Pe frontul din Ucraina, apropierea iernii și sezonul rasputiței – perioada în care ploile transformă totul într-o mocirlă și o mlaștină fără fund – a pus capac moralului și așa scăzut al trupelor rusești. Convorbirile interceptate de serviciul ucrainean de informații între militarii de pe front și rudele lor din Rusia relevă disperarea soldaților, care caută orice soluție ca să scape de acolo. Disprețul față de comandanți se împletește cu lipsa de speranță și de apetit pentru luptă.
Nenumărate discuții interceptate se învârt în jurul acelorași subiecte. Bărbații li se plâng rudelor de acasă că sunt neglijați complet de ofițerii care stau ascunși la zeci de kilometri în spate, că n-au echipamente și hrană, sunt bolnavi și îngropați în noroi.
Într-una din convorbiri, un tânăr se enervează când mătușa sa îi sugerează să facă focul. „Ce foc?” – strigă băiatul -, „suntem în război; cum iese puțin fum, cum ne trezim bombardați de mortiere! Stăm și putrezim”, afirmă soldatul pe care pare să-l cheme Vitali.
Toată lumea e udă și răcită, iar din spate nu vine niciun ajutor. Fără haine uscate, fără hrană, e un continuu du-te-vino, mulți militari fug, sunt prinși și aduși înapoi de poliția militară.
Tânărul relatează că ofițerii, aflați în cazemate bine utilate pe 3 niveluri, la zeci de kilometri în spate, le dau ordine „idioate” de atac, deși în față sunt câmpuri minate. „Nimeni nu dă doi bani pe noi”, constată soldatul, deprimat.
La un moment dat, surprinzător, femeia îi spune nepotului să „apuce” cât de mult poate – adică să jefuiască – și pe urmă să găsească o modalitate de a pleca de pe front. Omul se enervează și mai tare și-i răspunde că e în câmp, la 20 de kilometri de cea mai apropiată așezare, și oricum primul său scop e să scape cu viață.
Mătușa Lena nu se lasă și-l întreabă dacă nu poate merge în vreo misiune de recunoaștere în vreun sat, ca să „apuce” câte ceva. Soldatul îi răspunde că nu există misiuni de recunoaștere, mai ales că artileria rusă bombardează la întâmplare în toate direcțiile.
Mai jos, traducerea unui fragment din discuția mătușii Lena, aflată acasă în Rusia, cu nepotul Vitali, aflat pe frontul din Ucraina.
„Tratamentul e groaznic… Nimănui nu-i pasă, toți stau în adăposturi călduțe la 100 km distanță, dând ordine idioate: «Mergeți la atac!»… cu un câmp minat în fața noastră… «Mergeți la atac!». Numai idioți!”
In this intercepted call, speaking to a Russian soldier, the woman who is his relative suggests he tries to grab as much as possible, but he responds that he is in a field and his primary concern is surviving. pic.twitter.com/IuhFLJtaRe
— Dmitri (@wartranslated) November 28, 2022
Mătușa Lena (de acasă): Bună! Am început să ne facem griji! Unde vă aflați? Ce mai faceți?
Soldatul Vitali (de pe front): Rău. Putrezim în pământ.
Mătușa Lena: Corect. N-aveți unde să vă uscați?
Soldatul Vitali: Deloc, suntem cu toții uzi.
Mătușa Lena: Poate că trebuie să faceți focuri?
Soldatul Vitali: Ce focuri la un război? Ce vorbești acolo? Azi am avut un incendiu, mortierul a reacționat imediat.
Mătușa Lena: Și nu vine niciun ajutor? Haine uscate?
Soldatul Vitali: Nu, absolut nimic.
Mătușa Lena: Câți sunteți acolo?
Soldatul Vitali: În jur de 30 de persoane. Ei aduc mâncare doar dacă vor. E o tâmpenie… apar revolte, vor să…
Mătușa Lena: Deci, practic, pe jumătate flămânzi, pe jumătate răciți… sau complet răciți?
Soldatul Vitali: Da, da, da, o porcărie.
Mătușa Lena: OK. Spune-mi, unde ești?
Soldatul Vitali: Nimeni nu știe asta. (…) Toată poliția militară, sunt plini. Oamenii pleacă, apoi sunt aduși înapoi: unii în unitățile lor, alții în altele. Oricum, nimeni nu mai vrea să lupte, toată lumea s-a săturat…
Mătușa Lena: Bineînțeles! Pentru că nu se face cum trebuie…
Soldatul Vitali: Da, o tâmpenie. Toată lumea caută modalități de a pleca de aici.
Mătușa Lena: Bineînțeles, dragă, mă gândeam la asta, că sper să fii trimis acasă cât de curând.
Soldatul Vitali: Asta nu e clar, s-ar putea să nu fiu trimis deloc.
Mătușa Lena: Vital, singurul lucru, doar că tu depui efort…
Soldatul Vitali: Evident!
Mătușa Lena: Încearcă să găsești o ieșire în orice fel. Pentru că ai noștri nu vor veni, nu vă vor salva. Faceți orice! Nu știu, sapă o groapă și stai acolo.
Soldatul Vitali: Totul e deja săpat. Doar că tratamentul e groaznic… Nimănui nu-i pasă, toți stau în adăposturi călduțe la 100 km distanță, dând ordine idioate: „Mergeți la atac!”… cu un câmp minat în fața noastră – „Mergeți la atac!”. Numai idioți! Tot ce ne spun – „Țineți-vă bine, toți suntem în aceste condiții”, deși condițiile sunt diferite. El stă într-un buncăr cu 3 nivele, iar noi – sub celofan. Războiul ăsta e complet nepregătit, mobilizarea…
Mătușa Lena: Da! Nu știați când v-ați dus acolo? Știai foarte bine că nu avem nimic. Eu spuneam – „Băieți, nu fiți proști! Puneți mâna pe asta și pe aia”…
Soldatul Vitali: Suntem în câmp, la 20 km de cea mai apropiată așezare. Ce poți lua? Fără mașini, fără nimic, suntem pe câmp. Doar rachete care zboară înainte și înapoi de-a lungul nostru.
Mătușa Lena: Nu ar trebui să fie o misiune de recunoaștere, să găsiți și să aduceți ceva din vreun sat?
Soldatul Vitali: Mătușă Lena, ce misiune de recunoaștere? Aici sunt numai idioți. Artileria noastră trage în toate direcțiile, doar pentru a trage un obuz!
Aberațiile vin de la lipsa de știri impusă de cenzură.
Asta este. Oricat de rau ar duce-o, rusul se gandeste doar la furt si crima. Popor degenerat, demn de evul mediu.
Imaginati-va un popor si un stat format prin unirea unor bande de talhari, ucigasi, curve si sadici.
Cand prin selectie naturala si artificiala numai acest gen de oameni ajung sa se reproduca se ajunge la acest gen de orori.
Pana si babele tot la furat si ucis se gandesc.
Ideea tembela a „egalitatii” in sensul interschimbabilitatii indivizilor in societate a produs acest dezastrul ecologic numit homo sovieticus. Ca sa stiti originea frazei sinistre „nimeni nu e de neinlocuit”.
Rusii se comporta nu ca parte a umanitatii, ci ca o specie noua, invaziva si genocidara.
@ Dunn: Mă tem că nu suntem deloc departe să devenim și noi niște homini sovietici. După atâția ani de securisto-comunism.
@Gladiator
Din pacate DA.
1. Secolul XX a fost o catastrofa pentru poporul roman. Milioanele de morti in razboaie, epidemii, inchisori, distrugerea familiilor, distrugerea satelor au insemnat pierderea celei mai bune parti a poporului roman.
2. Redresarea demografica a fost lovita de de doua politici absolut imbecile:
– Politica demografica ceausista,
– reforma educatiei (facuta de doua idioate nationale ceauseasca+suzana gadea)
3. Saracia anilor 80 plus tranzitia nenorocita au dezumanizat si tampit poporul roman.
Deci da. Homo Sovieticus este cu noi. Sa speram ca doar atat. Foarte trist.