Oamenii de știință au elucidat un vechi mister, legat de una dintre marile minuni ale lumii: piramidele egiptene din Giza, construite cu peste 4.000 de ani în urmă și vizitate anual de zeci de milioane de oameni de pe toate continentele. Întrebarea era: cum au fost transportate blocurile de piatră pentru aceste construcții faraonice?
Conform experților din domeniu, piramidele de la Giza (Gizeh) – platou situat la sud de capitala Egiptului, Cairo – au fost construite sigur cu peste 4.000 de ani în urmă, unele chiar cu peste 4.500 de ani.
Piramidele de la Giza sunt situate de-a lungul unei fâșii deșertice din Valea Nilului, care acum este neospitalieră, având aspect deșertic.
Cercetătorii au scos la iveală un braț al Nilului care a fost îngropat de foarte multă vreme. Acesta făcea parte din marele fluviu și avea o lungime de 64 de kilometri, trecând pe lângă celebrul complex de piramide din Giza, arată Science Alert.
Albia ce definea brațul din stânga Nilului, care a primit recent numele Ahramat („Piramide”, în limba arabă), a stat ascunsă sub deșert și sub terenurile agricole vreme de peste patru milenii, explică un studiu publicat recent. Peste 30 de piramide – unele mai mari, altele mai mici – au fost construite pe malurile brațului Ahramat, dispărut între timp.
Această descoperire elucidează marele mister privind construirea piramidelor de la Giza: cum au putut oamenii antichității, lipsiți de mijloace mecanice moderne, să transporte de la distanțe apreciabile milioane de blocuri de piatră, grele de câteva tone fiecare? Au fost vehiculate tot felul de teorii, inclusiv unele fanteziste, precum cea a prezenței extratereștrilor – cu tehnicile lor avansate! – la lucrările de pe marele șantier.
Pe traseul brațului Ahramat, scos acum la lumină, au fost construite inclusiv Marea Piramidă din Giza (cea a lui Keops), precum și piramidele faraonilor Khafre, Keops și Mykerinos.
Piramidele au fost construite cu ajutorul Nilului
Calea navigabilă, folosită pentru transportul muncitorilor și mai ales al materialelor de construcție, este acum aproape o certitudine pentru arheologi. Aceștia au bănuit de multă vreme că egiptenii antici au apelat la transportul pe apă pentru a muta materialele gigantice folosite la construirea piramidelor, dar până acum nu exista dovada.
Cercetătoarea egipteano-americană Eman Ghoneim, principala autoare a studiului care face lumină în acest caz de maximă celebritate, a explicat: „Nimeni nu era sigur de locația, forma, dimensiunea sau apropierea acestei mega-căi navigabile față de situl piramidelor propriu-zise. Acum, lucrurile s-au lămurit”.
Renumit arheolog al Universității din Carolina de Nord Wilmington (SUA), Eman Ghoneim a făcut această descoperire cu ajutorul unei echipe internaționale de cercetători. Aceștia au folosit imagini radar din satelit.
Radarul le-a oferit capacitatea unică de a pătrunde în nisip, producând imagini cu caracteristici ascunse, cum ar fi: râuri îngropate și structuri antice. În felul acesta, au putut cartografia brațul râului.
Cercetările efectuate pe teren și nucleele de sedimente din sit au confirmat prezența căii navigabile în urmă cu peste patru milenii. Brațul Ahramat a fost acoperit cu nisip în timpul unei secete majore, în urmă cu circa 4.200 de ani.
Papirusul de la Marea Roșie
Folosind particule de polen fosilizate, oamenii de știință au dovedit existența brațului dispărut al Nilului, care cândva făcea legătura între marele fluviu și Giza.
Cercetătorii sunt siguri, acum, că egiptenii au valorificat brațul Ahramat, precum și Nilul în sine, pentru a proiecta un complex de canale și bazine care duceau până la baza platoului Giza.
Efortul presupus de marele proiect arhitectonic al faraonilor a fost unul uriaș. Doar Marea Piramidă conține peste 2,5 milioane de metri cubi de piatră (calcar și granit), sub formă de blocuri ce cântăresc între 2,5 și 15 tone!
Civilizația egipteană antică a folosit acest misterios braț al Nilului pentru a reuși să mute pietrele uriașe în deșert.
Arheologii au săpat la 9 metri adâncime pentru a obține mostre concludente. Probele de sol au fost analizate de un laborator din Franța. Au fost căutate boabe de polen, ierburi înflorite și plante de mlaștină, prezente în mod obișnuit în lunca Nilului și pe afluenții marelui fluviu. Cercetătorii au descoperit 61 de specii de plante din vremurile străvechi.
Geograful Hader Sheisha susține că fără acest braț al Nilului, numit acum Ahramat, ar fi fost „imposibil” să fi fost construite piramidele din Egipt.
Cercetările ulterioare au fost determinate de o bucată de papirus care povestea cum un ofițer, „Merer”, a trebuit să transporte piatră de calcar în susul Nilului la un șantier din Giza. Papirusul a fost găsit lângă Marea Roșie. „Acest document confirmă faptul că transportul materialelor de construcție pentru piramide s-a făcut pe apă”, a spus Shiesha.
Primele trei piramide, construite de trei faraoni în circa 70 de ani
Primul proiect de piramidă din Giza, a fost început de faraonul Khufu, din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2560 î. Hr., pentru a-i servi acestuia drept mormânt. Numită și Marea Piramidă, este cea mai impresionantă construcție de la Giza. Ea avea o înălțime de 146 de metri, iar acum, după câteva milenii de eroziune și tasare, mai are „doar” 138 de metri. La bază, latura piramidei este de 227 de metri. Construcția înglobează 2.521.000 de metri cubi de piatră.
Marea Piramidă din Giza a fost cea mai înaltă construcție din lume timp de peste 4.300 de ani, până în 1889, când a fost construit Turnul Eiffel la Paris.
Fiul lui Khufu, faraonul Khafre, a construit a doua piramidă la Giza, în jurul anului 2520 î. Hr. Necropola lui includea și Sfinxul, un monument misterios din calcar, cu corp de leu și cap de faraon. Sfinxul poate fi o santinelă pentru întregul complex de morminte al faraonului.
A treia dintre piramidele din Giza este considerabil mai mică decât primele două. Construită de faraonul Menkaure în jurul anului 2490 î. Hr., aceasta prezenta un templu mortuar mult mai complex.
