Delirul în masă pe care-l manifestă susținătorii lui Călin Georgescu în vecinătatea sediului Arestului Central din București – delir la care, foarte grav, au fost aduși să participe și copii minori –, crizele de isterie transmise ”live” pe rețelele de socializare și ofensiva mediatică de ”martirizare” a acestuia constituie elemente care fac dovada că naționalistul pro-Rusia tinde să fie mai mult decât un politician sau decât un agent de influență al Moscovei.
Călin Georgescu se transformă treptat într-un fenomen politico-religios cu un grad foarte înalt de periculozitate pentru democrația românească. Situația generată de acest delir aproape mistic, provocat de Georgescu în rândul adepților, este însă utilă atât partidului extremist AUR, care acumulează voturi, cât și pentru interesele Rusiei în România. Dictatorul Vladimir Putin urmărește ca țara noastră să fie destabilizată și afectată de conflicte interne cât mai grave.
Un fenomen care solicită mai mult decât o explicație tehnică
Pe 24 noiembrie 2024, un candidat independent apărut din neant, Călin Georgescu, necunoscut electoratului până cu câteva luni înainte, a obținut 22,94% în primul tur al alegerilor prezidențiale din România, clasându-se pe primul loc și urmând ca pe 8 decembrie să dispute finala cu candidata USR, Elena Lasconi.
Pe 6 decembrie, cu două zile înaintea turului 2 (dar în ziua în care începuse votarea în diaspora), Curtea Constituțională a anulat în unanimitate (9-0) întregul proces electoral, pe baza unor documente declasificate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării.
De atunci, subiectul a rămas motiv de scandal în politica românească. Au urmat respingerea candidaturii lui Georgescu pentru scrutinul din mai 2025 (de către Biroul Electoral Central), punerea lui sub acuzare în trei procese penale și o mobilizare tot mai mare a susținătorilor săi, vizibilă inclusiv în fața sălilor de judecată.
Explicația tehnică (prezentată aici pe scurt) a acestui succes șocant este importantă.
Rapoartele declasificate ale Serviciului Român de Informații (SRI), prezentate în Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), au arătat existența unei rețele coordonate de 25.000 de conturi TikTok. Documentele indică faptul că anumite conturi au fost create cu mult timp înainte (unele chiar conservate din 2016) și activate brusc în noiembrie 2024. Coordonarea tehnică și de mesaje s-a realizat prin canale specifice de Telegram, unele active încă din 2022.
În fața Autorității Electorale Permanente (AEP), candidatul Călin Georgescu a raportat buget zero pentru campanie. Totuși, rapoartele SRI declasificate au arătat că s-au mobilizat sume de peste un milion de euro pe un singur canal de finanțare, rulate prin conturi individuale (cazul Bogdan Peșchir) pentru promovare intensă și cumpărare de vizibilitate. În plus, platforma TikTok a confirmat ulterior plăți asociate promovării în acea perioadă.
Documentele de la ședințele CSAT au subliniat că algoritmul platformei a fost exploatat, iar conturile nu au beneficiat de etichetarea specifică publicității sau algoritmilor electorali restrictivi. Acest lucru a permis conținutului să devină viral în mod organic pe fluxurile utilizatorilor (fără restricțiile impuse altor competitori politici în mod standard).
A fost, evident, o înșelătorie electorală, complet în afara legii.
STS și SRI au confirmat peste 85.000 de atacuri cibernetice orientate spre infrastructura electorală (BEC, AEP) provenind de la actori statali. În februarie 2025, James Appathurai, asistent al secretarului general al NATO pentru amenințări hibride și cibernetice, a oferit interviuri extinse în care a declarat direct că acțiunile Rusiei din România au reprezentat ”o înșelăciune și o campanie îndelung pregătită pentru a afecta alegerile într-un mod ascuns”.
După decizia Curții Constituționale din 6 decembrie 2024 de anulare a alegerilor, Călin Georgescu a depus acțiuni în instanțele din România, ajungând inclusiv la Înalta Curte de Casație și Justiție, care i-a respins recursurile. Ulterior, el s-a adresat și Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), unde a depus cereri ce vizau suspendarea efectelor deciziei și obligarea statului la continuarea procesului electoral. CEDO i-a respins definitiv acțiunea, declarând-o ca inadmisibilă în primăvara anului 2025.
Această explicație tehnică lămurește însă doar vizibilitatea. Algoritmul poate aduce un nume în fața a milioane de oameni, dar nu poate produce, singur, loialitatea care a urmat față de Georgescu. S-a creat o mulțime de oameni care așteaptă ore în șir în fața unui tribunal, care vorbesc despre el cu un registru afectiv și aproape ”liturgic”, care au rămas alături de el în toate situațiile controversate provocate de acesta, inclusiv dosarele penale în care e anchetat.
Pentru a înțelege acest atașament, trebuie să analizăm nu doar mecanismul de difuzare, ci și forma mesajului diseminat de Georgescu: structura lui retorică, simbolică și emoțională. Iar această formă seamănă mai mult cu cea a unei mișcări religioase decât cu cea a unei campanii politice.
Tehnicile de manipulare și de diseminare a mesajelor
Există numeroase grile care pot fi folosite pentru a înțelege fenomenul apariției ”sectei” lui Călin Georgescu.
Max Weber (sociolog, filosof, jurist, istoric și economist politic german) a descris autoritatea carismatică drept o relație în care liderul este recunoscut, nu ales: legitimitatea vine din percepția pe care o au mulțimile despre existența (reală sau imaginată) unui dar extraordinar și unic pe care îl are personalitatea liderului.
Hannah Arendt (evreică germană, teoreticiană politică, filosoafă) și Eric Hoffer (autorul lucrării ”The True Believer”, publicată în 1951, lucrare de referință în domeniul filozofiei sociale) au arătat că mișcările de masă se hrănesc din frustrare, din nevoia de apartenență și din promisiunea unei renașteri colective.
Umberto Eco (scriitor italian, editor, filosof, teoretician literar și semiotician), în ”Fascismul etern”, a enumerat trăsături recurente ale acestor mișcări: cultul tradiției, respingerea modernității, ideea că dezacordul cu liderul/idealul suprem este trădare, obsesia complotului/conspiraționismului, populismul selectiv.
Robert Lifton (psihiatru și autor american, cunoscut în principal pentru studiile sale despre cauzele și efectele psihologice ale războaielor și violenței politice) a identificat criterii ale controlului totalitar, precum controlul mediului, manipularea mistică, cererea de puritate, ”știința sacră” și încărcarea limbajului.
Steven Hassan (profesionist american în sănătate mintală și autor specializat în domeniul cultelor) a sistematizat controlul sectar în patru dimensiuni: comportament, informație, gândire și emoții.
Cas Mudde (politolog olandez specializat în extremism politic și populism) definește populismul ca fiind o opoziție între ”poporul pur” și ”elita coruptă”.
Niciuna dintre aceste grile nu se potrivește perfect unui caz concret, fiind necesară utilizarea lor integrată. Fenomenul ”sectei” lui Călin Georgescu are în sine mai multe mecanisme care pot fi recunoscute folosind integrat aceste grile și care pot fi, în principiu, contracarate.
Infrastructura de comunicare: viralitate fabricată, mesaj simplu
Primul nivel al manipulării este canalul. Conform unui raport al unui serviciul special francez, citat de presă, numărul de abonați și vizualizări de pe contul de TikTok al lui Georgescu s-a triplat într-un interval de două săptămâni înainte de vot, în perioada 10-24 noiembrie 2024 (raportul integral – AICI). Un asemenea salt nu explică idolatrizarea lui Georgescu de către susținători, dar creează familiaritate, iar familiaritatea este un prim pas spre încredere. Pe un feed algoritmic, utilizatorul nu are impresia că este ținta unei campanii, ci că descoperă ceva, că este special. Acest efect de descoperire personală, de ”am găsit eu adevărul”, este mult mai persuasiv decât orice spot electoral.
Persuasiune prin repetiție, emoție și simplificare
Al doilea nivel este cel al tehnicilor clasice de propagandă. Mesajul este scurt, repetabil și încărcat afectiv. Formulele se pot decupa fără pierderi de mesaj, deci circulă ușor. Argumentul este înlocuit de ton, iar discursul e întemeiat pe apelul la ”bun-simț”, la ”adevărurile pe care nu vi le spune nimeni”, la ”istorie, strămoși și domnitori”, la ”Dumnezeu și Adevăr” etc. Eficiența nu stă în credibilitatea fiecărui mesaj, ci în volumul, viteza și consecvența mesaajelor: efectul nu este convingerea, ci oboseala la nivelul intelectului țintei (în multe situații, persoane ușor de manipulat, cu educație precară, afectate de analfabetism funcțional), o oboseală indusă de avalanșa de astfel de mesaje și care anulează orice dorință de a verifica mesajele respective și de a căuta adevărul. Un efect suplimentar este și neîncrederea generalizată.
Axele de conținut ale mesajelor lui Georgescu
Cel mai important și periculos aspect al mesajelor diseminate de Călin Georgescu este conținutul. Am identificat cel puțin patru axe de conținut cu ajutorul cărora Călin Georgescu și-a recrutat aderenții și îi controlează.
Naționalismul suveranist. Georgescu declamă cu vehemență că România este ”colonizată”, este ”vândută”, ”controlată de Bruxelles”, ”victima conspirației”, lipsită de o ”voce proprie”. În aceest context, suveranitatea este prezentată nu ca instrument de politică publică, ci ca o stare spirituală a unei purități pierdute ca urmare a unor ”dușmani ai neamului”.
Antidemocrația. Alegerile libere, partidele, societatea civilă, ONG-urile, presa și Justiția sunt descrise drept o ”butaforie” a unei puteri oculte care le controlează, le manipuleză. Georgescu nu propune reformarea acestor instituții, ci acționează exclusiv pentru delegitimarea lor în bloc, pentru compromiterea democrației și instaurarea unui regim autoritarist ”mesianic”, considerat a fi ”unica salvare a neamului”.
Anti-UE și anti-NATO. Uniunea Europeană și Alianța Nord-Atlantică sunt înfățișate ca instrumente de dominație străină. România ar avea numai dezavantaje ca urmare a apartenenței la aceste două entități suprastatale: colonizarea de către UE, atragerea în războiul din Ucraina de către NATO etc. Să ne reamintim, de exemplu, că în 2021 Georgescu considera scutul antirachetă de la Deveselu ca fiind ”o provocare inutilă la adresa Rusiei”, poziție pe care presa internațională a relevat-o după primul tur (vezi The Guardian).
Orientarea pro-Rusia. Călin Georgescu a făcut numeroase declarații pro-Rusia și pro-Putin. În viziunea lui, conform unor afirmații dintr-un interviu datat ianuarie 2025, ”Rusia înseamnă lumină și suflet; Occidentul este Mafia”. Pentru Georgescu, ”șansa României este înțelepciunea rusească”, singura care ar asigura ”salvarea neamului”. Totodată, politicianul ”suveranist” pro-Rusia afirmă, de câte ori are ocazia, că ”Ucraina este un stat inventat”, promovând un narativ confecționat de propaganda Kremlinului.
Acest conținut a fost multiplicat prin rezonanța externă, care devine parte a fenomenului. Entități media de stat rusești (RIA Novosti, Sputnik) și vectori de propagandă importanți, precum ideologul Aleksandr Dughin, au promovat conținutul mesajelor lui Călin Georgescu și/sau persoana acestuia. Observăm o convergență de interese și de mesaj între narativele propagandei rusești și mesajele diseminate de Georgescu, adică exact genul de situație în care o entitate statală externă (Rusia) obține beneficii din acțiunile lui Călin Georgescu, acesta având implicit rolul de agent de influență al intereselor Rusiei în România.
Comportamentul lui Călin Georgescu – analogie cu comportamentul unui lider de sectă religioasă
În modul în care Georgescu relaționează cu masa de adepți, apar câteva potriviri frapante cu ceea ce înseamnă comportamentul unui lider de sectă religioasă.
Georgescu depune un efort major pentru a asigura controlul informației. Doar el, LIDERUL, este deținătorul adevărului. Sursele externe ”sectei” sunt etichetate ca ostile, potrivnice Liderului și Marelui Țel al Mișcării, intră în coliziune cu ”credința” pe care adepții trebuie s-o dovedească permanent. La fel procedează Donald Trump și ”secta” sa MAGA, care numesc deseori publicații prestigioase precum ”New York Times” și ”Washington Post” drept ”fițuici”, iar televiziunile ”ostile” sunt interzise la Casa Albă.
O altă preocupare majoră a lui Georgescu (sau, mai exact, a echipei care-l coordonează) este să asigure controlul gândirii. Limbajul folosit de Georgescu, chiar și formele sale de un penibil grotesc (apelul la citate din ”Stăpânul inelelor” etc.), este încărcat de expresii solemne ca ”trezirea în conștiință”, ”salvarea neamului”, ”impecabilitatea demnității”, ”invincibilitatea poporului român” etc. Aceste expresii funcționează ca vectori care opresc gândirea, adică opresc orice dezbatere prin caracterul lor absolut, ultimativ, induc ideea că dincolo de conținutul lor nu poate exista nicio îndoială, nicio chestionare, decât cu riscul comiterii unei ”blasfemii” împotriva Liderului și Marelul Țel al Mișcării.
În discursul pe care-l deverseză în agora românească, Georgescu operează un control emoțional, exprimat prin frica de ”dispariția țării” și prin inducerea unei vinovății a celui care refuză să se se alăture luptei pentru Marele Țel al Mișcării. ”Secta” lui Georgescu este alimentată mai ales pe emoții – indignare, frustrare, ură, răzbunare etc. – și mai puțin pe rațiune – soluții pentru reformarea statului, asumarea dialogului, utilizarea mecanismelor democratice etc.
În procesul de afirmare și consolidare a calității de ”salvator”, liderul de sectă apelează la conceptul de puritate a adepților – cine se îndoiește de Lider și de Marele Țel al Mișcării este manipulat, este complice al dușmanilor. Deși nu explicit, ”secta” lui Georgescu solicită dedicare necondiționată. Adeptul trebuie să-și sacrifice viața personală, timpul și resursele financiare pe ”altarul” Liderului. Viața adeptului se definește numai prin Lider și este dedicată Marelui Țel al Mișcării. Sacrificiul cerut de Lider este singura cale spre fericire.
Inevitabil, toate acestea conduc la practicarea cultului personalității. Călin Georgescu devine o sinteză a tuturor virtuților (reale sau – de cele mai multe ori – închipuite, imaginare) ale neamului, o ”soluție finală” pentru toate problemele existențiale ale adepților. Georgescu este ”salvatorul”, ”alesul divinității”, care va restaura ”paradisul pierdut”. Critica la adresa lui Georgescu este percepută ca o agresiune personală atât împotriva Liderului, cât și împotriva fiecărui adept. Atașamentul față de Lider dobândește dimensiuni orgasmice.
Complicitatea unor clerici ai Bisericii Ortodoxe Române la răspândirea ”sectei” lui Călin Georgescu
Din perspectiva credinței creștine ortodoxe, Călin Georgescu se află într-o întreită vinovăție.
”Salvatorul neamului” și-a manifestat vehement repulsia față de Biblie. Georgescu a afirmat public: ”Eu n-am nicio treabă cu Biblia. Ce minte diabolică a putut manipula în așa hal!? (…) Manipularea a fost perversă, criminală. Și este în continuare!”. Așadar, pentru Georgescu, Biblia este un instrument de manipulare inventat de o minte diabolică, iar manipularea este perversă și criminală.
”Marele Lider” atacă și Biserica Creștină atunci când răstălmăcește Învățătura lui Hristos: ”Cum a spus Isus Hristos: «Eu sunt calea, adevărul și viața». Dar asta nu înseamnă, cum e tradus de Biserică, «domn’e, faci ce spunem noi și El». El a spus-o din experiență, ajunsese la un prag de spiritualitate uriașă. Religiile dezbină, spiritualitatea unește. Asta nu înțelege poporul român”. Georgescu îl transformă pe Iisus Hristos într-un simplu ”maestru spiritual” care ”ajunsese la un prag de spiritualitate uriașă”. Altfel spus, Georgescu neagă dumnezeirea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, cum mărturisește Crezul.
Probabil consiliat de cei care-l coordonează, Georgescu a renunțat ulterior la atacurile împotriva Bibliei și, implicit, a Bisericii Ortodoxe Române. El a început să curteze intens preoții și ierarhii BOR. În plimbările organizate de cei care-l coordonează prin târguri comunale, Georgescu a avut grijă să se prezinte plin de ”smerenie și credință” la popa bisericii din sat și să se lase filmat când pupă – cu falsă evlavie – sfintele icoane.
Oficial, Biserica Ortodoxă Română și-a proclamat neutralitatea față de ”secta” lui Georgescu, considerând că este vorba de politică și – nu-i așa? – ”Biserica nu face politică”.
Realitatea din teren este însă mult mai nuanțată și contrazice poziția oficială a BOR. Presa a documentat zeci de cazuri de preoți și călugări care fac campanie pentru Călin Georgescu. ”Marele Lider” este primit cu fast în biserici și mânăstiri, de multe ori într-un ritual asemănător celui dedicat episcopilor (vezi ancheta RiseProject). Probabil că cel mai grav moment a fost acela în care Georgescu – aflat în mod clar în erezie filetistă prin naționalismul manifestat și în apostazie prin atacurile la adresa Bibiliei – a fost împărtășit cu Trupul și Sângele Mântuitorului de către unul dintre ierarhii controversați ai BOR, anume mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurențiu Streza, în cadrul Liturghiei oficiate la mănăstirea din Cârțișoara.
Deși Patriarhia Română proclamă oficial neutralitatea BOR față de politică, rezultatul practic este că această neutralitate are o aplicare slabă pe teren, iar discursul eretic al lui Călin Georgescu este multiplicat fără opreliște de preoți și ierarhi în rândul credincioșilor.
Totuși, de ce este foarte importantă clarificarea poziției reale a BOR față de ”secta” lui Călin Georgescu? Există cel puțin patru elemente care conferă această importanță.
Atunci când Georgescu se folosește de altarul Bisericii, el operează conștient un transfer de legitimitate morală. Un mesaj politic rostit din altar sau sub autoritatea unui preot duhovnic/episcop capătă o greutate pe care o declarație electorală nu o are. Mesajul politic al lui Georgescu parazitează mesajul creștin, îl infestează, îl pervertește și-l denaturează.
Utilizarea de către Georgescu a contactelor pe care le are în BOR nu este întâmplătoare. Georgescu nu este interesat de credință, ci de accesarea rețelei sociale pe care o controlează BOR: parohiile și mânăstirile. Acestea sunt comunități de încredere, greu accesibile campaniilor politice clasice, cu propriile grupuri țintă (clerici, credincioși, sponsori, comunitatea călugărească etc.), ceea ce le face un canal de difuzare extrem de eficient.
Georgescu creează o afinitatea simbolică. Un discurs care vorbește despre neam, credință, familie tradițională și decăderea morală a societății se întâlnește firesc cu sensibilități conservatoare reale prezente în mentalul comunității creștine ortodoxe. Cele mai multe dintre valorile manipulate de Georgescu în discursurile sale se regăsesc printre criteriile recomandate de BOR credincioșilor în procesul de deliberare la urna de vot și astfel se realizează o suprapunere între cele două seturi de valori care aparent îl legitimează pe Georgescu ca fiind un creștin desăvârșit.
Un alt aspect important este acela al dimensiunii externe a utilizării creștinismului ca instrument de propagandă de către Călin Georgescu. Conceptul de ”Russkiy Mir” (”Lumea Rusă”), cultivat de Patriarhia Moscovei, a transformat Ortodoxia într-un canal al influenței geopolitice. De exemplu, la manifestațiile organizate de AUR ori sprijinite de AUR (vezi ”protestul ciobanilor”) și de adepții lui Georgescu a fost utilizat drapelul de luptă rus cu chipul lui Iisus din icoana ”Christ Acheiropoietos”). Totodată, clerici ai BOR cu evidente simpatii pro-Rusia se regăsesc printre susținătorii partidului extremist AUR și printre adepții lui Georgescu.
Este esențial să distingem între instituție și grupuri din interiorul ei. Biserica Ortodoxă Română nu poate fi caracterizată ca fiind susținătoare al mișcării în mod organizat. Dar o instituție care nu-și aplică propriile reguli devine, prin pasivitate, o resursă pentru cei care vor s-o folosească. La acest moment, Biserica Ortodoxă Română a devenit un câmp de luptă simbolic.
Substituirea programului politic cu soteriologia și adoptarea rolului de inițiat
Un program politic spune ce se face, cu ce resurse, în cât timp și cine răspunde. Soteriologia, adică doctrina mântuirii, spune ce se întâmplă cu sufletul individului. Călin Georgescu a ales să substituie programul politic unei pseudosoteriologii despre mântuirea neamului.
Discursul lui Georgescu se organizează în jurul unor termeni cu încărcătură religioasă: trezire în conștiință, curățire, întoarcere la credință, sacrificiul suprem, misiune dumnezeiască, adevăr, lumină etc. Finalitatea acestui demers nu este ca statul român să funcționeze mai bine, ci ca poporul să fie mântuit de o stare de păcat colectiv (teologic, o aberație, pentru că mântuirea este individuală, personală – și nu colectivă!).
Această abordare prezintă avantaje decisive. Un program politic poate fi relativ ușor verificat și, la nevoie, combătut, iar politicianul care și l-a asumat poate fi sancționat: se vede dacă pensiile au crescut sau dacă un spital a fost construit. Mântuirea este însă de domeniul misticului, transcedentalului, și nu poate fi măsurată cu instrumente omenești. Din acest motiv, eventualul eșec al mântuirii colective propuse de Călin Georgescu se explică exclusiv prin teoria conspirației: dușmanii au sabotat demersul, trădătorii dintre noi l-au trădat pe Marele Lider și au deturnat Mișcarea etc. Mântuirea eșuată nu este echivalată cu neîndeplinirea promisiunilor făcute de Lider și nici cu incapacitatea acestuiaa de a face ce a promis. În plus, în logica soteriologiei este posibilă amânarea infinită a mântuirii neamului, chiar și atunci când Marele Lider ar ajunge să conducă: mântuirea este mereu aproape, este mereu iminentă, dar niciodată realizată. Apropo: Ceaușescu ne tot spunea că ne apropiem de comunism, dar nu l-am atins încă, de aceea trebuie să mai avem răbdare (și să suportăm lipsurile, abuzurile și aberațiile regimului).
Contextul românesc adaugă un strat istoric care favorizează ”șarlatania” operată de Georgescu. Politica de tip mistic nu e nouă în cultura noastră politică. În perioada interbelică, Mișcarea Legionară a construit o ideologie în jurul unei învieri a neamului și a confecționat omul nou ca un fel de românul/creștinul perfect, finalitatea demersului fiind asigurată de Căpitan, conducătorul investit de Dumnezeu cu o misiune istorică.
Deocamdată nu vorbim despre o echivalare cu ceea ce face Georgescu, acuzațiile de propagandă legionară din dosarul lui urmează să fie judecate. Rămâne totuși valid, ca observație analitică, faptul că structura simbolică a mesajului – mântuirea neamului, puritatea, sacrificiul suprem etc., care țin loc de program politic concret – rezonează cu tradiția politică românească extremistă din perioada interbelică.
Călin Georgescu însuși nu se prezintă ca un politician clasic, ales prin vot democratic să administreze un anumit domeniu al statului român. Georgescu se prezintă adepților săi ca OMUL CARE ȘTIE! Pretenția că este un inițiat înlocuiește autoritatea expertului care posedă studii serioase, înțelege cum funcționează statul și care-și demonstrează competența prin fapte măsurabile și verificabile. Călin Georgescu manifestă un fel de autoritate gnostică a celui căruia i s-a revelat ceva de dincolo de lumea noastră.
Notăm un paradox (o ipocrizie): parcursul profesional al lui Georgescu este în legătură directă cu medii internaționale care promovează dezvoltarea durabilă și mecanismele democratice de conducere a statului, medii pe care ulterior le-a atacat ca fiind ”globaliste”, ”sorosiste” etc. Însă chiar și în fața acestei evidente ipocrizii, pentru adepții lui Georgescu, aici nu există nicio contradicție, ci dimpotrivă, există dovada că Liderul a văzut sistemul din interior și, din acest motiv, știe cum să lupte cu sistemul (!!!).
Rolul de inițiat, de ”salvator al națiunii ales de Dumnezeu”, îndeplinește cel puțin trei funcții.
În primul rând, explică de ce ”adevărul lui Georgescu” nu poate fi verificat de oricine: acest ”adevăr” se dobândește prin experiență, prin trezirea în conștiință, urmând Liderului deja trezit/inițiat.
În al doilea rând, creează o ierarhie epistemică, în care Liderul se află deasupra, în vecinătatea lui Dumnezeu, iar adepții – dedesubt, într-o relație de tipul maestru – ucenici.
În al treilea rând, rolul de inițiat asumat de Călin Georgescu are funcția de a imuniza discursul Liderului față de orice critică: cine nu înțelege discursul lui Călin Georgescu (chiar și atunci când oferă citate din ”Lord of The Rings”) încă nu a ajuns la înaltul nivel de cunoaștere solicitat, încă nu s-a trezit în conștiință.
(VA URMA)