După ce a pierdut în Kosovo (0-1), Israelul – principala contracandidată a României la locul 2 în Grupa I, poziție care asigură calificarea la Euro 2024 – a remizat cu Elveția (1-1). Ambele rezultate apropie România de turneul final, îndepărtând Israelul de acest obiectiv. De altfel, jocul rezultatelor ne-a fost favorabil pe toată durata campaniei.
Acum suntem la mâna noastră și avem două șanse din trei în „finala” de sâmbătă cu Israelul, care – alt avantaj pentru noi – se joacă în Ungaria, adică pe teren neutru.
Și chiar dacă am pierde acest meci crucial, tot am mai avea o șansă la recurs: să batem Elveția, trei zile mai târziu, la București! O Elveție, probabil, deja calificată în acel moment (între timp are meci cu Kosovo, la Basel).
Clasamentul Grupei I
Meciurile decisive
- 18 nov.: Israel – România, Elveția – Kosovo
- 21 nov.: România – Elveția, Andorra – Israel
E mult mai ușor să scoatem un „X2” cu Israel decât să învingem Elveția!
Evident, ar fi de preferat să nu pierdem duelul direct cu Israel, în care ne avantajeză și egalul. Mult mai greu ar fi ulterior să obținem trei puncte cu Elveția. Iar dacă elvețienii n-ar câștiga sâmbătă partida cu Kosovo, atunci România – Elveția, pe 21 noiembrie, chiar ar deveni o super-finală infernală, de „care pe care”!
Pentru a simplifica lucrurile, trebuie să ne întoarcem neînvinși de pe „Puskas Akademia Pancho Arena” din Felcsut, un sat de aproape 2.000 de locuitori, dar cu stadion de 3.865 de locuri, placat cu lemn adus din munții Harghitei. Aici funcționează Academia de fotbal „Ferenc Puskas”, legendarul atacant care, după fuga în Spania dintr-o Ungarie aflată sub ocupație sovietică, a căpătat numele de alint „Pancho”.
Dacă ne bate Israelul, nu merităm să mergem la Euro 2024! Ar însemna că echipa lui Alon Hazan ne-ar lua 4 puncte din 6, și asta în condiții inegale (un meci la București, unul pe teren neutru, niciunul în Israel), deci ne-ar fi superioară.
Și totuși, prima șansă e la noi: avem două variante din trei. Important e să marcăm, să fim în avantaj, pentru că e greu să tragi de un 0-0, israelienii au calitate ofensivă și ne pot „perfora” poarta. Defensiva e punctul lor slab, acolo trebuie să lovim eficient. Dacă-i lăsăm să ne conducă, intrăm în panică și nu ne mai iese nimic. Dacă ne plasăm noi în avantaj, panica se va instaura în tabăra israeliană.
În concluzie: e mult mai ușor să scoatem un „X2” cu Israel decât un „1” solist cu Elveția!
Am jucat prost, am obținut rezultate bune. Ne-au ajutat și adversarii, care s-au tot împiedicat!
De-a lungul campaniei, România a avut două avantaje majore:
1. a obținut rezultate mai bune decât calitatea jocului prestat (2-2 în Elveția, 1-1 acasă cu Israel, 2-0 și 0-0 cu Kosovo, chiar și acel 2-1 cu Belarus în care oaspeților li se cuvenea un penalty spre final); doar în „dubla” cu Andorra și la remiza cu Belarus (tot în Ungaria), rezultatele au fost conforme cu nivelul joc;
2. jocul rezultatelor din Grupa I a „curs” aproape mereu în favoarea noastră.
Cele 7 rezultate care „au jucat pentru noi”
- Israel – Kosovo 1-1 (etapa 1)
- Kosovo – Andorra 1-1 (etapa 2)
- Belarus – Kosovo 2-1 (etapa 4)
- Kosovo – Elveția 2-2 (etapa 5)
- Elveția – Belarus 3-3 (etapa 8)
- Kosovo – Israel 1-0 (etapa 8)
- Israel – Elveția 1-1 (restanță din etapa 7).
Mult mai puține au fost meciurile în care rezultatele au „cotit-o” brusc în defavoarea noastră: „dubla” Israelului cu Belarus (două victorii obținute spre final de israelieni, era important să fi pierdut măcar două puncte) și remiza nebună Elveția – Belarus 3-3 (în minutul 89 era 1-3).
UNEALTA SEKU „pimion pregateste un mare circ de 1 Decembrie. Vrea sa inchirieze un tren CFR cu care sa mearga la Alba Iulia”
SEKU LE ARE CU TRENURILE? LE-AU FOLOSIT SI LA MINERIADE ?
Ne trebuiesc 2 puncte din 2 ”egaluri”, pentru a termina pe locul 2 (calificabil). Nu suntem în stare să obținem vreo victorie în ultimele 2 meciuri (cu Israelul și Elveția), pentru a termina pe primul loc.
Dacă facem egal cu Israelul, nu ne mai trebuie niciun punct cu Elveția.
Normal e să câștigăm în ambele meciuri.