Compania sud-coreeană Hanwha a rămas singură în licitația pentru contractul de achiziționare a 54 de obuziere autopropulsate lansată de Ministerul Apărării Naționale din România, comunică Agerpres. În acest moment, sud-coreenii negociază cu Guvernul și e posibil ca tranzacția să se perfecteze în scurt timp.
România ar achiziționa astfel obuziere performante de tipul K9 Thunder, care mai sunt în dotarea a încă 9 armate din lume, inclusiv 5 țări NATO: Polonia, Norvegia, Estonia, Finlanda și Turcia.
Într-un dialog cu jurnaliști români, sud-coreeanul Heo Man Jung, cercetător principal în domeniul artileriei la compania Hanwha, a relatat că acest tip de obuzier a fost folosit cu succes în 2010, atunci când Coreea de Nord a provocat incidente deosebit de grave la granița cu Coreea de Sud. „Raza maximă (a obuzierului K9) este de 54 de kilometri, este foarte rapid. Am răspuns foarte repede când am fost atacați de nord-coreeni“, a spus Heo Man Jung, care a adăugat că vehiculul are o viteză de deplasare de 67 km/oră, iar structura oferă o protecție foarte bună pentru militarii din interior. Pentru o comparație, sisteme de artilerie autopropulsată 2S19 Msta-S folosite de ruși, de calibru ex-sovietic 152 mm, au o rază de tragere de doar 25-30 km.
Licitația a fost lansată de MApN în vara anului trecut, costurile sunt de 850 de milioane de euro și durata de livrare a contractului este de 5 ani. Așadar, dacă s-ar semna acum documentele, obuzierele ar trebui să ajungă la Armata română până în 2029. Este un orizont de timp în interiorul perioadei minime care se estimează că îi va fi necesară Rusiei pentru a-și reface armata înainte de a lansa un nou atac, eventual asupra unei țări NATO – care poate fi inclusiv România.
MApN vrea trei batalioane de obuziere autopropulsate de calibru 155 mm (standard NATO), 17.352 proiectile explozive, 324 proiectile fumigene, 324 proiectile de iluminare și 720 proiectile inerte (pentru instrucție).
Foarte interesant este că, în cazul semnării contractului, compania Hanwaha transmite că vrea să deschidă o linie industrială în România, pentru a „contribui la capabilitățile de apărare ale Forțelor Terestre și la dezvoltarea industriei militare“.
