Un militar al batalionului 16 separat de infanterie motorizată, având indicativul „Vikingul”, a depus o mărturie incredibilă despre un episod de coșmar pe care l-a trăit pe front, împreună cu camarazii săi de arme, în bătălia pentru localitatea Lukașovka din regiunea Cernigov.
La începutul lunii martie, 9 militari ucraineni, printre care se număra și „Vikingul”, au fost capturați de forțele de ocupație ruse și ulterior torturați. Pe traseu, în timp ce erau duși spre punctul inamic de comandă pe post de trofeu pentru comandantul brigăzii, transportorul blindat pe care se aflau a trecut peste două mine. A urmat o explozie infernală.
Putiniștii au ars de vii în interiorul blindatului (MT-LB), în vreme ce prizonierii, aflați pe vehiculul de luptă, au scăpat cu viață din acea situație critică, dar s-au ales cu răni grave.
„Vikingul” a zburat pur și simplu de pe mașinăria distrusă. E un miracol că a supraviețuit, dat fiind că era legat de mâini și picioare și avea un laț prins în jurul gâtului.
După cum mărturisește, barba l-a salvat de la sufocare, dar l-au ajutat și colegii lui. Aceștia l-au scos repede din prinsoare, apoi au fugit cu toții desculți, unii fără haine pe ei, pe câmpiile arate.
Salvarea a venit chiar de la „Viking”: acesta și-a sunat compatrioții de pe un telefon mobil, nedepistat la perchezițiile făcute inițial de invadatori.
Războinicul ucrainean și-a spus povestea cutremurătoare într-un interviu acordat jurnalistului și expertului militar Iuri Butusov, redactor-șef al site-ului Censor.net: „Am așteptat să vină întunericul. Am scăpat de-acolo după 12 ore. Am fost norocoși, pentru că ei (rușii – n. red.) nu au găsit telefonul pe care-l ascunsesem dinainte”.
Astfel, toți cei 9 militari capturați au reușit să ajungă în satul Buda, unde fuseseră cantonați ceilalți apărători din Forțele Armate ale Ucrainei.
„Au venit civilii pe două părți frontale în două mașini, au luat cu ei special și copiii ca să distragă atenția”
Militarul evadat: Indicativul meu este Viking. Servesc în batalionul 16 separat de infanterie motorizată.
Iuri Butusov: Vă rog să-mi spuneți despre primele lupte care s-au dat pentru Lukașovka, în urma cărora, după câteva zile, s-a produs a doua voastră „naștere”, pe 9 martie. Cum a fost?
Militarul evadat: Am fost aduși pe data de 6 martie. Zona n-a fost explorată, dar, bineînțeles, am observat în mod corespunzător că acolo exista o tehnică, și-au fortificat pozițiile, au primit o misiune de luptă. O zi mai târziu, pentru noi au început să apară primele surprize. Au venit civilii pe două părți frontale, în două mașini, au luat cu ei special și copiii ca să distragă atenția. De îndată ce au dispărut din orizont, în direcția punctului nostru de staționare, au început să ne acopere cu Smerch-urile (lansatoare multiple de rachete – n. red.) din partea inamicului. Cu fiecare zi scursă, artileria a lovit din ce în ce mai puternic și, iată, pe 9 martie, la 7.20, am avut un incident. În ce a constat el? Postul meu avansat era situat în acel câmp deschis, inamicul era în față, inamicul și-a găsit o poziție foarte convenabilă, mai ales că acolo se aflau tancuri și li se vedea doar botul. Și ei au început să iasă în mod operativ în direcția flancului stâng și al celui drept cu șase coloane separate. În componența acestor coloane au fost, după numărătoarea mea, 27 de tancuri. Ne-au ocolit din stânga cu trei coloane, din dreapta cu alte trei coloane, iar una a rămas în vârf, a scanat tot perimetrul acelui sat. Am decis să mă îndrept spre flancul drept, deoarece cel din stânga era tăiat complet, am trecut printr-un hambar de legume, am găsit acolo o groapă situată la o altitudine de 200 de metri.
VIDEO: Dialogul lui Iuri Butusov cu militarul capturat și evadat
„Au început să ne tortureze. M-au ales pe mine. Am primit o bâtă pe spate de cinci ori. Comandantul lor vrut să afle ceva de la mine, dar a primit comentarii negative la adresa lui”
Iuri Butusov: Ce forțe aveați împotriva celor 27 de tancuri? Ce fel de tehnică de luptă? Ce echipamente? Câți oameni?
Militarul evadat: 160 de rezerviști și 40 de militari din batalioanele noastre. Din batalion, fiecare și-a arătat curajul maxim, atât cât a putut. Toți s-au luptat până la capăt. Au fost cu noi doi frați Butusin, ruși adevărați, care au luptat pentru noi ca pentru tatăl lor.
Iuri Butusov: Ați avut tancuri?
Militarul evadat: Am avut două tancuri, dar calitatea lor era îndoielnică. A fost la început. Atunci nu aveam nimic din ce deținem acum. Astăzi, și Comandamentul nostru este foarte competent, la fel ca și batalioanele din cadrul Forțelor Armate.
Iuri Butusov: Frații Butusin au atacat coloana cu RPG-urile (lansatoare de rachete – n. red.)?
Militarul evadat: Da. Au ajuns din urmă inamicul, au atacat un transportor blindat de personal și vehicul de luptă de infanterie. Îmi amintesc. Și l-au aruncat în aer. Apoi au corectat artileria din punctul de comandă. Au fost cu siguranță niște frați eroi. Au murit îmbrățișați unul lângă altul. Apoi ne-au înconjurat trupele ruse, au căzut asupra noastră GRAD-urile (lansatoare multiple de rachete montate pe un camion sovietic – n. red.) în acel moment. Am mai văzut cum vin spre noi șapte tancuri. S-au tras două focuri asupra noastră din direcția unui tanc, s-au înregistrat răniți. Un militar nevătămat a ieșit din tranșeu, a ridicat stegulețul și ne-au luat. Apoi au început să ne tortureze. M-au ales pe mine. Am primit o bâtă pe spate de cinci ori. Comandantul lor a vrut să afle ceva de la mine, dar a primit comentarii negative la adresa lui. Un camarad de-al meu a suferit mult, după ce i-au înfipt un cuțit în mână. Ne-au dus ca pe un trofeu în satul Ivanovka din zona Cernigov, unde aveau Comandamentul brigăzii. Pe drum, mi-au pus un laț în jurul gâtului, mi-au legat mâinile și picioarele. Mi-au rămas cicatricile. Frica a fost foarte mare chiar și în fața acelor oameni care stăteau cu mâinile neînarmate. Mi-au spus că, dacă voi cădea de pe transportor, vom fi împușcați cu toții. Am plecat, după noi a venit un tanc pentru acoperire. Tancul a început să ne depășească și s-o ia repede înainte.
„Am scăpat de-acolo după 12 ore. Am avut noroc că ei n-au găsit asupra mea telefonul pe care l-am ascuns”
Iuri Butusov: Cum s-a produs distrugerea transportorului din cauza minelor?
Militarul evadat: Minele se aflau pe drum. Nu mi-e foarte clar cum au ajuns acolo, dar mi-a plăcut. Au trecut peste două mine, au sărit în aer, tancul a mers puțin mai departe, apoi s-a oprit și el acolo. Am zburat de-acolo, băieții m-au prins.
Iuri Butusov: Câți erați pe transportor?
Militarul evadat: Am fost 9 în total. Băieții au sărit, eu atârnam de laț, m-a salvat barba de sufocare. Băieții m-au găsit repede și mi-au tăiat acel laț. Au tăiat tot ceea ce era pe mine. Echipajul a sărit, a deschis trapa, iar frații inamici ne-au rugat să-i ajutăm. Noi i-am ajutat. Am închis acea trapă. Ne-am retras pe teren, am auzit că în urma noastră se declanșează urmărirea.
Iuri Butusov: MT-LB-ul cu echipajul a luat foc?
Militarul evadat: Da. S-a rupt împreună cu ei și cu băieții care până nu demult spuneau că sunt frații noștri. Noi am plecat, am așteptat să se instaleze întunericul. Eram 9 oameni și toți eram răniți. Era ora 5 la acea vreme, începea să se întunece. Am scăpat de-acolo după 12 ore. Am avut noroc că ei n-au găsit asupra mea telefonul pe care l-am ascuns. Mi-am sunat colegii, care mi-au luat coordonatele și așa am scăpat din acea împrejurare după 12 ore. Am ajuns la punctul nostru de comandă de la Buda și asta a fost tot.
Iuri Butusov: Cu ce traume v-ați ales?
Militarul evadat: Cu două discuri dislocate la coloana vertebrală, o coastă deteriorată, afectarea meniscului de la genunchiul stâng, traumatism cranian, trei comoții cerebrale și degerături la picioare. Asta pentru că toți am fost fără haine pe noi, ne-au luat orcile (invadatorii ruși – n. red.) încălțămintea pe 9 martie, așa că am plecat desculți peste câmpurile arate.
Iuri Butusov: Când ai revenit în armată pentru luptă?
Militarul evadat: După două zile. Am aflat că nu am hematom la creier și m-am întors în sistem.
