Astăzi se împlinesc 50 de ani de la cel mai negru episod din istoria Olimpiadelor: atentatul terorist pe care gruparea palestiniană „Septembrie Negru” l-a executat, pe 5 septembrie 1972, asupra delegației israeliene care participa la Jocurile Olimpice de la München. Atacul s-a încheiat cu moartea a 11 sportivi israelieni și a 5 teroriști arabi și a generat o criză diplomatică de proporții, simultan cu un val de represalii sângeroase ale Israelului, care a asasinat în perioada următoare zeci de lideri ai palestinienilor.
Pe 5 septembrie 1972, un comando palestinian a luat cu asalt clădirea în care erau găzduiți sportivii israelieni participanți la Olimpiada de la München. În timpul atacului au fost uciși doi israelieni. În ziua următoare, pe aeroportul unde aștepta avionul cerut de teroriștii care voiau să fugă, atacul forțelor speciale germane nu a funcționat cum ar fi trebuit și alți 9 sportivi au fost uciși, laolaltă cu 5 teroriști și un ofițer german.
Trei teroriști au fost capturați pe aeroport, dar au fost eliberați ulterior de germani după ce teroriștii din gruparea „Septembrie Negru” a deturnat un avion al companiei Lufthansa.
Israelul a fost furios pe modul în care au acționat nemții, declanșându-se o criză diplomatică de proporții. Povestea n-a fost uitată și acum 3 zile, pe 2 septembrie 2022, Germania a acceptat să dea despăgubiri în valoare de 28 de milioane de euro familiilor celor 11 sportivi israelieni care au murit acum 50 de ani.
Revenind la momentul 5-6 septembrie 1972, Israelul a reacționat punând la cale operațiunea „Mâna lui Dumnezeu”, prin care timp de 16 ani i-a vânat pe liderii palestinieni suspectați că ar fi contribuit la atentatul terorist de la München. Aceștia au fost asasinați unul câte unul, toți pe teritoriile altor state – de obicei europene –, foarte adesea în atentate cu mașini-capcană.
Trei membri ai delegației israeliene uciși de teroriști erau născuți în România. Un al patrulea a reușit să scape în noaptea atacului
În ceea ce le privește pe victimele atacului terorist, 3 dintre cei 11 membri ai delegației israeliene care au fost uciși erau români, după cum scria ProSport în 2010. Andre Spitzer, Kehat Shorr și Yossef Gutfreund se născuseră în țara noastră, dar au emigrat după Al Doilea Război Mondial.
Andre Spitzer era antrenorul naționalei de scrimă a Israelului. S-a născut în 1945, la Timișoara, și a emigrat în Olanda în 1964, apoi a plecat în Israel, unde s-a și stabilit. Spitzer a avut cu adevărat un ghinion incredibil. Venise la München împreună cu soția, dar cei doi au plecat în Olanda în timpul competiției, după ce fetița lor s-a îmbolnăvit. Antrenorul s-a întors la München cu doar 4 ore înaintea atacului!
Kehat Shorr era antrenorul naționalei de tir a Israelului. Născut în 1919, la Brașov, a emigrat în Israel în 1963. A fost ucis pe aeroport, pe 6 septembrie 1972.
Yossef Gutfreund era arbitru la concursul de lupte. S-a născut în 1931 și a emigrat în Israel în 1948, unde a și participat la două dintre războaiele cu arabii, în 1956 și 1972. Gutfreund a fost unul dintre eroii delegației israeliene. În noaptea atacului a fost trezit de cineva care încerca să forțeze încuietoarea ușii. A crezut că e colegul de cameră care nu nimerește cheia, dar când ușa s-a deschis s-a văzut față-n față cu un palestinian mascat, cu mitraliera îndreptată spre el. A reușit să-l împingă afară și să blocheze ușa timp de mai multe minute, avertizându-și colegii că sunt atacați. A fost ucis a doua zi.
Un al patrulea român, Henry Hershkowitz, a supraviețuit atacului. Acesta era născut în 1927, la București, și făcea parte din echipa de tir cu pușca. A emigrat în 1965, iar în 1972 a fost chiar portdrapelul delegației israeliene la nefasta Olimpiadă de la München.
Hershkowitz, care înainte de emigrare fusese sportiv la Dinamo și ofițer în Ministerul de Interne, s-a numărat printre norocoși. Alarmat de țipetele lui Gutfreund, a reușit să fugă alături de mai mulți sportivi și oficiali.
Unul dintre teroriștii palestinieni care au supraviețuit valului de represalii ale Israelului, Abou Daoud, a scris în autobiografia sa, „Palestina: de la Ierusalim la München”, că el a organizat atacul și că nu regretă absolut nimic. La postul de televiziune Al-Jazeera, el a explicat: „Eram în război cu Israelul. Obiectivul nostru nu era civil. I-am vizat pe sportivii care erau, de fapt, ofițeri și soldați israelieni”.
