Rusia a epuizat într-o manieră deja foarte periculoasă stocurile de rachete de înaltă precizie pe care le deține, arată o analiză a site-ului The Drive/The War Zone. Stocurile de rachete Iskander au coborât la aproximativ 20% din totalul disponibil înainte de 24 februarie, iar dintre rachetele Kalibr mai sunt disponibile aproximativ 45%. Producția altora noi nu e posibilă pentru că Occidentul a oprit accesul la importul tehnologiilor de ultimă oră, iar Rusia nu-și permite din rațiuni de securitate statală să folosească absolut toate aceste arme de top în războiul din Ucraina.
În disperare de cauză, s-a trecut la improvizații. Se încearcă adaptarea sistemelor antiaeriene S-300 și a rachetelor anti-navă existente în Crimeea pentru a lovi ținte aflate la sol, dar precizia acestor misile nu se poate compara nici pe departe cu cea a rachetelor Iskander și Kalibr.
Vadim Skibițkii, din cadrul Direcției de informații a Ministerului ucrainean al Apărării, afirmă că Rusia se confruntă cu o „situație dificilă” în ceea ce privește rachetele de croazieră de atac terestru (LACM) Kalibr 3M14 și că au mai rămas cel mult 20% din rachetele balistice cu rază scurtă de acțiune (SRBM) Iskander-M 9K720.
Kalibr a jucat un rol central în strategia de atac a Rusiei împotriva Ucrainei, raza sa de acțiune permițând lovituri în adâncimea teritoriului țării invadate. Unele dintre primele imagini ale războiului au fost cu rachete Kalibr care survolau teritoriile ucrainene înainte de a lovi de ținte în zorii zile de 24 februarie. Lansările nocturne de Iskander-M care vizau Harkovul au devenit la fel de cunoscute.
Între timp, aceste atacuri s-au rărit din ce în ce mai mult, semn că rușii își calculează cu mare precauție țintele. Un indiciu al crizei ar fi utilizarea tot mai frecventă a rachetelor care nu sunt concepute în primul rând pentru atac la sol. Deși a fost proiectat și optimizat pentru a fi folosit împotriva avioanelor, S-300 e utilizat, mai nou, în atacul terestru. Acest lucru, precum și utilizarea atât a rachetelor anti-navă noi, cât și a celor din epoca Războiului Rece împotriva țintelor terestre, sugerează un efort de conservare a rachetelor mai precise și mai moderne. Faptul că Rusia se îndreaptă acum către Iran, de unde cere cantități mari de drone, este, de asemenea, un indicator al situației sale dificile.
Marea problemă care a dus la epuizarea rapidă a resurselor de rachete ghidate cu rază lungă de acțiune a fost ineficiența puterii aeriene rusești. Aviația Moscovei nu s-a impus dincolo de liniile de front și nu a fost nici pe departe în măsură să obțină superioritatea aeriană asupra Ucrainei. Nu s-a putut recurge la bombardiere pentru a lovi ținte-cheie din vestul Ucrainei, așa că s-a recurs la rachete. Dronele sinucigașe importate din Iran nu au forța rachetelor Iskander sau Kalibr.
[…] * Rusia termină stocurile de rachete de înaltă precizie: mai are doar 20% din sistemele Iskander ș… […]