A trecut în neființă, la aproape 93 de ani, în cvasi-anonimat, primul fotbalist român nominalizat la Balonul de Aur, trofeul care-i răsplătește anual pe cei mai buni fotbaliști din Europa. Dumitru Macri, cunoscut ca Tache Macri, a murit la Paris, unde locuia din 1986 împreună cu fiul său, arhitect.
Clubul Rapid București a anunțat miercuri decesul fostului său fotbalist și antrenor Dumitru „Tache” Macri, fundaș care și-a petrecut toată cariera în Giulești.
Tache Macri a decedat la Paris, unde se stabilise în anul 1986. El avea 92 de ani și 10 luni.
Fostul fotbalist s-a născut pe 28 aprilie 1931, în capitala României, și a decedat pe 20 martie 2024, în cea a Franței.
Familia lui Tache Macri provine din Ampelochori, un mic sat de lângă Kalabaka (spre nordul Greciei), unde locuiau mulți aromâni (machidoni) care au migrat spre România în urmă cu circa 100 de ani, după războiul greco-turc de la finalul Primului Război Mondial.
Tache Macri a jucat în Giulești timp de 15 ani (1950–1965), iar în 13 dintre ei (1952-1965) a fost căpitanul echipei. A adunat 221 de prezențe în tricoul Rapidului și a marcat un gol. A fost un fotbalist mic de statură (1,71 metri, 69 de kilograme), dar agil și inteligent.
A jucat de 10 ori și pentru echipa națională.
După ce a încheiat cariera de jucător, a antrenat echipa de tineret a Rapidului, apoi trei formații din prima ligă a României (CFR Timișoara, Rapid București, FC Olt Scornicești). A condus și echipa națională a Algeriei, în perioada 1974-1975.
Tache Macri a părăsit România în 1986, mutându-se în Franța împreună cu fiul său, de profesie arhitect. Ulterior, fostul sportiv a povestit: „M-au executat, m-au dat afară de la Ministerul Transporturilor, pentru că am rude în străinătate – în Grecia și în Noua Zeelandă. Au venit ăștia de la Securitate și au ordonat să mă demită! Uitaseră că reprezentasem România. Am plâns trei nopți, iar a patra zi am plecat din țară. Una dintre cele mai mari dezamăgiri le-am trăit după un turneu în Turcia, când am câștigat o plachetă cu numele meu și data nașterii, iar un securist mi-a confiscat-o, spunând că e bun național și că țara are nevoie de ea, nu eu”.
Anunțul morții lui Tache Macri a fost făcut de clubul Rapid pe rețelele de socializare, folosind haștagul #GaleriaDinCeruri.
Anunțul făcut de Rapid
„Suflarea alb-vișinie este în doliu, odată cu trecerea în neființă a lui Dumitru „Tache” Macri, unul dintre cei mai longevivi jucători ce au îmbrăcat tricoul Rapidului.
În vârstă de 92 de ani, Tache Macri s-a stins din viață la Paris, acolo unde a locuit.
Condoleanțe familiei și prietenilor!”
https://www.facebook.com/FCRapid1923oficial/posts/pfbid02VHE28nGveK29vvs3jHGuCjCQdg7TRvbn4vFRTDYJVs9kas9LFJo5JGyNe7Sp3k3Dl
Balonul de Aur
Tache Macri a fost primul fotbalist român nominalizat la Balonul de Aur, în 1961 (ediția a 6-a a trofeului înființat în 1956), când avea 30 de ani.
Conform statisticilor, Macri s-a clasat pe locul 35 în clasamentul mondial întocmit de prestigioasa revistă franceză „France Football”, primind un punct, la fel ca tânărul portughez Eusebio (19 ani în acel moment), cel care avea să câștige trofeul în 1965 și să se claseze pe locul 2 în 1966.
În 1961, anul nominalizării lui Macri, pe primele trei locuri s-au clasat argentiniano-italianul Omar Sivori (de la Juventus Torino), spaniolul Luis Suarez (Inter Milano) și englezul Johnny Haynes (Fulham Londra).
Ulterior, alți 9 români au fost nominalizați la Balonul de Aur. Dudu Georgescu a avut trei nominalizări și clasări bune, pe vremea când puncta masiv la Gheata de Aur (golgheterii campionatelor din Europa), în condițiile discutabile ale vremii – celebrele meciuri „aranjate”.
Campionul absolut al nominalizărilor românești la Balonul de Aur este Gheorghe Hagi, cu 6 prezențe în top (legitimat la 4 cluburi diferite) și cu extraordinarul loc 4 din 1994.
Cei 10 români nominalizați la Balonul de Aur
- 6: Hagi – 1985, 1987, 1988, 1989, 1991, 1994
- 3: Dudu Georgescu – 1975, 1976, 1977
- 1: Dumitru Macri – 1961
- 1: Cornel Dinu – 1970
- 1: Florea Dumitrache – 1970
- 1: Marcel Răducanu – 1980
- 1: Costică Ștefănescu – 1983
- 1: Silviu Lung – 1984
- 1: Helmut Ducadam – 1986
- 1: Rodion Cămătaru – 1987
Din 1994, adică de 30 de ani, România n-a mai avut niciun fotbalist nominalizat la Balonul de Aur. Pentru noi, e cea mai mare perioadă de „secetă” din istoria trofeului înființat în 1956. Ea coincide cu perioada în care s-a permis ca în competiție să intre și jucătorii din afara Europei care joacă în Europa.
Rezultatul: chiar în primul an după schimbarea regulii, în 1995, a câștigat un african – liberianul George Weah. Iar la ultimele 28 de ediții (1995–2023, cu excepția anului 2020, când trofeul n-a fost acordat din cauza pandemiei de Covid-19), de 14 ori au triumfat fotbaliști non-europeni: agentinianul Messi (de 8 ori), brazilienii Ronaldo (2), Rivaldo (1), Ronaldinho (1) și Kaka (1), liberianul Weah (1).
Așadar, exact jumătate din trofee au mers pe alte continente – 13 în America de Sud, unul în Africa!
Locurile pe care s-au clasat românii la Balonul de Aur
- 1960: Dumitru Macri (Rapid) – locul 35. Câștigător: Omar Sivori (Italia)
- 1970: Cornel Dinu, Florea Dumitrache (ambii Dinamo) – locul 24. Câștigător: Gerd Müller (R. F. Germania)
- 1975: Dudu Georgescu (Dinamo) – locul 10. Câștigător: Câștigător: Oleg Blohin (URSS)
- 1976: Dudu Georgescu (Dinamo) – locul 15. Câștigător: Câștigător: Franz Beckenbauer (R. F. Germania)
- 1977: Dudu Georgescu (Dinamo) – locul 9. Câștigător: Câștigător: Allan Simonsen (Danemarca)
- 1980: Marcel Răducanu (Steaua) – locul 27. Câștigător: Karl-Heinz Rummenigge (R. F. Germania)
- 1983: Costică Ștefănescu (Univ. Craiova) – locul 23. Câștigător: Michel Platini (Franța)
- 1984: Silviu Lung (Univ. Craiova) – locul 22. Câștigător: Michel Platini (Franța)
- 1985: Gheorghe Hagi (Sportul Studențesc) – locul 29. Câștigător: Michel Platini (Franța)
- 1986: Helmut Ducadam (Steaua) – locul 8. Câștigător: Igor Belanov (URSS)
- 1987: Gheorghe Hagi (Steaua), Rodion Cămătaru (Dinamo) – locul 21. Câștigător: Ruud Gullit (Olanda)
- 1988: Gheorghe Hagi (Steaua) – locul 20. Câștigător: Marco Van Basten (Olanda)
- 1989: Gheorghe Hagi (Steaua) – locul 8. Câștigător: Marco Van Basten (Olanda)
- 1991: Gheorghe Hagi (Real Madrid) – locul 21. Câștigător: Jean-Pierre Papin (Franța)
- 1994: Gheorghe Hagi (Brescia) – locul 4. Câștigător: Hristo Stoicikov (Bulgaria)
