Primul interviu acordat de Ion Iliescu, după doi ani de tăcere, a fost pentru ITAR TASS, agenția de presă a Guvernului Rusiei. Ziaristii.com vă prezintă interviul integral, care constituie un veritabil atac la democrație.
Iliescu nu-l iartă nici pe Klaus Iohannis, pe care-l „mușcă” în stil de comunist pur-sânge: „Îmi este greu să cred cum tineretul român poate fi de acord cu regimul totalitar al unei mâini ferme!”.
Autorul interviului este Nikolai Morozov, cel care în 1989 era corespondentul agenției sovietice TASS la București.
„Îmi este greu să înțeleg cum, la trei decenii de la Revoluție, jumătate din tineretul român poate fi de acord cu regimul totalitar al unei mâini ferme”
Reporter ITAR TASS: Domnule Iliescu, în zilele din decembrie 1989 probabil v-ați imaginați cumva o nouă Românie. Au trecut trei decenii și acum este noua Românie! Corespunde așteptărilor dumneavoastră ceea ce vedeți astăzi?
Ion Iliescu: Desigur, tot ceea ce am făcut, începând cu 22 decembrie 1989, a fost pentru noua Românie. Da, sistemul socialist era în criză. Mă mir, apropo, cât de puțin au fost analizate cauzele acestei crize după 1989. Cea mai mare parte a acestor analize a fost coborâtă la clișee ideologice, care erau departe de realitatea complexă.
România s-a schimbat în aceste trei decenii și, în general, aș numi rezultatul pozitiv, deși aspectele negative ale schimbării nu pot fi ignorate. Am susținut un model economic mixt – o economie socială de piață. Viața a ordonat altfel. După 1996, consensul intern în România a fost distrus, iar privatizarea accelerată (a proprietății statului) a început aproape din nimic. Acesta este un proces despre care rămân amintiri destul de neplăcute în Rusia. Terapia de șoc, de care nicio țară din Europa de Est nu a scăpat, a fost un adevărat dezastru. Unii s-au trezit mai repede și au reușit să remedieze ceva, alții cred în continuare că șocul economic din România a fost prea slab. Până la urmă, avem democrație, libertatea de opinie este garantată!
După prăbușirea URSS și a Iugoslaviei, liderii occidentali și-au dat seama că este periculos să lase fostele țări socialiste în afara procesului de integrare europeană. Cu taxă și în anumite condiții, aceștia au deschis piața Europei de Vest către Europa de Est. Din păcate, acum UE înseamnă doar o piață, o zonă de liber schimb, unde aspectele sociale sunt marginalizate și inegalitatea crește. Prin urmare, UE trebuie să revină la rădăcinile sale, de această dată împreună cu Europa de Est, având în vedere caracteristicile sale – criza de identitate și moștenirea comunistă.
Procesul de transformare a României este departe de a fi finalizat, iar conținutul viitoarelor modificări depinde de noile generații. Viața îi va face pe tineri să se maturizeze, să abandoneze individualismul nestăpânit pe care îl promovează acum și să realizeze că amenințările moderne nu pot fi respinse decât colectiv. Iar asta, fără stat și fără democrație este imposibil. Îmi este greu să înțeleg cum, la trei decenii de la Revoluție, jumătate din tineretul român poate fi de acord cu regimul totalitar al unei mâini ferme, să cred că acest lucru va rezolva problemele prezentate de slăbiciunea unui stat care și-a pierdut caracterul social. Știm că totalitarismul nu este o parte a soluției, ci o parte a problemei. Nu aș dori ca tinerii de astăzi să fie nevoiți să învețe acest lucru din propria lor experiență.
„În România nu este nevoie de relații bune cu Rusia. În Ungaria – da. În Polonia – da. În Cehia, Slovacia – da”
Reporter: Alături de evidenta orientare pro-occidentală a României, ați susținut întotdeauna relațiile normale cu Rusia. Cu toate acestea, evenimentele s-au desfășurat altfel. Cum evaluați starea actuală a relațiilor bilaterale și cum ar trebui să arate aceste relații normale?
Ion Iliescu: Relațiile dintre România și Rusia de azi nu pot fi numite normale și satisfăcătoare după niciun criteriu. Vreau să subliniez că viața din apropierea imperiului nu este niciodată convenabilă pentru țări precum România și nu toate amintirile istorice sunt foarte plăcute. Dar cea mai mare greșeală ar fi să absolutizezi aceste amintiri neplăcute și să nu găsești nimic bun în trecut. În esență, aceasta înseamnă un mecanism de veto pentru orice încercare de normalizare a relațiilor.
În cazul nostru, motivul acestui veto este rezerva de aur. Da, aceasta este o problemă nerezolvată și, prin urmare, am fost de acord cu președintele Vladimir Putin pentru a crea un mecanism de discuții pe acest subiect și am transmis problema istoricilor. Din păcate, a revenit la politică.
În esență, relațiile sunt bune atunci când vrem să fie bune. Până în prezent, în România nu este nevoie de relații bune cu Rusia. În Ungaria, da. În Polonia, da. În Republica Cehă, Slovacia – da. Chiar și în țările baltice. Și, apropo, cred că aceste țări pot avea mult mai multe plângeri împotriva Rusiei, având în vedere trecutul comun. Dar, deoarece este nevoie de o relație normală, istoria nu mai este folosită ca instrument de veto. Și nu cred că aceste țări au devenit membre mai puțin responsabile ale NATO sau ale UE. Doar că politica externă a României trăiește un moment rău, îi lipsesc perspectiva și imaginația.
Sper că politicienii români vor înțelege că normalizarea relațiilor cu Rusia, pe lângă schimburile comerciale și culturale, va extinde capacitatea României de a participa la rezolvarea problemelor în țările vecine, inclusiv Moldova și Ucraina, unde, în mod natural, are interese.
Normalitatea în relațiile româno-ruse este respectarea reciprocă, recunoașterea intereselor legitime ale celeilalte părți, dacă acestea sunt în limitele permise de comunitatea internațională. Nu sunt sigur că sancțiunile unilaterale vor aduce rezultate. Și dacă sunt doar demonstrative, ca să nu ne reproșăm că nu facem nimic împotriva Rusiei, atunci acesta este cinismul de care, în această situație vagă internațională – când ordinea postbelică, instituțiile și tratatele sunt zguduite sau ignorate -, n-avem nevoie deloc. Sper personal că Rusia, cu tradiția sa diplomatică, nu va ceda, la rândul ei, tentației de a revizui tratatele care nu au permis transformarea Războiului Rece într-unul cald, cu consecințe apocaliptice.
„Acest mecanism transformă globalizarea în dușmanul nostru!”
Reporter: Mulți observă astăzi criza societății liberale și apariția tendințelor suverane. Desigur, globalizarea este un proces mondial, dar nimeni nu a anulat interesele naționale. Ce cale, în opinia dumneavoastră, ar trebui să aleagă România?
Ion Iliescu: Așa-numita societate liberală este în criză din cauza eșecului modelului economic neoliberal, cu care s-a identificat frivol. Liberalismul politic înseamnă respectarea drepturilor și libertăților civile, al cărui principal garant este statul, iar liberalismul economic nestăpânit a încercat să reducă statul la o formalitate simplă pentru a obține în mod liber profituri maxime. Deci, suveranitatea este doar o scurtătură care are scopul de a demoniza pe cei care pledează pentru independența națiunilor. Este imposibilă uniformizarea planetei, este imposibilă distrugerea identităților naționale și culturale, ar însemna că nu am învățat nicio lecție din trecut.
Globalizarea are atât aspecte pozitive, cât și negative. Cred, totuși, că acest proces ar trebui dezvoltat în conformitate cu anumite reguli, al căror accent ar trebui pus pe aspecte sociale. Motorul de creștere al economiei românești este astăzi tocmai globalizarea – datorită companiilor multinaționale. Din păcate, doar o mică parte din profituri rămân în țară pentru dezvoltarea părții românești de producție și creșterea bunăstării generale. Acest mecanism transformă cu siguranță globalizarea în dușmanul nostru! Deci nu ar trebui să acuzăm procesul în sine, ci pe cei care fac abuz de el. Iar aplicarea măsurilor protecționiste nu creează decât probleme suplimentare, după cum au aflat recent Statele Unite, care au purtat un război comercial cu China.
„Relațiile mele cu partidul s-au răcit în ultimii ani”
Reporter: Sunteți președintele de onoare al Partidului Social Democrat. PSD este cel mai mare partid din România, reprezentând interesele majorității românilor. Recent, însă, situația din interiorul PSD lasă mult de dorit. Cum vedeți viitorul acestui partid?
Ion Iliescu: Nu este un secret faptul că relațiile mele cu partidul s-au răcit în ultimii ani. Motivul constă în valori, în principii. Din păcate, nici măcar partidul nu înțelege de ce România a lăsat comunismul în stânga în loc să meargă la dreapta, ca și alte țări foste socialiste. Doar politicienii de dreapta, de exemplu, în Ungaria sau Polonia, aveau accente sociale puternice, care nu numai că nu au dispărut, dar s-au intensificat. În România, politica socială s-a stins, iar liberalismul economic adoptă forme cu adevărat extremiste.
Încercând să se „reformeze” și să devină „Partidul de Stânga Europeană”, PSD s-a mutat în centru, iar alte partide mari și mici s-au mutat în dreapta și chiar în extremitatea dreaptă. După aderarea României la UE, mulți foști votanți PSD au plecat în Occident și votează acum pentru partidele de dreapta.
Cel mai rău lucru este însă că Partidul Social Democrat funcționează acum nu ideologic, ci doar ca instrument de putere. Cred că viața va face ca Partidul Social Democrat să revină la ideologie, va consolida democrația internă și își va restabili electoratul, pe baza structurilor sociale actuale. România, la fel ca țările din Europa de Est în general, nu își poate permite să abandoneze politica de stânga.
„Demonizarea anumitor lideri politici: «Forțele de stânga comit crime împotriva umanității, forțele de stânga sunt rele! Nu le votați!»”
Reporter: În România, polemica despre evenimentele din decembrie 1989 nu se oprește. După 30 de ani, se cere aflarea „adevărului despre Revoluție”. Mai mult, aceste dispute au migrat acum din paginile ziarelor în sălile de judecată: dumneavoastră și o serie de asociați sunteți acuzați de o „crimă împotriva umanității”. Cum evaluați această abordare particulară a istoriei? Nu credeți că aceste acuzații sunt politice?
Ion Iliescu: Adevărul despre Revoluție este simplu și toată lumea o știe: măsurile dure de austeritate din anii 1980 au dus la o nemulțumire crescută în societate, care s-a transformat într-o revoltă violentă în decembrie 1989 și a devenit apoi o revoluție. Adevărul despre revoluție include și incapacitatea societății românești de a crea o alternativă politică și civilă, ca în Polonia, Ungaria sau Cehoslovacia, care ar asigura o tranziție pașnică la democrație.
Așa-numita cauză a revoluției este un set absurd de fapte care nu dovedesc în general nimic, dar care pot fi folosite în scopuri politice pentru uz intern. Conceptul de „crimă împotriva umanității”, de care sunt acuzat, este invenția unui român, este recunoscut de Parlamentul European, dar este inclus doar în legislația României, unde nimeni nu știe ce conținut are.
În acest scop, însă – demonizarea anumitor lideri politici -, acest concept se potrivește perfect: „Forțele de stânga comit crime împotriva umanității, forțele de stânga sunt rele! Nu le votați!”. Totul este foarte simplu. Niciun avocat serios nu se va compromite prin alăturarea unor astfel de manipulări. Și acum, după cum văd, vor să folosească acest concept împotriva celor care apără statul în cazul manifestărilor agresive care amenință siguranța publică.
Principalele probleme ale României – întârziere economică, sărăcie, polarizare socială – nu pot fi rezolvate cu ajutorul unor acuzații fantasmagorice și cazuri fabricate. Revoluția română a fost o manifestare a demnității naționale. Poporul a dorit atunci libertate, democrație și respect pentru muncă, același lucru pe care și-l dorește și astăzi. Unii însă uită cum s-a produs explozia socială din 1989, iar astăzi urmează calea pe care au pus-o politicienii vinovați de suferința poporului român. Acest lucru este greșit. Negarea istoriei, manipularea ei ne vor conduce acolo, dacă nu suntem atenți și nu ne vom apropia de treburile țăriii cu responsabilitate.
Acest KGBist impertinent si criminal trebuie sa-si gaseasca sfarsitul in puscarie.