Laszlo Nemes a luat deja un Oscar pentru “Son of Saul” în 2015. Povestea era despre Holocaust. Regizorul spune că în “Sunset”, ultimul său film, încearcă să arate cum s-a metamorfozat societatea sofisticată a anilor 1910 – 1920 în mașinăria de ucis care a început cu Primul Război. “Nu suntem nici azi departe de societatea acelor ani, suntem imersați în haos”, mărturisește Nemes.
- „Sunset” este și un film despre frustrare. Iar spectatorul se poate indentifica cu Irisz. Mai ales în timpurile noastre, când televiziunea și cinema-ul otrăvesc mințile cu codurile lor de reprezentare. Am vrut să fac contrariul, să duc spectatorul într-o incursiune personală. Să perceapă confuzia. Să îl fac să intre în acest labirint al percepției lumii înconjurătoare. Să integrez percepția labirintică a lumii în perspectiva spectatorului. Cred că pentru mii și mii de ani omul a avut o percepție magică asupra lumii. Cred că e un dat genetic. Orice întâmplare era enigmatică, misterioasă. Iar acum, cu explozia tehonologiei informației, credem că noi, oamenii, controlăm lumea. Credem că o înțelegem. Dar cred că e o iluzie care creează o discrepanță cognitivă ce poate fi foarte păguboasă.
- Am studiat și explorat tot soiul de grupuri, de facțiuni ale societății din acea perioadă. Existau oameni care diseminau credințe supranaturale, aveau aspirații care se transpuneau în convingeri oculte.
- Nu poți spune cu certitudine dacă grupurile care propovăduiau ocultismul aveau în minte anarhia sau doar eliberarea spiritului. Erau poate, grupuri proto-naziste. De fapt, naziștii au crezut cu tărie în mistică. Himmler, Goebbels, Hitler erau interesați de ocultism.
- Am fost interesat de ezoterismul din acea perioadă. Dar cred că se întâmplă și în alte perioade istorice. Chiar și în contemporaneitate. Într-un cu totul alt mod, absolut. Dar există o vibrație, o senzație, un sentiment, o componentă pregnantă de irațional. Această parte ascunsă, întunecată a istoriei a fost o forță declanșatoare pentru evenimente.
- Mă interesează tot ce înseamnă spiritul omului. Deși nu mă cred un filozof, percep lumea într-un anumit fel și cred că am un fel de instinct de a aborda problema Răului. Dar spectatorul trebuie să se implice emoțional, imaginativ în filmele pe care le fac. Cred că personajul principal din “Sunset” este o combinație de inocență și prezență a ceva care prevestește răul. Nu poate separa între bine și rău, ea se află între aceste limite, ale candorii și maladivului. De ce îl caută pe fratele ei de-a lungul filmului? El e imaginea ei în negativ, e partea ei de umbră.
- Așadar, da, prin acest personaj, explorez Răul din noi înșine sau chiar dorința noastră de autodistrugere a Răului însămânțat în noi. Explorez ceea ce reprimăm noi ca indivizi, dar și ce reprimă, înăbușă societatea. Dar despre Rău nu poți să vorbești niciodată cu certitudine. Desigur, există acest trend în epoca noastră, derivat tot din răspândirea tehonologiei informației, cum că Răul poate fi explicat printr-o analiză a fenomenelor sociale. Dar Răul e mult mai mult integrat în cosmos. La fel și Moartea. Nu pentru că Răul ar fi echivalent cu moartea, ci încerc să spun că tot ceea ce este necunoscut, abscons, e mult mai prezent în viața noastră decât credem noi că e. Latura noastră rea, sălbatică, nerafinată – dacă zgâriem căptușeala civilizației – a fost întotdeauna prezentă. Chiar dacă o sugrumăm, o reprimăm.
- Oamenii caută întotdeauna semne, dar Istoria nu se îmbracă niciodată în aceleași veșminte din nou și din nou. Își schimbă mantia de fiecare dată. Suntem într-un alt moment istoric. Dar suntem, totuși, în același ciclu istoric. Ne încleștăm în continuare în luptă. Ne confruntăm în continuare cu amenințarea lichidării societății. Chiar dacă în anumite părți doar la nivel mental. Dar cred, pe de altă parte, că acest ciclu istoric se termină. Și din păcate oamenii se agață de o perspectivă îngustă, reductivă atunci când încearcă să-și dea seama ce se întâmplă cu ei. Nu-și deschid mintea. Nu știu să perceapă. Internetul nu-i ajută. Pentru că în constrast cu toate promisiunile și marile speranțe oferite umanității de world wide web, în fapt, internetul aplică o grilă standardizată, aplatizată de interpretare a lumii ce ne înconjoară și a marile întrebări pe care le pune existența umană.
CINE ESTE LASZLO NEMES
László Nemes s-a născut în 1977 la Budapesta și a crescut la Paris. După ce a studiat istorie, relații internaționale și scenaristică, a început să lucreze ca regizor asistent în Franța și Ungaria la mai multe filme de scurt și lung metraj. Timp de doi ani, a lucrat ca asistent al lui Béla Tarr și a studiat regia de film la Universitatea din New York, Tisch School of the Arts. În 2015, “Son of Saul / Fiul lui Saul”, lungmetrajul său de debut a obținut Grand Prix la Festivalul de la Cannes, Globul de aur pentru cel mai bun film străin, dar și Oscarul pentru cel mai bun film străin. (Sursa: Hotnews)
Interesant, desi cam vag exprimat…poate filmele lui sunt bine de vazut…Fiecare dintre noi avem libertatea de a interpreta ceea ce vedem…Cred ca in mod deliberat oamenilor nu li se spune adevarul, pentru a fi mereu sanse mari sa se obtina rezultate experimentale, in mod spontan, nu dirijat…Viata noastra e un experiment gigant…probabil slujeste la ceva…la crearea unui prototip uman superior, avand, ca in programarea orientata pe obiecte, toate clasele si metodele/functiile posibile….