Mihai Șora va fi înmormântat marți, în Cimitirul Bellu din București. În preziua procesiunii, primărița Sectorului 1, Clotilde Armand (USR), a publicat pe pagina sa de Facebook o referire a scriitorului-călugăr Nicolae Steinhardt la scriitorul-editor Mihai Șora.
„E un om foarte cult, foarte cinstit, foarte sincer, destul de harnic și foarte de treabă”, a spus Nicolae Steinhardt (1912-1989) despre Mihai Șora (1916-2023), mărturie consemnată în lucrarea „Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângiorzan” (pagina 120, întrebarea 308).
Gândurile lui Nicolae Steinhardt despre Mihai Șora au fost menționate de Clotilde Armand, primărița Sectorului 1 al Capitalei, ca răspuns adresat „unor pretinși «credincioși» și «patrioți»” care „s-au găsit să-și arunce ura pe Mihai Șora”.
Mesajul publicat de Clotilde Armand
„S-au găsit unii pretinși «credincioși» și «patrioți» să-și arunce ura pe Mihai Șora.
Pentru ei am găsit curând o minunată descriere a lui Mihai Șora realizată de Nicolae Steinhardt. Le-o dedic celor care în aceste momente îl judecată fără să-l citească, îl urăsc fără să-l cunoască. Poate vor pricepe ceva și poate îl vor descoperi.
«E un om foarte cult, foarte cinstit, foarte sincer, destul de harnic și foarte de treabă. Ca mulţi alţii, fiind la studii în Franţa, s-a lăsat sedus de comunism. E doctor în filozofie (doctorat de stat), cu o strălucită teză platoniciană, intitulată „Dialogul interior”, care este şi o carte de mare frumuseţe. A venit în ţară (deşi i s-a oferit să rămână în Franţa) prin ’45-’46, cred. L-au tratat, fireşte, cu toată neîncrederea, i-au încredinţat posturi minore (de batjocură, de fapt), ţinându-l în foarte prelungită carantină. În cele din urmă, i-au încredinţat direcţia „Bibliotecii pentru toţi”, unde a făcut treabă admirabilă: a publicat traduceri excelente ale mai tuturor clasicilor şi cărţilor importante ale literaturii universale. Ne-a dat şi el o prea frumoasă tălmăcire a „Visărilor hoinarului singuratic” (Rousseau).
Apoi l-au scos de la BPT şi l-au numit într-un post pur administrativ la Ministerul Învăţământului. De îndată ce s-a putut, l-au pensionat. Decepţionat, dezgustat, cu desavârşire vindecat de comunism, a devenit un creştin practicant, un ucenic al Părintelui Constantin Galeriu (care a convertit mulţi artişti şi intelectuali).
Acum, la bătrâneţe, lecuit de politică, liniştit, bine dispus, vioi, scrie, publică des în reviste şi pregăteşte o nouă carte. Este şi un excelent vorbitor. Şi din ce în ce se dovedeşte mai cumsecade, mai creştin, mai adânc şi rafinat cugetător. Nu-i la îndemâna oricui să-l citească; se cere o temeinică pregătire filozofică.
Sunt foarte mândru că Șora îmi acordă prietenia şi bunăvoinţa lui.»
«Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângiorzan», pagina 120, întrebarea 308.”
https://www.facebook.com/clotildearmand.ro/posts/pfbid02NEfociTRNQsxYCRLCaRtdSaAhtCryrHL9QWwgXyBm7L65gs7JnbfeJ6J6EwkeC3vl
6 ani în pușcăriile comuniste
Nicolae Aurelian Steinhardt a fost scriitor, critic literar, eseist, jurist și publicist, doctor în drept constituțional. A fost deținut politic timp de 6 ani (1958-1964), la Jilava, Gherla și Aiud, în urma refuzului de a depune mărturie împotriva filosofului Constantin Noica.
A fost condamnat în „lotul Noica – Pillat” la 12 ani de muncă silnică, 7 ani de degradare civică și confiscarea totală a averii personale, sub acuzația de „infracțiune de uneltire contra ordinii sociale”, dar în 1964 a beneficiat de grațierea generală dată deținuților politici.
De origine evreiască, Steinhardt el s-a convertit la religia creștină ortodoxă în închisoarea de la Jilava, și-a luat numele de „fratele Nicolae”, iar după punerea sa în libertate s-a călugărit. S-a stabilit la Mănăstirea Rohia din județul Maramureș, unde și-a petrecut ultimii 10 ani de viață.
A lăsat în urmă o operă vastă, cea mai cunoscută lucrare fiind „testamentul său literar” – „Jurnalul Fericirii”.
De documentele de la CNSAS ,MAE si SIE,stie doamna Clotilde,sau domniile voastre? Caci sunteti formatori de opinie si ar trebui sa le aratati publicului.Caci,
chiar daca „despre morti,numai de bine”,dl Sora a fost persoana publica-(a fost ministrul fesene al invatamantului,declansatorul evenimentelor de la Targu Mures din martie 1990!)si e normal sa aflam adevarul despre dansul,chiar din documente..Am citit si eu parerea marelui scriitor EUGEN IONESCU despre dansul,cand Mihai Sora,pe atunci consilier al criminalei bolsevice Pauker, a fost in Franta in 1947 si l-a indemnat sa colaboreze cu comunistii adusi de Stalin la conducerea tarii..Scrisul apartine marelui scriitor,devenit document CNSAS.
Normal ar fi fost ca domnul Sora sa-si asume trecutul INAINTE ca nemernicele slugi din presa ale bolsevicilor ce au pus mana pe guvernare dupa 1989 sa vina cu documente indubitabile gasite in arhivele CNSAS si ale institutiilor unde a lucrat de la expulzarea sa din Franta,in 1947.Asa a facut Alexandru Paleologu ,un liberal care a facut puscarie comunista pe cand domnul Sora era angajat la DITAMAI Ministerul Informatiilor si facea propaganda bolsevica.La fel si domnul Mircea Ionescu Quintus.Si lumea i-a iertat,pentru ca a inteles ca au fost fortati sa devina turnatori prin tortura. Ar fi fost socul mai atenuat,desi nu se compara cu ce au indurat cei doi liberali in puscarii si dupa eliberare.Nu mai vorbesc de acei detinuti politici care nu au vrut sa cedeze si sa devina slugile regimului comunisto-bolsevic.Si care au fost multi,incepand cu domnii Corneliu Coposu si Ion Diaconescu si toti ceilalti liderii taranisti…plus taranii supravietuitori care au facut parte din rezistenta armata din munti,de la inceputurile colectivizarii. Elisabeta Rizea…va spune ceva,acest nume?? Nu era mai bine sa recunoasca public trecutul de nomenklaturist bolsevic,evitand astfel sa minta atatia oameni care au crezut ca este un reper moral pentru ei.Dar lasitatea se pare ca a fost caracteristica dominanta a caracterului sau.Imi pare rau sa aflu de trecutul sau ingrozitor de la slugile din presa ale bolsevicilor ce ne conduc de 33 de ani si nu de la niste ziaristi pro-democratie..Dar documentele sunt reale:cereri de angajare,documente informative ,precum si marturiile scrise de intelectualii pe care i-a contactat in Franta pentru racolare,cum sunt cele ale lui EUGEN IONESCU catreBARBU BREZIANU ,PAUL GOMA. Urat,urat trecut…