Acasă Opinii Ciocăzanu Iliescu ne cere să-l iertăm. Putem?

Iliescu ne cere să-l iertăm. Putem?

Parlamentul Europei a adoptat azi o Rezoluţie de o importanţă majoră pentru România, chiar dacă aparent pe un subiect care nu „prinde la public”.

E vorba despre gestul aleşilor din UE de a comemora victimele de acum 30 de ani, de la Timişoara, Bucureşti, Sibiu, Cluj, Braşov şi alte capitale ale libertăţii în vremuri de oprimare comunistă.

Un total de 1.142 de morţi, marea majoritate apăruţi după 22 decembrie 1989, când la putere nu se mai afla cuplul Ceauşescu, ci Ion Iliescu alături de camarila sa: Victor Atanasie Stănculescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Nicolae Militaru etc.

Rezoluţia Parlamentului UE face referire şi la acest aspect, de neînţeles în Europa, al pedepsirii celor vinovaţi pentru vieţile luate de noul regim instaurat la putere după debarcarea dictatorilor.

După mai bine de 30 de ani de sabotaj şi tergiversări suspecte, procurorii au reuşit să finalizeze ancheta privind crimele din decembrie 1989 şi să-i trimită în judecată pe alde Iliescu, Voican Voiculescu, Roman&co.

De ce a durat atât? Simplu: pentru că la putere a fost mai mereu Ion Iliescu. Şi pentru că justiţia nu s-a putut schimba peste noapte în România, iar unii dintre procurorii rămaşi în sistem erau fie „agăţaţi” politic de noua clică ajunsă la putere, fie erau corupţi sau indiferenţi şi atenţia doar la leafa lor grasă.

Rezoluţia adoptată azi de parlamentarii europeni consfinţeşte un lucru clar: Europa recunoaşte Revoluţia română, se înclină în faţa eroilor ei care au permis revenirea României în familia europeană şi cere aflarea adevărului, odată pentru totdeauna!

Ce ne spune asta? Că Uniunea Europeană nu mai e indiferentă la cazul României şi aşteaptă de la justiţie să tranşeze într-un târziu acest caz însângerat. Presiunea vine acum din afară, nu doar din interior, din partea victimelor şi celor care s-au luptat pentru adevăr – insuficient de puternici în raport cu forţa de tip mafiot a sistemului care a preluat comunismul în decembrie 1989 şi a vrut să-l transforme „original” în democraţie.

Iar această „originalitate” a democraţiei noastre, dorită mult de Ion Iliescu, este cea care a ţinut în loc Dosarul Revoluţiei, ca de altfel şi alte anchete mari precum Mineriadele sau marile tunuri date economiei româneşti. Toate petrecute DUPĂ uciderea soţilor Ceauşescu, sub privirea diabolică a lui Gelu Voican Voiculescu, în ziua celui mai murdar Crăciun naţional, pe 25 decembrie 1989, la Târgovişte.

Dar democraţia nu putea rămâne „originală” la infinit. Căci atunci când dai drumul la libertate, fie şi dând drumul la sânge, ea curge precum un torent care mătură totul în cale, în căutare de şi mai multă libertate.

Acest val de neoprit este cel care ne-a adus în cele din urmă în UE, a creat legătura cu NATO, a cuplat serviciile secrete la inteligenţa occidentală, a întărit justiţia, ne-a dat dreptul să plecăm unde vrem în lume.

Acest şuvoi de libertate imposibil de stăvilit ne-a adus şi în punctul de azi, după ce a mai măturat în prealabil o stavilă plasată pe albia democraţiei tot de familia Iliescu: regimul Liviu Dragnea.

Un europarlamentar trăgea azi un semnal de alarmă legat de aflarea adevărului privind vinovaţii pentru crimele Revoluţiei, iar acesta este şi mesajul Rezoluţiei PE pentru România, pentru justiţie dar şi societate, în general.

Miza lui e simplă: nu puteţi merge înainte ca popor, nu puteţi progresa, dacă nu rezolvaţi trecutul însângerat! Pedepsiţi sau iertaţi, dar închideţi odată cercul vinovăţiei!

Iar unica „rezolvare” posibilă, cel puţin în cadrul legal şi politic actual din UE şi România, nu poate fi alta decât pedepsirea vinovaţilor. A celor care au dat ordin şi a celor care au băgat glonţ pe ţeavă. Cineva este vinovat pentru cei 1.142 de oameni trimişi pe lumea cealaltă la ordin politic!

Ion Iliescu a cerut recent un fel de clemenţă, pe ideea că nu mai contează, a fost nebunie atunci, „terorişti”, haos etc. E logic, riscă puşcăria pe viaţă. Dar propunerea lui nu e ceva ieşit din comun. Există ţări care au ales să îngroape trecutul, din dorinţa de a construi un viitor în pace care să nu continue în spirală conflictele trecutului. Spania este un exemplu la care Iliescu nu face direct referire, dar care i se pliază pe dorinţa sa de a fi iertat.

Ca şi România, Spania a fost dictatură, dar a scăpat mai devreme. În 1977, la doi ani de la moartea dictatorului Fracisco Franco, societatea spaniolă a ajuns la un consens privind „îngroparea” răului din trecut pentru a putea trece pacifist la democraţie. În consecinţă, în acel an a fost adoptată o Lege de Amnistie, care nu mai permitea anchetarea faptelor din trecut. Spania a ajuns o ţară admirabilă, crimele trecutului n-au tulburat trecerea la democraţie, dar nimic nu a putut alinta durerea familiilor cu victime ale regimului franchist.

Acestea au ajuns până la ONU cu lupta lor pentru adevăr şi dreptate. ONU a cerut Spaniei să abroge legea din 1977, ceea ce nu s-a întâmplat. Dar presiunile continuă, pentru că principiul justiției universale face imposibilă menținerea impunității pentru crime împotriva umanității și obligă statele să judece persoanele responsabile pentru astfel de crime.

Mai multe rapoarte ale Națiunilor Unite au denunțat faptul că Spania nu și-a asumat responsabilitatea în acest sens și au solicitat să se ia măsuri urgente pentru a afla adevărul, a se face justiție, a oferi despăgubiri și a garanta faptul că nu se vor mai repeta aceste fapte.

Dar în România nu a exista nici măcar o lege de tipul celei din Spania, care să bage sub preş trecutul dureros. Deci Ion Iliescu nu mai poate cere clemenţă, nici potrivit unei legi anume, nici urmare a unui alt motiv. Pur şi simplu, şi dacă am vrea să-l iertăm, legea şi valorilor democraţiei occidentale nu ne permit s-o facem.

Prin urmare, nu putem uita de morţii din decembrie 1989. Chiar dacă au trecut 30 de ani de atunci şi dacă vor mai trece câţiva. Şi-atunci, cine să-l ierte pe Ion Iliescu? Doar Dumnezeu mai poate.

loading...

4 COMENTARII

  1. Iliescu nu poate fi iertat, si nici cei care au stat langa el si l-au ajutat, bunaoara Roman. N-am inteles de ce nu este si el acuzat in procesul Revolutiei. La fel, nu se explica in ce fel si cum au ajuns iliescu, roman, gelu-voican-voiculescu, si altii din grup in fruntea revolutiei, apar ei pe 22 decembrie, si declara ca sa stam linistiti, se creeaza consiliul frontului salvarii nationale, si totul va fi in regula, dictatorul a plecat si Romania e libera. Confiscarea Revolutiei e vizibila si de pe luna, si iesind un politruc raspopit in fata, era clar ca lumina zilei ca toata clasa politica anterioara se va prezerva, la fel si securitatea, isi schimba parul toata lumea, si avem o tara noua! Ce mizerie, ce oroare se pregatea Romaniei, cand noi saream in sus de bucurie in 22 decembrie, ca tara a scapat de comunisti si de ceausesti! Tot ce-a urmat dupa 22 decembrie, ora 10, cand pleaca ceausestii, este raspunderea si activitatea noii conduceri, CFSN, de ce nu sunt luati la intrebari toti cei din CFSN?

  2. Mereu se pronunta numele lui Iliescu. El este intr-adevar un personaj malefic, dar, din pacate in spatele lui sunt nenumarate personaje pe post de agenti pro-rusi, fosti agenti sovietici si noi agenti pro-Rusia, care au tras si continua sa traga sforile pe teritoriul Romaniei, chiar in structura statala. A face dreptate inseamna sa se lezeze interesele Rusiei care sta de veghe ca o pacoste vesnica. Acest adevar trebuia spus la UE. Dar relatia UE-Rusia e si asa dubioasa….Dupa mine, simpla intrare a tarilor din est in UE a insemnat patrunderea, ca europarlamentari, a unor agenti pro-rusi cu rol de a submina EU din interior, asa ca lucrurile sunt complicate la nivel EU, ce sa mai zicem la nivel local in Romania unde colcaie interese multiple si o fauna de neamuri proaste si rau intentionate impotriva vestului de zeci de ani…Iliescu e batran, dar mafia care l-a promovat pe el e ca un leviatan de reavointa, din nenorocire. Oare avem destul capital intelectual care sa mai lupte cu acesta in ciuda inveteratei coruptii ce macina aceasta tara?

  3. Averea lui Ion Iliescu ajunge la copiii orfani. Carnețelul va fi îngropat în pădure.
    Dumnezeu iartă dar nu bagă în traistă.

    Grigore, să nu mai joci la pariuri.

    Barcelona – Liverpool 4-0
    Liverpool – Barcelona 6-0

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Cookie Settings