Filmulețele făcute cu telefonul mobil de către un locotenent tanchist rus capturat de ucraineni au fost transformate într-un zguduitor documentar video care arată trecerea de la efuziunile și bețiile patriotice de acasă la realitățile îngrozitoare ale războiului. Scenele se succed una după alta șocant, de la momentele fericite cu familia la goana disperată după ajutor, armele proaste și ordinele haotice, disperarea, răniții și camarazii făcuți „carne tocată”.
Documentarul de 24 de minute, intitulat „Ocupantul”, a fost realizat de Ukrainska Pravda, o publicație de știri online, și folosește clipurile video din telefonul mobil luat de Iuri Șalaev, un locotenent rus de 23 de ani, în pofida ordinelor conducerii ca soldații să renunțe la orice aparatură electronică personală.
Situația e excepțională în armata rusă, spune Anton Gerașcenko, un consilier al ministrului Apărării din Ucraina, pentru că 95% dintre militarii ruși nu-și iau telefoanele cu ei, iar dintre ceilalți 5% foarte puțini au smartphone-uri, deoarece trupele provin, în marea lor majoritate, din regiuni atât de sărace, încât acolo e un lux să ai telefon inteligent.
Documentarul începe cu scene fericite de familie: o bicicletă roz dăruită fetiței la ziua de naștere, o beție cu un unchi, cântece patriotice cu camarazii. Urmează coșmarul
Ofițerul Iuri Șalaev a fost capturat după o lună de lupte în Ucraina, interval în care a făcut numeroase filmulețe care arată realitatea războiului dincolo de propaganda de la televiziunile Moscovei. Locotenentul, care a absolvit cea mai înaltă Academie militară rusească la Moscova și, înainte de conflict, a fost încartiruit în Cecenia, vorbește despre camarazi transformați în „resturi de carne” și „carne tocată”, oferind o perspectivă uimitoare asupra bâlbelor comandamentului și pierderilor șocante suferite încă din primele zile. Șalaev poate fi auzit înjurând armele de proastă calitate în timp ce mitraliera se blochează, vehiculul explodează și un raid asupra unei baze militare ucrainene merge prost.
Șalaev, comandantul unui pluton motorizat, a fost capturat în aprilie, după ce a stat trei zile ghemuit împreună cu doi camarazi răniți în subsolul unui sat din Donbass, în urma unui atac asupra transportorului blindat în care se aflau.
Documentarul începe cu scene fericite de familie: cu Șalaev oferindu-i fiicei sale o bicicletă roz, și se încheie cu ofițerul înspăimântat vorbindu-le șoptit camarazilor săi răniți alături de care se ascundea într-o pivniță.
Materialul video e completat de conversațiile prin SMS pe care locotenentul le-a avut cu alți 172 de soldați implicați în invazie. Mesajele schimbate arată consternarea invadatorilor cauzată de pierderile grele, furia față de echipamentele de proastă calitate, incidentele în care trupele refuză să lupte și trimiterea în bătălie a unor polițiști din trupele de intervenție împotriva populației, prost echipați pentru războiul real.
Trei camioane pline cu cadavre din cinci regimente la doar trei zile după începerea invaziei
La trei zile după începerea invaziei, se poate vedea cum un soldat spune că există trei camioane pline cu cadavre din cinci regimente. „Este adevărat”, spune un alt recrut, înainte de a adăuga: „Mulți au fugit pur și simplu”. Un alt soldat disperat transmite că este singurul ofițer care a supraviețuit în Harkov, al doilea oraș al țării, care a fost atacat la începutul războiului. „Sunt în pericol, sunt rănit”, scrie el, implorând ajutor.
Dar extraordinarul documentar începe cu câteva luni înainte de război, cu un filmuleț în care familia lui Șalaev sărbătorește, cântând pe melodii pop patriotice și bând whisky cu o rudă, un unchi care sfârșește prin a face pe el și se chinuie să se urce pe un pat. Într-o scenă filmată la o altă petrecere, tineri îmbrăcați elegant cântă un cântec popular numit „Ofițeri”, care conține versuri precum „Ofițeri, ofițeri, inima voastră este la tâmplă, pentru Rusia și libertate până la capăt”.
Entuziasmul patriotic este lăsat apoi în urmă, iar Șalaev, care provine dintr-un orășel aflat lângă Cercul Polar ajunge pe frontul din Donbass după ce a trecut prin Crimeea, apoi a fost adus cu autobuzul în sudul Ucrainei.
După 12 zile de război, tânărul ofițer rus se filmează căutând arme în ceea ce pare a fi o poziție ucraineană capturată. El înjură și strigă „Va fi măcar o armă aici?”, în timp ce încearcă să deschidă un seif marcat „Documente de control al luptei” și filmează un arsenal gol. „La naiba, chiar au păstrat aici apărarea f…, sau am împușcat locul ăsta degeaba?”.
Apoi înjură iar și râde cu amărăciune. Câteva zile mai târziu, filmează doi bărbați cu mâinile rănite în interiorul blindatului său și începe să vorbească despre preluarea unui mort dintr-un batalion de geniu, descriindu-l ca fiind „carne tocată – doar carne tocată”.
Haosul din capul comandamentului rus: „Au început să construiască podurile și au fost bombardați. Acum nu mai știu ce să facă. Să se regrupeze? Să nu se regrupeze?”
La un moment dat, Șalaev subliniază lipsa de plan a comandanților ruși pe măsură ce invazia eșuează: „Au început să construiască podurile și au fost bombardați. Acum nu mai știu ce să facă. Să se regrupeze? Să nu se regrupeze?”.
Zilele trec și Șalaev recunoaște în mai multe rânduri că a pierdut noțiunea timpului. Apoi apare mulțumit când se laudă pe 29 martie că „ieri am făcut baie”. În cadrele următoare, el îi spune unui coleg nedumerit că „fac un filmuleț” în timp ce înregistrează printr-un geam cu fantă, în timp ce se deplasează, cum trece pe lângă vehicule militare distruse, lângă o zonă împădurită. „Au aruncat în aer APC”, exclamă el. „F…. Și aici la fel. Sunt ai noștri sau ai lor?” Apoi înjură din nou, panicat: ‘Trebuie să plecăm naibii de aici, ne vor arunca în aer și pe noi. Suntem atacați de trei ore deja. Ne-au făcut praf!”.
În față se vede un fum negru și gros, în timp ce el le ordonă colegilor să „îi împuște”. Dar nu se aude decât sunetul înțepător al unei arme blocate, ceea ce provoacă alte înjurături.
Următoarele secvențe îl arată pe Șalaev într-un alt sat, spunând că „vehiculul nostru a explodat”. Ulterior, el le-a spus răpitorilor ucraineni că vehiculul său de transport de marfă fusese lovit de un mortier sau de o grenadă, ceea ce l-a determinat să fugă și să se ascundă împreună cu doi colegi răniți într-un subsol din Donbass.
Secvența de final: invadatorii ascunși într-o pivniță, urmărind cu groază cum se apropie trupele ucrainene
În continuarea documentarului, ofițerul pare ușurat să vadă un vehicul rusesc în față, dar apoi vede că din mașină iese fum și filmează mici bucăți de corp uman pe solul noroios. „Carnea cuiva. Cineva a sărit în aer. Resturi de carne. Aici este. Am fost în el. Să mă ia naiba, e gata”, spune el.
Scenele finale, neclare ca și cum ar fi fost filmate în timp ce se făcea zoom dintr-o ascunzătoare, arată soldați ucraineni mergând în timp ce unul cade în genunchi. „Nu-mi pot da seama ce naiba face”, șoptește Șalaev. „Pune o mină acolo?”
Mihailo Taș, șeful publicației Ukrainska Pravda, care a făcut documentarul „Ocupantul”, spune că „este vorba despre o persoană care a venit să ne ocupe pământul și am considerat că este important să o arătăm. Arată viața unui soldat rus – se distrează, bea cu prietenii săi, bea cu unchiul său – dar apoi vedem cum totul se termină cu capturarea sa. Dar el a făcut alegerea de a veni într-o țară străină și de a comite crime de război”.