Șoc și groază la Rossia 1: „Trebuie să recunoaștem că am putea pierde! Nu suntem organizați pentru acest tip de război. Am subestimat unitatea Occidentului. Iar Zelenski nu e prost, e periculos!”

Rețeta știută de la Marea Revoluție Franceză. Mai întîi, mergem să ducem libertatea fraților noștri de peste horare, deci trebuie să stîrpim dușmanii interni. Apoi, cînd vin înfrîngerile, Patria este în pericol și deci trebuie să stîrpim dușmanii interni și să trimitem toți bărbații valizi la război (mai puțin cei cu relații, buni revoluționari, firește). A fost în Rusia bolșevică, a fost în Al Doilea Imperiu Francez (cu Comuna din Paris), a fost în Germania nazistă, a fost în URSS-ul lui Stalin, de ce nu ar fi și în Federația Rusă a lui Putin? Propaganda rareori se caracterizează prin originalitate.

Karen Șahnazarov, desi provenit dintr-o familie aristocratica armeana, ramane atasat „valorilor” si naratiunilor de tip sovietic, fiind din 1985 membru al PCUS, insa cu un anumit grad de versatilism, asa cum se caracterizeaza si cariera sa in industria mosfilmista. Autor al unor filme mai degraba neutrale in raport cu tematicile rigide ale filmografiei sovietice inainte de 1989 (Doamnele invita domnii, Noi Jazzmanii, etc), face cateva filme, daca nu extraordinare macar reusite, in epoca Eltsyn si apoi Putin, printre ele distingandu-se ciudatul film din 2012 „Tigrul Alb” (il gasiti gratis), un melanj de film de razboi sovietic si film fantastic, in care la sfarsit Adolf Hitler, in fata unui individ fara identitate declarata -probabil Satana, isi argumenteaza de o maniera foarte rationala, hotararile luate in timpul razboiului. In mod cert aceasta scena ar fi fost cenzurata din fasa in America sau Europa insa in Rusia, cenzura kremlinista a acceptat-o, desi acum pretind ca se lupta cu nazistii din Ucraina si Europa.
Probabil ca actuala sa pozitie de intai statator al cinematografiei de propaganda putinista l-a facut sa emita aceasta sarabanda de ineptii :
„Ascultați, societatea era stabilă în 1916. Era foarte stabilă! Știți? Și, apropo, în 1988 era foarte stabilă, și în 1989 la fel! Adică cu trei ani înainte de destrămarea URSS. Era foarte stabilă!”
Rusia a fost co-autoare la declansarea primului razboi mondial. Problemele interne erau extrem de grave, cu cateva decenii inainte un tar si mai multi oameni politici (Stolypin) si generali rusi fiind omorati in atentate, dezastrul culminand cu infrangerea de la Tsushima si marile tulburari revolutionare care au urmat razboiului ruso-japonez in 1905. Ca si acum, aristocratia militarista a Rusiei a gasit calea de a evita colapsul imperiului atatand mai intai Bulgaria impotriva celorlalte state Balcanice in 1913 (incercare esuata prin infrangerea Bulgariei si semnararea Pacii de la Bucuresti) si apoi, in 1914, a elementelor radical-teroriste sarbesti (incercare reusita prin asasinarea arhiducelui Franz-Ferdinand si inceperea marelui carnagiu 1914-1918). Sa zicem ca Sahnazorov, ca un bun patriot rus nu vede lucrurile asa. Sunt convins insa ca a citit romanul „August 1914” a lui Soljenitsin (un scriitor care nu a avut talentul altor mari scriitori rusi dar a lucrat extrem de documentat) unde a descris mizeria si lipsa de pregatire a armatei ruse (cea mai mare armata dintre cele beligerante), trimisa de Nicolae al II-lea si camarila sa corupta si imperialisto-militarista (oare unde vedem ceva asemanator in ziua de azi ?) sa fie macelarita de Hindenburg la Lacurile Mazuriene si alte mari batalii care au urmat. Pana in 1916, cand Sahnazorov spune ca situatia in Rusia era „cu desavarsire stabila (vesma stabilna)”, armata rusa era fugarita de germani mult catre est, fiind alungata din Polonia, Lituania si Letonia, si la fel si in Muntenia si Dobrogea, acolo unde asa zisa asistenta militara a aliatului rus al Romaniei a fost o bataie de joc (se aude asta tovarasi romani putinofili?). In Februarie 1917, cand tarul a abdicat, aceasta asa-zisa stabilitate s-a facut tandari. La fel si in 1989 cand incercarile de resuscitare economica a cadavrului numit URSS, operate de „Perestroika” si „Glaznost”, au esuat mizerabil si dupa traditie s-a trecut la diversiuni militariste cu varsare de sange in interior (Tbilisi) si in exterior (asa zisa revolutie a lui Iliescu si a altor fosile staliniste trase pe dreapta, insa menajate de Ceausescu).
Asa ca singurele spuse valabile din tanguielile omului de film sovietic, in egala masura apreciat si controversat, sunt declaratiile legate de slabiciunea soldatescai ruse, slabiciune de care vorbea si Soljenysin in „August 1914”, declaratii pe care daca le facea un cetatean obsinuit al Federatiei Ruse, ar fi fost deferit justitiei putiniste pentru crima de discreditare a fortelor armate si condamnat la 15 ani inchisoare.

Incepand de azi Karen Șahnazarov ar trebui sa nu se mai apropie niciodata de o fereastra.