Cine știe cum o fi ajuns în gara din Cluj? Poate l-or fi primit drept cadou ăia de la CFR, în 2008, când i-au bătut pe „romani”, pe „Stadio Olimpico”. Au revenit de la 0-1 și au câștigat cu doar 2-1, deși rezultatul final ar fi putut fi mult mai mare dacă analizăm desfășurătorul meciului. Evident că italienii au rămas șocați, surprinși neplăcut. Nu știau ce să creadă: au pierdut cu adevărat, din lipsă de valoare față de ardeleni, sau a fost un biet accident? Pe undeva, în sinea lor, ne-au suspectat de blat cu Putin. Toată brigada de arbitri era din Rusia: Iuri Bașkakov la centru, ajutat la cele două tușe de Tihon Kalughin și Anton Averianov, iar rezerva lor era Aleksandr Gvardis.
Oricum, când au venit la Cluj pentru retur, au adus cu ei, se pare, și un dar insolit pentru gruparea condusă pe atunci de Iuliu Mureșan: o copie din ghips-carton a „Gurii Adevărului”. În realitate, originalul era mult mai greu. Doar discul cântărea 1.300 de kilograme, înfățișându-l pe zeul mărilor, Oceanus, ce ia chipul unui om din Roma Antică. N-au riscat să-l ia de la stația de metrou „Circo Massimo”. Totti cu ai lui s-ar fi prăbușit în Marea Adriatică și ar fi fost înghițiți de-a binelea de acest zeu al apelor. Iar CFR s-ar fi dus mai departe în Champions League. Așa că i-au redus gabaritul, astfel încât să încapă în bagajul de la cală.
Inițial, i l-au dat lui Mureșan: să-l plaseze undeva în incinta clubului. Iar jucătorii, imediat după antrenamente, să fie testați dacă spun sau nu adevărul. Adică să-și bage rând pe rând mâinile în gura monstrului, ca să primească prezicerile. Au stat la coadă ca la moaștele Sfintei Parascheva, numai să demonstreze că sunt nepătați de ciuma roșie de la Răsărit. Știau încă din prima vizită efectuată la Roma că, potrivit legendei, dacă un mincinos își plasează mâna în interiorul gurii de pe basorelief, aceasta se închide și-l lasă infirm pe viață. Au dovedit că spun adevărul: monstrul nu le-a precizat ceva anume. AS Roma s-a impus, la Cluj, cu 1-0 și s-a calificat ulterior din grupele UCL.
Prezicere de 2 lei, chirie de 200 de euro
Odată încheiate audierile, monstrul și-a pierdut utilitatea. Așa că Mureșan i l-a dat, probabil, unui măturător de la club: să facă niscaiva bani cu el. Acela, ce să facă? L-a dus la gară. Și-așa gara e la doi pași de stadionul din Gruia. O iei numai la vale și-n câteva minute ești în sala de așteptare. Și uite-așa, monstrul a primit un mic spațiu, fiind plasat într-un colț și conectat la rețeaua electrică.
La început, oamenii au stat la coadă ca la pâine și la lapte în comunism. Băgau 2 lei și visau să primească numai preziceri frumoase, pline de optimism; visau la un viitor luminos. Poate să câștige la loterie, poate să obțină locuri de muncă plătite la nivel occidental. Voiau să vadă dacă vor izbuti să scape de politicienii care îi conduc. Monstrul râdea de ei, în stilul „Ha, ha, ha! Ha, ha, ha! Mai încercați o dată. N-ați introdus corect mâna în gura mea!”. Clienții se enervau, îl înjurau și plecau acasă. Cei mai mulți nu primeau chitanță din partea bestiei, semn că i se sfârșise sulul de hârtie sau că nu avea pur și simplu ce să le zică: erau prea amărâți, prea simpli, cu păcate prea mici ca să necesite blocarea mâinilor în gura sa.
În așteptarea trenurilor, unii îl scoteau din priză și-și puneau telefoanele la încărcat. Monstrul lua o pauză, își stingea luminița roșie din gură și nu mai scotea un sunet. Un angajat care-i știa năravurile venea imediat la fața locului, dacă nu-l auzea bombănind după o perioadă. „Cine se joacă pe aici cu priza? Voi știți cât îl costă pe omul acesta chiria aici? Dă 200 de euro pe lună!”, se adresa el cuiva imaginar, fiindcă nu știa cine l-a deconectat de la rețea. Eventual, vorbea deodată cu toți cetățenii aflați în acea clipă în sală. Apoi îl alimenta pe monstru la 220 de volți și se făcea nevăzut.
Mânere cu clei pentru doi derbedei
Ce propunem? Să-l ia cineva pe monstru din gara Cluj și să-l ducă în celula lui Dragnea. Poate omu’ e nevinovat, poate are dreptate: statul paralel complotează împotriva lui, l-a băgat la pușcărie ca să nu candideze la Președinție, ca să nu salveze țara de „agenturili străine”, ca să nu mai dea oamenilor pensii și salarii ca în Occident. Dacă totul e o făcătură, numai Oceanus va stabili care-i adevărul. Dar cine să-l care până la Rahova? Păi, viermele Codrin și bideul Marinescu ar fi cei mai potriviți. Doar ei i-au mai rămas fideli baronului de Teleorman. Și-ar da și viața pentru el. În rest, PSD-iștii lucrează: încearcă să scape de fostul președinte al Camerei Deputaților.
Cum Viorica Vasilica n-are forța să-l ia de mânerul încleit, nici Rovana, nici Olguța, nici Carmen Avram, întreg transportul depinde doar de cei doi derbedei: viermele Codrin și bideul Marinescu. Ăștia pot primi și atestat de rezistență fizică din partea Institutului Național de Fizică a Pământului. Câtă vreme monstrul s-ar afla sub paza lor, nimeni n-ar fi în stare să-l fure. Și-au dovedit aptitudinile în 2009, la o ședință a Consiliului General al Municipiului București. După ce au adresat injurii unor colegi de la PSD, Codrin și Bideu – pe atunci în PRM – s-au luptat ca niște eroi de la Mărășești cu dușmanii lor. Nici forțele de ordine n-au reușit să-i scoată prea repede afară: au sărit mai ales pe corpolentul Bideu, câte patru deodată; acesta s-a smucit însă atât de tare, încât paznicii au zburat de pe el ca potârnichile. Într-un târziu, au sosit jandarmii. De-abia atunci, încolțiți din toate părțile ca taurii de hiene, viermele și bideul s-au văzut nevoiți să cedeze. Deci sunt căliți pentru eventuale evenimente neprevăzute.
Și-așa Ștefănescu stă acum ascuns ca viermele în tulpina copacului. Nu-l mai vezi pe-afară de când Dragnea a ajuns în spatele gratiilor. Doar africanii l-ar mai găsi după excremente: ar sparge scoarța cu toporul și l-ar extrage de-acolo pentru a-l frige un pic pe jar. Să aibă însă grijă de un lucru: să nu se încline prea mult spre bideu. Altfel cade direct în el, iar de-acolo se scurge ca apa prin conductele de 2000 de kilometri ale lui Daea. Și nu-l mai găsește nimeni. Poate numai Daea. El știe bine pe unde sunt stațiile alea de pompat care scot apa la suprafață. Ar fi în stare să-i ceară o lanternă de minerit lui Cozma. Acela, mort de foame, s-ar băga în canale și pentru o ciozvârtă… de-un solar de ocazie.
Referitor la conducte, până și istoricii bănuiesc că acest Oceanus a fost folosit la un moment dat pentru a acoperi o gură de canalizare de la Templul lui Hercule, care avea o deschidere în acoperiș. De asemenea, este posibil ca discul cu pricina să fi fost folosit și pentru ca negustorii de vite să poată scurge sângele de la animalele sacrificate în onoarea lui Hercule. Acum, Daea se ocupă de astfel de sacrificii pentru Dragnea.
„Brazilianul” mustăcios ar apăsa pe „Română”
Credeți că Dragnea știe ce semnificație are „La Bocca della Verita”? Habar n-are. El e interesat doar de cultura furtului, de Tel Drum, de angajările fictive de la Protecția Copilului. Nu-l doar nici în cot de „Gura Adevărului”. Ar trebui să afle totuși că toți cei care erau acuzați de sperjur sau adulter erau aduși în fața monstrului. Și nu doar atât. Erau obligați să mărturisească adevărul sub jurământ și apoi să-și pună mâna în gura discului de marmură, folosit încă din Evul Mediu la judecățile prin chin. Un călău stătea ascuns în spatele discului cu o sabie, pregătit să-l execute pe infractor. De altfel, a fost turnat și un film în acest sens: „Vacanță la Roma”, din 1953, cu Gregory Peck și Audrey Hepburn în rolurile principale.
Monstrul e poliglot. Vorbește în română, engleză, germană și maghiară. Dragnea ar opta fără să clipească pentru meniul „Română”. De ce? Pentru că nu știe o boabă de engleză, cu atât mai puțin de germană sau maghiară. De fapt, ar fi în stare să discute cu el în engleză, așa cum o făcea Mircea Diaconu în „Profetul, aurul și ardelenii”: „We! We are… ăăă! Români! Transilvania, Poplaca! (El ar zice mai ales „Teleorman, Alexandria”) We! Me and my brother… big brother… (și ar arăta în direcția lui Tăriceanu, venit în vizită)… băi, stai așa… here work for money! I… învăț meserie… întoarcem We brother acasă… home… să trăim ca oamenii!”.
În urmă cu doi ani, s-a înțeles cu Trump tot prin semne și gesturi. I-o mai fi tradus ceva și Grindeanu. Acum însă e altă situație. Oceanus nu acceptă translatorii. Doar mâinile.
Credeți că Dragnea și-ar băga mâna în gura lui? Dacă ar proceda așa și ar spune adevărul, n-ar păți nimic. Monstrul n-ar mai râde. S-ar înfuria exact ca Tăriceanu după anularea Ordonanței 13 și după mitingurile din Piața Victoriei: Călin e un fel de Oceanus al României (ochi bulbucați, chip răutăcios. Dacă ar mai rămâne cu gura deschisă, ar fi bun de-o sperietoare pentru ciori).
Ar ieși însă la iveală toate infracțiunile pe care le-a comis Dragnea de-a lungul vremii. I-ar turna pe toți, inclusiv pe Tăriceanu. Și uite-așa s-ar sparge puroiul în politica românească. Să-l punem la treabă pe Oceanus!
Astia…, pesedistii in general (nu numai cei nominalizati in articol), MINT ASA CUM RESPIRA !!!
Baaa…, daca stam sa ne gandim mai bine…, uneori… CHIAR SI MAI DES !
” ROMA, Italia: „Bocca-della-Verita” („Gura Adevarului”) este un disc de marmura, din Roma Antica, cu un basorelief ce infatiseaza fata unui om.
Conform legendei, daca un mincinos isi plaseaza mana in interiorul gurii de pe basorelief, aceasta se inchide.
Discul masiv, din marmura, cantareste aproximativ 1300 de kg si, cel mai probabil, il infatiseaza pe zeul marilor, Oceanus. Ochii, nasul si gura sunt deschise.
Istoricii nu sunt foarte siguri care a fost destinatia initiala a acestui disc, insa banuielile lor sunt indreptate spre faptul ca a fost folosit pentru a acoperi o… gura de canalizare, de la Templul-lui-Herrcule, care avea o deschidere in acoperis, similara cu cea de la Panteon. Astfel, ploaia putea patrunde in interior si era nevoie de un capac de canalizare, cu gauri care sa permita scurgerea apei. Este posibil ca discul sa fi fost folosit si pentru ca negustorii de vite sa poata scurge sangele de la vitele sacrificate in onoarea lui Hercule.
In secolul al XIII-lea, discul a fost, cel mai probabil, scos din templu si sprijinit de zidul de la basilica „Santa Maria Cosmedin”. In secolul al XVII-lea, a fost in cele din urma mutat in locatia curenta, la intrarea bisericii.
Discul de marmura este acum celebru pentru legenda medievala care este asociata cu el. Oamenii credeau ca daca cineva mintea si isi punea mana in gura discului de marmura, aceasta se va inchide, lasandu-l pe mincinos infirm. Se poate spune deci ca era folosita ca un fel de detector de minciuni. Cei care erau acuzati de sperjur sau adulter, erau adusi aici. Erau obligati sa marturiseasca adevarul, sub juramant, si apoi sa isi puna mana in gura discului de marmura. Conform legendei, „Gura Adevarului” era folosita, inca din Evul Mediu, la judecatile prin tortura. Un calau statea ascuns in spatele discului cu o sabie ascutita, pregatit sa loveasca.
Legenda a intrat in cultura populara si, pana si in zilele noastre, parintii isi sperie copii cu o vizita la „Bocca della Verita”. In secolul al XIX-lea, scriitorul italian Gioacchino Belli a scris un poem despre aceasta legenda. „Gura Adevarului” a patruns si in cultura populara… americana, atunci cand a aparut in filmul „Vacanta la Roma”, cu Gregory Peck si Audrey Hepburn, pelicula din anul 1953.
„Bocca della Verita” se gaseste sprijinita pe zidul din stanga de la intrarea in biserica „Santa Maria in Cosmedin”, din Piazza della Bocca della Verita, locul unde se gasea, in Antichitate, „Forum Boarium” (targul de vite).
Atrage o multime de turisti, care isi fac poze plasandu-si mana, plini de incredere, in celebra gura/gaura. ”
(Sursa: TVL.ro)
Povesti calme inyr-o epoca in care ne-am lamurit cu totii ca nu scapam de mafia pcr-isto securista sub nici-o forma. Romania e la cheremul acestei mafii perpetuate. Ca e psd-ista sau nu, mafia e prezenta in toate formatiunile politice….
Numai vanzoleala politica vedem. Si asteptam zadarnic pe cavalerii dreptatii. Ei nu sunt buni decat de dat din gura!