Am făcut 4 ore Bratislava – Borș II (524 km) și 3 ore Borș II – Cluj (185 km). Țin minte cum a crescut autostrada M3 din Ungaria: de la Budapesta până spre Miskolc, apoi spre Debrecen, apoi spre Derecske, apoi până la frontiera noastră. Rațional, pornind din capitală, cu câteva zeci de kilometri construiți din timp în timp.
Nota bene: Ungaria a pornit ca noi, cu 100 km de autostradă în 1990. Țin minte când ne chinuiam prin toate Berettyoujfalurile până la granița cu Austria, ba și în Austria mergeam o vreme pe drumuri naționale până la Viena, în anii ’90.
La noi, au construit 5 km din A3 (Oradea-Cluj) la graniță ca să facă racordul cu autostrada maghiară, apoi cobori în câmp. De ce nu se putea continua măcar până după Oradea, sau spre Aleșd, ca să scapi de o parte din coșmar? Drum ușor, de câmpie.
În schimb, s-au construit 10 km din A3 la dracu-n praznic, între Suplacu de Barcău și Nușfalău. Complet inutil, la zeci de kilometri de orașele de pe parcus.
Chiar e așa de greu să contruiești secțiuni continue, de la Oradea sau de la Cluj încolo, nu doar cioturi? E plină țara de cioturi.
Ai A1 care te lasă lângă Ploiești, dublând șoseaua cu patru benzi. Măcar s-o fi dus până la Comarnic. Apoi, un cârnăcior de A7 lângă Bacău (măcar acela folosește de centură), unul din A3 lângă Râșnov, care nu folosește la nimic și nici nu-i clar dacă va mai fi racordat vreodată la ceva, acesta la Nușfalău etc.
În Italia, au dublat în câțiva ani oribila autostradă Bologna – Florența, cu virajele ei ucigașe de Formula 1, cu o „direttissima”, toată numai tunele.
În Slovacia, Bratislava are o infrastructură de nivel vienez.
Ungurii construiesc în continuare, deși au autostrăzi excelente în toate direcțiile.
Croații au autostrăzi prin munți. Numai la noi relieful e o mare problemă, iar inteligența, planificarea, logica – una și mai mare.
Dacă nu era războiul din Ucraina, ca să impulsioneze UE–NATO construcția infrastructurii la noi din rațiuni strategice (Slava Ukraini!), și acum ne chinuiam în curbe prin toate satele pe care nu ținem să le descoperim. Sincer, tot ce vreau este să uit de Ciucea–Bucea așa cum am uitat de Lopadea Veche, și să trec la fel de rar prin Huedin și Aiud ca prin Sebeș.
Și încă ceva: cât de greu e pentru un județ bogat precum Clujul să construiască naibii o centură de ocolire la Huedin, cum s-a făcut la Aleșd? Eu m-am săturat să petrec câte o jumătate de oră traversând urbea celebră pentru Taj-Mahalurile ei cu poți de Versailles și feronerie decorată cu sigle Versace și Louis Vuitton, dar bieții locuitori de acolo cred că sunt excedați de traficul greu prin oraș.
OK, facem autostrăzi într-un târziu, dar câte drumuri naționale sau județene ori centuri de orașe s-au construit? Tot reasfaltăm drumuri cutumiare medievale, care șerpuiesc prin sate și târguri prăfuite, în loc să construim noi șosele drepte, în afara localităților. Zeci de kilometri între Oradea și Cluj nu poți depăși un camion decât riscându-ți viața.
Cam asta! M-am enervat iar la drumul ăsta. Vrem civilizație!
România are PIB mult mai mare ca Ungaria (350 versus 190 de miliarde de dolari nominal): ar fi cazul să se vadă asta și când conduci între cele două țări. Deocamdată, când intri din Ungaria în România, parcă ajungi în lumea a treia sau cazi în anii ’90.
