărat o problemă și dacă liderii mișcării unioniste s-ar alătura, eu naiv și unionist de când ma știu fiind.
Zis și făcut, am mers la colegii mei din Platforma Civică și am început să promovez această idee, care firesc s-a produs la 6 septembrie, când în stradă au ieșit peste 100.000 de oameni, iar o parte dintre ei s-au stabilit în orășelul de corturi din Piața Marii Adunări Naționale (PMAN). Unioniștii lui Simion, care atunci își ziceau «Tinerii Moldovei», au zis că se stabilesc și ei în PMAN, făcându-și corturile lor. Doar că, peste vreo 10 zile, scandal mare în trustul media al lui Plahotniuc: «Unioniștii» lui Simion părăsesc protestele deoarece cei din Platforma Civică «i-au alungat».
Asta chiar dacă nimeni, niciodată nu i-a alungat. Și în ciuda faptului că organizau tot felul de provocări și certuri cât se aflau printre protestatari.
Apoi au început denigrările și atacurile asupra noastră, fiind acuzați de Simion și oamenii săi că am face chiar și jocurile Moscovei. Iar asta era promovat intens la trustul lui Plahotniuc. Trust căruia i se alaturase atunci chiar și postul TV așa-zis «unionist», fondat de Simion la Chișinău.
Atunci s-au despărțit drumurile noastre pentru câțiva ani, până când, în vara lui 2019, la scurt timp după ce Plahotniuc fugise din Moldova, să ne întâlnim din nou. Doar că de data asta în Italia, la meciurile echipei naționale de tineret a României, de la memorabilul Campionat European din acel an.
Prima dată, pe stadionul din San Marino, aud prin zona toaletelor un strigăt: «Domnu’ Cozer, ce faceți?». Era Simion, în tricoul negru al ultrașilor români, atunci el fiind un fel de șef de galerie.
Îi zic: «Uite, mă bucur că în sfârșit am scăpat de criminalul Plahotniuc».
«A, da?! Bravo, bravo!», îmi răspunde ăsta, cu un rânjet ironic.
Patru zile mai târziu, România juca deja la Cesena, acolo unde iarăși dau peste Simion, doar că într-un părculeț din oraș, unde era mare agitație, pentru că se cântau la greu manele într-un grup de vreo 50 de oameni. În centrul grupului, zeci de sticle de bere, majoritatea goale, grămezi de vomă și printre ele și George Simion, care trăgea abitir dintr-o sticlă de bere, într-o stare extrem de avansată de ebrietate.
Nu e ceva neobișnuit printre galeriile de ultrași să vezi așa imagini, doar că mie starea de atunci a lui Simion parcă mi s-a întipărit în minte, trezindu-mi un profund dezgust, mai ales știind bine trecutul său din Republica Moldova.
De asta, ceva mai târziu, nu am putut niciodată admite, în sinea mea, că un asemenea om poate ajunge deputat, ca lider de partid, iar acum chiar ditamai președintele României.
Cunoscând bine trecutul său din Moldova, felul perfid în care a acționat și indivizii cu care s-a aliat aici, mă îngrozesc chiar mai tare decât cei care îl cunosc de mai puțin timp la ideea că un asemenea personaj poate ajunge președinte…”
Simion vrea Unirea dar cu Rusia.