Lucian Bode, ministrul de Interne, își continuă recitalul diversiunilor penibile și încearcă să arunce în derizoriul luptelor politice scandalurile grave care i-au vizat în ultimele săptămâni pe el și pe șeful statului. Bode vrea acum „armistițiu politic”, adică să nu se mai discute despre licitația aranjată pentru ca Poliția să cumpere BMW-uri de la prietenul lui Iohannis și nici despre ascunderea lucrării sale de doctorat pentru că ar afecta procesul de aderare a României la Schengen!
Mărinimos, diversionistul pus de Iohannis ministru la Interne ne anunță că e gata să se sacrifice și să intre în „malaxorul diversiunilor”, dar numai după ce România a fost acceptată în Spațiul Schengen.
De fapt, apropierea momentului în care țările din Spațiul Schengen vor decide dacă includ și România, Bulgaria și Croația este speculată cinic pentru a se încerca mușamalizarea unor scandaluri ale căror fire duc până la președintele României. Bode este omul sistemului și unul din preferații lui Iohannis, iar scandalul BMW-urilor i-a afectat grav șansele șefului statului de a se catapulta, după ce-și termină al doilea mandat la Cotroceni, într-o funcție la nivel internațional. Iohannis ar vrea să ajungă fie secretar general al NATO, fie într-o poziție importantă la Bruxelles, în cadrul Uniunii Europene.
Actuala putere de la București încearcă să inverseze cauzele cu efectul: șansele aderării României la Spațiul Schengen sunt diminuate de corupția și șmecheriile guvernanților și nu de faptul că se vorbește despre ele în presă
Problema lui Iohannis este că presa din România continuă să scrie despre ticăloșiile care se petrec în mandatul lui și sub guvernarea PSD-PNL fabricată chiar de el, în ciuda sumelor enorme pompate în televiziuni pentru ca acestea să ignore subiectele sensibile.
După ce scandalul achiziționării BMW-urilor la suprapreț (din cei 20 de milioane de euro, o parte ar trebui să fie din fonduri UE) a ajuns la instituțiile de anchetă europene, iar numele lui Iohannis a apărut în discuție, întregul sistem din România s-a mobilizat ca să încerce o deraiere a subiectului în direcția răfuielilor politice mărunte.
Inclusiv luni, Bode s-a referit la scandaluri ca fiind de natură politică, el însuși considerându-se o victimă a diversiunilor. Mimând gândirea generoasă, de mare om de stat, ministrul de Interne s-a arătat dispus să suporte aceste atacuri, dar numai din decembrie încolo, adică după ce se va decide dacă România intră sau nu în Spațiul Schengen.
Bode și toți tovarășii săi încearcă astfel să inverseze cauzele cu efectul: șansele României de a adera la Spațiul Schengen sunt diminuate de faptele lor, și nu pentru că se află ce au făcut. Comisia Europeană și Guvernele țărilor din Spațiul Schengen știu prea bine ce face actuala coaliție PSD-PNL fără a mai fi nevoie să se scrie în presă despre asta. Sub Bode, Ministerul de Interne n-a mișcat un deget împotriva traficului de carne vie și droguri care îngrijorează în cel mai înalt grad statele din Schengen. România e campioana absolută a rețelelor de prostituție și sclavie transfrontalieră, autoritățile protejând și făcând scăpați infractorii prinși în Occident.
Mai jos, discursul prin care Bode a cerut să nu se mai vorbească despre licitația cu dedicație pentru prietenul președintelui Iohannis și despre alte mișmașuri ale actualei puteri: să se ascundă faptele actualei puteri măcar până în decembrie, de dragul „interesului național”.
Bode, gata să se sacrifice pe altarul interesului național: „Dacă este nevoie, eu personal sunt pregătit să intru în orice malaxor al diversiunilor, doar ca România să fie ţară membră a Spaţiului Schengen începând cu 1 ianuarie 2023”
„Vreau să fac un apel la un armistiţiu politic: este timpul ca toate forţele politice să dovedească unitate pe acest dosar major pentru România. Sunt momente când nu trebuie să ratăm şansa istoriei şi să dovedim maturitate politică şi consens. Pentru că dosarul Schengen nu este pe persoană fizică, este al României şi nu trebuie virusat politic. Sigur că după realizarea acestui obiectiv putem să reluăm toate disputele politice şi, dacă este nevoie, eu personal sunt pregătit să intru în orice malaxor al diversiunilor, doar ca România să fie ţară membră a Spaţiului Schengen începând cu 1 ianuarie 2023.
Vreau să fac un apel la un armistiţiu politic: este timpul ca toate forţele politice să dovedească unitate pe acest dosar major pentru România. Sunt momente când nu trebuie să ratăm şansa istoriei şi să dovedim maturitate politică şi consens. Pentru că dosarul Schengen nu este pe persoană fizică, este al României şi nu trebuie virusat politic. Sigur că după realizarea acestui obiectiv putem să reluăm toate disputele politice şi, dacă este nevoie, eu personal sunt pregătit să intru în orice malaxor al diversiunilor, doar ca România să fie ţară membră a Spaţiului Schengen începând cu 1 ianuarie 2023.
Dosarul Schengen nu este pe persoană fizică, este al României şi nu trebuie virusat politic.
Am încredere că echipa de aici, împreună cu toţi cei implicaţi în funcţionarea acestui centru ştiu foarte bine ce au de făcut şi vor face o treabă bună în continuare, mai ales în contextul actual în care ne pregătim să devenim membri cu drepturi depline ai Spaţiului Schengen. Aderarea la Spaţiul Schengen este o prioritate pentru România. (…)
Nu există niciun dubiu că România a acţionat exemplar şi şi-a dovedit pe deplin solidaritatea şi angajamentul pentru Uniunea Europeană în toţi aceşti ani, culminând cu acţiunile exemplare din ultimul an în gestionarea crizei umanitare şi de securitate din Ucraina. România nu numai că îndeplineşte în continuare cerinţele tehnice privind apartenenţa sa la Spaţiul Schengen, ci a continuat să se raporteze pro-activ la evoluţiile înregistrate de acquis-ul Schengen în tot acest interval de timp.
Trebuie să existe un echilibru între obligaţiile pe care şi le asumă fiecare stat membru al Uniunii Europene şi drepturile de care beneficiază. România şi-a asumat toate obligaţiile, dar nici astăzi, la mai mult de 10 de ani de la încheierea evaluărilor tehnice, cetăţenii români nu se bucură de dreptul de a călători fără controale în statele membre.
Aş vrea să subliniez că o eventuală amânare a luării unei decizii în timpul preşedinţiei cehe a Consiliului Uniunii Europene ar avea efecte nefaste şi greu de contabilizat, culminând cu amplificarea curentului eurosceptic şi în România. Acum este momentul să punem punct acestui proces început cu mulţi ani în urmă şi cred că acest lucru se poate întâmpla în timpul preşedinţiei cehe a Consiliului Uniunii Europene.“
