vineri, martie 29, 2024
AcasăOpiniiJudecata omului. Cazul medicului plecat de la înmormântarea propriului fiu ca să...

Judecata omului. Cazul medicului plecat de la înmormântarea propriului fiu ca să salveze un alt copil

-

Oamenii au judecata lor şi fiecare crede că deţine adevărul. Dar unii au o dreptate oarbă şi mută, fiindcă au impresia că ştiu întotdeauna ce se află în sufletul altuia. Ca şi cum trăiesc într-o casă cu tine şi cunosc când ţi-e rău ori când ţi-e bine.

Însă cel mai mult te miră când te bârfeşte vreunul care nici măcar nu te-a întâlnit vreodată în viaţa lui. Or, dacă te ştie de undeva, te discută în faţa altora, de parcă ţi-e rudă. Bârfa, bănuiesc, îi potolește setea pentru nereuşitele proprii.

Dar despre felul acesta în care ştim să-i judecăm pe oameni e şi următoarea întâmplare.

Un băiat a avut un accident grav de maşină şi a fost dus urgent în sala de operaţii, unde medicul întârzia să vină.

- Advertisement -

Când a ajuns şi acesta, tatăl băiatului a început să-l înjure, acuzându-l de incompetenţă şi nepăsare. Doctorul nu i-a răspuns, dar a intrat pe uşa salonului, unde copilul se zbătea între lumea aceasta şi cealaltă.

După vreo oră, a ieşit din operaţie şi i-a spus omului că fiul lui este salvat. Apoi, a plecat cu aceeaşi grabă cu care a venit.

Tatăl, nemulţumit de atitudinea doctorului, s-a apropiat de asistenta acestuia şi a întrebat-o de ce medicul este atât de arogant şi nu i-a spus mai multe despre starea de sănătate a băiatului. La care femeia i-a zis: „Astăzi, cel care ţi-a salvat copilul îşi înmormântează propriul fiu. Când l-am anunţat că trebuie să vină la spital, era la slujba de înmormântare care se ţine în biserică. A plecat în grabă ca să nu piardă măcar momentul îngropării”.

- Advertisement -

Iată cât de uşor este să-l judecăm pe aproapele nostru, fără să cunoaştem nimic din bucuriile şi tristeţile lui, crezându-ne dumnezei în fiecare zi.

Dar, judecându-l pe altul pentru o anumită greşeală, mai devreme ori mai târziu ajungem să săvârşim aceeaşi faptă.

Aşa că, decât să-i privim mereu pe alţii prin microscop, mai bine am şterge praful gros de pe noi şi ne-am uita în calendarul pământesc, fiindcă nu avem atât de mult timp de pierdut în viaţa asta, ca să ne permitem să fim răi.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Educați să ne urască

* Rătăciții secolului XXI

* Limba unui neam

- Advertisement -

3 COMENTARII

  1. Foarte corect. Noi, romanii avem boala de a critica, de a ataca fara sa fi aprofundat temeinicia acuzatiilor.
    Dar cred ca exista o scuza, o explicatie esentiala: la noi, RAUL EXISTA! Se manifesta, are efecte evidente, suntem chinuiti de el.
    Defectul nostru este ca suntem incapabili sa-i gasim repede si exact originea. Si atunci, lovim la intamplare, devine obicei. Adaugam neputintei de a descoperi sursa raului si a-l inlatura pe acela de a-l mari, fiind rai si nedrepti.
    Ce e de facut???

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisment -
- Advertisment -