Aveam vreo 5-6 ani când, într-o bună zi, vrând să-i fac o surpriză tatălui meu, am intrat în biroul lui, care după părerea mea arăta foarte dezordonat, și am decis să-i fac curățenie.
Avea cărți peste tot: pe masă, pe jos, pe pervazul geamului, pe pat, pe noptieră, fotoliu, dar și multe manuscrise împrăștiate în toată camera.
Așa că am început curățenia. Am adunat toate cărțile pe care le-am găsit și le-am înghesuit în bibliotecă, iar hârtiile le-am pus grămadă unele peste altele și le-am aranjat într-un sertar de la masă. Apoi, gândindu-mă la cât de mult se va bucura, am șters praful peste tot, lăsându-i biroul într-o ordine desăvârșită.
Când s-a întors seara acasă, ardeam de nerăbdare să-i arăt surpriza. Dar, nu știu de ce, tata, în loc să se bucure, s-a întristat.
A început să-și caute manuscrisele, să scoată cărțile din bibliotecă și să le așeze înapoi pe masă.
Nedumerită, l-am întrebat de ce e supărat. La care, tata mi-a zis: „Doina, lucrez la o carte nouă, iar tu mi-ai făcut cea mai mare dezordine!”.
Nu l-am înțeles atunci. A trebuit să treacă foarte mulți ani ca să-mi dau seama că ordinea de pe masa unui scriitor e aceea pe care o lasă el însuși.
Fiindcă un poet, atât timp cât știe unde și-a lăsat o hârtie cu niște idei ori un început de articol, atât timp e ordine.
Astăzi intru în biroul lui ca și atunci, în copilărie, doar că nu-i mai mut lucrurile. I le las așa cum le-a lăsat el. În speranța că într-o zi va intra din nou pe ușă și se va așeza la masa de scris, unde va compune un poem despre toate bucuriile și tristețile lumii. Iar eu, auzindu-i șoapta de după perete, îl voi aștepta să-și termine gândul și să mi-l citească, așa cum o făcea când eram copil.
Trist… Sunt multe lucruri triste pe lume, dar faptul ca toti, odata si odata trebuie sa ne ducem, e cel mai trist.
Nici macar cu marii oameni, cu marii poeti nu se face exceptie…
Astăzi, 15 iulie, Nicolae Dabija (1948–2021) ar fi împlinit 75 de ani.
„Destinul lui Nicolae Dabija se contopește cu destinul Basarabiei luptătoare. El a lăsat urmașilor drept armă victorioasă opera sa testamentară și misiunea de a reîntregi națiunea română, fiindcă Unirea, ca și Libertatea, are chipul lui Dumnezeu! ”
( „Apostol si Tribun” – Alecu Reniță (Chișinău) – 15 iulie 2023 https://ziaristii.com/apostol-si-tribun/ )
Nicolae Dabija:
„Ţara mea de dincolo de Prut,
Numai lacrima dacă-ți mai este scut,
Numai dorul te mai apără de rele,
Țară tristă-a Pruturilor mele.”
Sa ne ierte Dumnezeu si Nicolae Dabija. Tara de dincolo de Prut nu l-a uitat, dar este, biata de ea, cam la pamant.