Forțele Aeriene Ucrainene au selectat un grup de piloți care pot merge în SUA ca să se antreneze pe aeronavele americane F-16 și F-15. Congresul SUA a aprobat deja de astă-vară un buget de 100 de milioane de dolari pentru programele de instruire. Experiența României va fi luată ca model care să fie aplicat și în cazul Ucrainei, ai cărei piloți pregătiți inițial să conducă MiG-uri trebuie acum să o ia de la zero cu F-16.
Conform descrierii făcute de oficiali din conducerea armatei ucrainene, piloții selectați pentru stagiul de pregătire la o bază specială din Arizona sunt „tineri, promițători, buni vorbitori de limbă engleză și cu experiență de luptă”.
Statele Unite n-au luat încă decizia de a livra Ucrainei avioane F-16 și F-15, dar decizia n-ar putea fi prea departe, pentru că se discută deja despre ea de luni bune. Unul din marile impedimente îl reprezintă acest specific cu totul deosebit al pilotării aparatelor respective. Conceptele după care au fost realizate avioanele de luptă sovietice/rusești și cele occidentale/americane sunt radical diferite. Deosebirile sunt atât de mari, încât există specialiști care se arată sceptici că un pilot antrenat pe MiG ar putea să conducă vreodată eficient un F-16.
The Ukrainian Air Force has chosen a group of pilots that can move to the US & start training on U.S. planes (F-16 & F-15).
The pilots are “young, promising, proficient in English & with combat experience”
The draft budget approved by the US Congress has $100 mln for training. pic.twitter.com/hd13igfQ8I
— Visegrád 24 (@visegrad24) October 30, 2022
Însăși filosofiile de viață care au stat la baza celor două tipuri de aeronave sunt diferite. MiG-urile sunt proiectate astfel încât pilotul să aibă cât mai puțină independență și să nu fie nevoit să ia decizii. F-16 pornesc de la ideea că pilotul are o foarte largă autonomie, lui revenindu-i sarcina de a judeca și de a lua decizii în cele mai multe dintre situații.
O tranziție foarte dificilă. MiG-urile sunt proiectate să nu lase decizia în sarcina pilotului. Avioanele americane – dimpotrivă
Totuși, experiența românilor în tranziția de pe MiG-uri pe F-16 a fost studiată de americani, care au ajuns la concluzia că se poate face acest proces. Însă chiar dacă piloții ucraineni ar începe de mâine instrucția, perioada până când vor fi apți să lupte pe F-16 va fi foarte mare – probabil minimum un an.
În baza aeriană americană din Arizona se antrenează și piloții americani, dar și colegii lor români, polonezi, slovaci și bulgari.
Publicația americană de profil Air Force Magazin a făcut deja, încă de la sfârșitul lunii august, o prospectare a posibilității ca piloți ucraineni să fie instruiți pentru a trece de pe MiG-urile 29 pe F-16 sau F-15. „România, membră NATO, oferă un studiu de caz pentru cum ar putea decurge acest lucru. Forțele sale aeriene finalizează o tranziție de la MiG-21 din epoca sovietică la F-16 construite în SUA, oferind un model pentru instruirea piloților pentru această schimbare, potrivit aviatorilor americani implicați în această instruire. Comandamentul de educație și instruire aeriană al Forțelor Aeriene ale SUA are chiar un curs pentru piloții din țările partenere și aliate care ar putea fi adaptat pentru Ucraina“ scrie Abraham Mahshie, editor al Pentagonului pentru Air Force Magazin.
Există însă o diferență majoră între ucrainenii selectați să meargă la pregătire în SUA și colegii lor români. „De fapt, tinerii piloți români de astăzi nu au zburat niciodată cu MiG-uri, care sunt în curs de retragere din Forțele Aeriene ale României pe măsură ce aceasta încearcă să își extindă flota de F-16 și, în cele din urmă, să cumpere F-35. (…) Colonelul Brant A. Putnam, adjunctul comandantului escadrilei 162 de la Morris, a văzut generații de piloți de vânătoare din Europa de Est, cum ar fi cei din România, absolvind programele de pregătire din SUA, și crede că ucrainenii ar excela în cadrul programului“, se menționează în articolul din revistă. „Acești tineri (…) nu au pilotat niciun avion rusesc”, spune Putnam, referindu-se la piloții din fostele țări socialiste din Europa de Est. „De obicei, engleza lor este mai bună, iar noi îi ducem la cursul de bază și sunt, din toate punctele de vedere, la fel ca băieții americani care se antrenează alături de ei.”
Marea provocare o reprezintă readaptarea la F-16 a unui pilot instruit pe MiG. Este nevoie de o schimbare de mentalitate, spune pilotul american. „Nu este ușor. Depinde foarte mult de cât timp au fost antrenați în MiG-uri, pentru că o mare parte din ceea ce vine odată cu antrenamentul lor este mentalitatea lor. Ei sunt în sistemul sovietic care însoțește aceste avioane, care este de obicei baza pe mult control apropiat. Ei nu iau multe decizii. Nu sunt obișnuiți să fie super flexibili”.
În programul Forțelor Aeriene americane, piloții trebuie să învețe ca, din contra, ei să fie factorii de decizie: „Ei nu pot sta în avion și doar să conducă și să aștepte să li se spună ce să facă. Ei trebuie să își dirijeze în mod activ aeronava și să se gândească la ceea ce încearcă să realizeze”.
Articolul conține și mărturia unui român. Căpitanul Alexandru Beraczko, pilot al Forțelor Aeriene Române, în vârstă de 28 de ani, este unul dintre cei doi români care se află acum în pregătire la baza din Arizona. Anterior, el a participat la programe ale Forțelor Aeriene ale SUA la bazele Lackland și Randolph Air Force, Texas, la baza Columbus Air Force Base, Miss, și la baza Vance Air Force Base, Okla. „Am fost antrenat în mentalitatea de a pilota MiG-21 înainte”, a relatat Beraczko pentru publicația americană. „Să ajungi [la] F-16 de la MiG-29 – este o celulă de avion mult diferită. Afișajul heads-up display, chiar și rachetele pe care le rulează, au timpi de răcire diferiți, informații diferite. Țineți cont de faptul că trebuie să aplice tactici diferite. Tacticile aeriene sunt diferite”.
După ce au ajuns la nivelul necesar pentru a putea să piloteze un F-16, absolvenții cursurilor rămân sub supraveghere atentă încă 500 de ore de zbor. „Este nevoie în continuare de multe lucruri pentru a crea un pilot experimentat, care să poată ieși și să folosească aeronave de luptă, să ia decizii tactice și să supraviețuiască”, spune adjunctul escadrilei unde se antrenează cursanții din Europa de Est. Absolvenții, a spus el, „vor fi pregătiți de luptă, într-un sens. [Dar] nu vor avea experiența necesară pentru a lua decizii tactice în scenariile pe care le-ar putea vedea”.
