Sincer, nu ai cum să nu simți oarecare satisfacție când un criminal moare. E dovada că răul are sfârșit. Moartea președintelui Iranului salvează sute, mii, zeci de mii sau sute de mii de vieți.
Ebrahim Raisi era numit și Măcelarul din Teheran. Așa a rămas în memoria colectivă a iranienilor. În anii 1980, personal, a condamnat la moarte mii de iranieni care se opuneau regimului dictatorial islamic.
Nu pot decât să-mi imaginez bucuria cu care a fost primită vestea morții Măcelarului printre iranienii care visează la un Iran democratic. Foarte mulți dintre ei se află în exil, de frica regimului în care Ebrahim Raisi ocupa un loc central. Moartea sa nu aduce primăvara, dar e o rază de lumină. Sună ciudat, dar este.
E trist când moartea unui om aduce viață pentru alți oameni. La fel de trist, când viețuirea sa devine blestemul celor mulți și inocenți. Dacă Hitler sau Stalin nu ar fi murit, alte zeci de milioane de oameni ar fi sfârșit măcelăriți. Dacă Putin ar muri azi, milioane de oameni ar fi salvați de la o moarte oribilă.
Oriunde, dictatorii aduc crimă și teroare. De aceea, moartea lor e una dintre condițiile sfârșitului răului în lume. O șansă la regenerare.
