Rusia nu a folosit niciodată, în ultimii 80 de ani, cuvântul „război” pentru a defini vreuna din cele 10 invazii ori atacuri asupra unor vecini. Întotdeauna foarte bine controlat de stat, inclusiv prin sancțiuni aspre aplicate celor care nu respectau retorica guvernamentală, discursul oficial exprima noțiuni total opuse realității.
Începând din 1939, odată cu invadarea Poloniei, de fiecare dată când a fost atacată câte o țară vecină s-au folosit expresii precum „pace”, „unire”, „ajutor prietenesc”, „ajutor frățesc”, „restabilirea ordinii”, „operațiune specială” etc. În multe cazuri, publicului rusesc/sovietic și celui internațional li s-a vorbit despre „lupta cu naziștii / neo-naziștii / fasciștii / teroriștii” etc.
O trecere în revistă a felului în care Guvernul de la Moscova și-a botezat cele 10 invazii/războaie de agresiune începând din 1939 încoace a făcut pe Twitter un profesor irlandez din Baltimore, care publică sub indicativul „Slava Malamud”.
„O scurtă istorie a eufemismelor rusești pentru invaziile și războaiele coloniale de cucerire”
A brief history of Russian euphemisms for foreign invasions and colonial wars of conquest.
– 1939 invasion/annexation of Poland: „The Liberation March of the Red Army” (later renamed „military action for reunification of USSR, Western Ukraine and Western Byelorussia)… pic.twitter.com/r9ASTTfgbp— Slava Malamud 🇺🇦 (@SlavaMalamud) June 19, 2023
* Invazia/anexarea Poloniei în 1939: „Marșul de eliberare al Armatei Roșii” (redenumit ulterior „Acțiune militară pentru reunificarea URSS, a Ucrainei de Vest și a Bielorusiei de Vest”).
* Ocupația și anexarea statelor baltice (1939-1940): „Intrarea unui contingent limitat de forțe sovietice în conformitate cu pactele de asistență reciprocă și de prietenie”, mai târziu „Unirea regiunii baltice cu URSS”.
* Revoluția maghiară din 1956 a fost denumită oficial „rebeliune contrarevoluționară fascistă”. Invazia rusească propriu-zisă a fost denumită oficial „Intrarea forțelor sovietice în Ungaria”, nume de cod „Operațiunea Val” (octombrie, eșuată) și „Operațiunea Gale” (noiembrie, reușită).
* Invazia Cehoslovaciei din 1968: „Ajutorul prietenesc pentru poporul cehoslovac frățesc”.
* Invazia Afganistanului (1979-1989): „Intrarea unui contingent limitat de trupe sovietice în Afganistan”; de asemenea: „Ajutor frățesc al luptătorilor internaționaliști sovietici pentru poporul afgan”.
* Primul război cecen (1994): „Operațiunea de restabilire a ordinii constituționale în Cecenia”; de asemenea: „Conflictul armat din Republica Cecenia și teritoriile adiacente ale Federației Ruse, considerate în zona de conflict armat”.
* Al doilea război cecen (1999): „Operațiuni antiteroriste pe teritoriul regiunii Caucazului de Nord”.
* Invazia/anexarea unor teritorii din Georgia în 2008: „Operațiunea specială de forțare a păcii”; de asemenea: „Asigurarea siguranței cetățenilor ruși în Osetia de Sud și Abhazia”.
* Invazia Donbasului (2014): „Războiul civil din Ucraina între susținătorii federalizării și junta neo-nazistă din Kiev”.
* Invazia pe scară largă a Ucrainei (2022): „Operațiunea militară specială de denazificare și demilitarizare”.
Un articol de colectie. Este cea mai clara ilustrare a celei mai puternice trasaturi de caracter a poporului rus: parșivenia.
Parșivenia de a intoarce pe dos toate relele pe care le produce o alta trasatura a lor, lacomia fara limite si de a le prezenta ca ajutor fratesc.
In perioada cuprinsa intre „eliberarea de regimul fascist” si momentul in care Dej a spus stop si i-a trimis acasa, carau in Rusia tot, de la alimente pana la petrol. Dar numeau asta „ajutorul dat de poporul sovietic poporului roman frate”.