Asasinarea Dariei Dughina, fiica politologului naționalist rus Aleksandr Dughin, va fi urmată, foarte probabil, de cunoscutul scenariu al arestării unor „suspecți” și al unor imagini cu ofițeri FSB năvălind într-un apartament cu „dovezi”: echipamente de fabricare a bombelor, manuale de ucraineană, dolari americani. Dar dincolo de acest tip de înscenări pe care ruși de rând le știu deja pe dinafară, regimul lui Putin se dovedește mai slab decât pare, estimează profesorul Mark Galeotti, unul dintre cei mai cunoscuți rusologi din Occident.
În editorialul său din „The Spectator”, profesorul Galeotti spune că atentatul de sâmbătă seara, petrecut în suburbiile Moscovei și căruia i-a căzut victimă Daria Dughina, fata politologului Aleksandr Dughin, vorbește despre „instabilitățile și slăbiciunile subterane ale unui regim care încearcă să pară invincibil”.
Atacul relevă una din două posibilități:
a) fie grave deficiențe ale sistemului de securitate,
b) fie tensiuni și rivalități în interiorul acestuia. Indiferent care din cele două este valabilă, semnalul primit de naționaliști că „se poate”.
Galeotti atrage atenția asupra a două lucruri foarte importante:
1. Naționaliștii n-au o problemă cu războiul de agresiune împotriva Ucrainei, ci cu lipsa de eficiență a lui Putin.
2. Naționaliștii sunt mai puțini decât criticii liberali ai lui Putin, dar ocupă posturi-cheie în interiorul serviciilor de securitate și, deci, ei dețin armele cu care se poate acționa împotriva actualului regim.
Cum anticipează Mark Galeotti reacția regimului Putin și evoluția situației într-un stat a cărui putere centrală se dovedește mai slabă decât se credea.
„Atentatul este doar încă un indiciu al instabilităților și slăbiciunilor subterane ale unui regim care încearcă să pară invincibil“
„(…) Probabil că vom asista la câteva arestări în grabă. Fără îndoială că vor exista imagini video cu ofițerii Serviciului Federal de Securitate care dau buzna într-un apartament pregătit cu artă, în care se află echipamente pentru fabricarea de bombe, un pistol, un manual de învățare a limbii ucrainene, câțiva dolari americani și, poate, un volum de Shakespeare (serios: unul dintre ele a fost folosit ca „dovadă” a prezenței mercenarilor britanici care luptă pentru Ucraina, deoarece știm cu toții că soldații sunt înnebuniți după un mic Rege Lear). Dar noi și, mai exact, rușii, am mai văzut toate acestea. Este puțin probabil ca acest lucru să aducă sfârșitul poveștii sau liniște. În schimb, este doar încă un indiciu al instabilităților și slăbiciunilor subterane ale unui regim care încearcă să pară invincibil.
Fie că reflectă un eșec grav al statului rus de securitate, fie că reflectă tensiuni și rivalități în interiorul acestuia, aceasta îi va convinge pe naționaliști – care pot fi mai puțin numeroși și mai puțin vizibili decât criticii liberali ai lui Putin, dar care tind să se afle în cadrul serviciilor de securitate și au, ca să fim sinceri, armele – că acesta este un regim care nu se ridică la înălțimea propriei retorici și care poate fi mai slab decât pare.“
