Vladimir Fogel avea 62 de ani. La 63, în luna august a acestui an, ar fi putut ieși la pensie, după o viață de muncă. Lucrase ultima oară ca agent de pază la un centru de întrajutorare, unde era angajată de peste 20 de ani și soția lui, Natalia Avdeeva (58 de ani). A decis însă, pe ultima sută de metri, să plece benevol pe front.
Era începutul lunii aprilie a acestui an. Rudele l-au îndemnat să-și „revină în fire”. În ciuda sfaturilor, nu l-au putut convinge să renunțe la plecarea în Ucraina. Astfel, pe 5 aprilie, Fogel s-a urcat într-un autobuz care circula pe ruta Tomsk – Kemerovo Iurga.
Când a sosit la destinație, Vladimir Fogel s-a dus direct la unitatea militară din acea zonă. Acolo a luat parte la un antrenament – pregătire pentru război. O lună mai târziu, pe 5 mai, invadatorul cu porecla „Bătrânul” a pierit într-un spital din Moscova, în urma rănilor grave suferite în Ucraina.
Fogel provenea din satul Tomskoe, situat în regiunea rusă Tomsk. Tot din acel teritoriu se trage și soția lui, Natalia, alături de care și-a petrecut 24 de ani din viață. Aceasta a povestit pentru publicația online „Govorit NeMoskva” („Nu vorbește Moscova”) că Vladimir s-a dus la moarte după ce s-a uitat la televizor.
Prima dezvăluire a Nataliei: „Se uita constant la televizor, de dimineața până seara și chiar noaptea. Încă de la începutul «operațiunii militare speciale», el era îngrijorat că oamenii mureau acolo, că apărarea patriei avea loc fără el. Credea că, dacă va merge el însuși pe front, războiul se va încheia. I-am zis să se uite mai puțin la televizor, fiindcă acolo îi spun povești. Ne-am certat până la punctul de a ne înjura”.
„Își incita de multă vreme colegii chiar la locul de muncă, întrebându-i: «Băieți, mergem în zona «operațiunii militare speciale?». Toți credeau că el glumește”
Sărit de pe fix, Fogel i-a transmis soției sale că locul lui este în prima linie a frontului. Mai mult, el și-a „incitat” până și colegii de serviciu cu scopul de a participa la „operațiunea militară specială”. Inițial, războinicul îndoctrinat nu și-a anunțat nici măcar apropiații despre ceea ce voia să facă. N-a dorit să vorbească pe această temă nici măcar cu fratele său.
A doua dezvăluire a Nataliei: „După cum am aflat mai târziu, el își incita de multă vreme colegii chiar la locul de muncă, întrebându-i: «Băieți, mergem în zona operațiunii militare speciale?». Toți credeau că el glumește. Nu a discutat decizia sa cu mine, nu și-a informat rudele. L-am rugat să-i spună cel puțin fratelui său geamăn. El a refuzat. Apoi, după ce l-am convins să stea de vorbă cu el, fratele lui a fost șocat. «Ce faci?». El a răspuns: «Există o astfel de profesie – aceea de a apăra Patria». N-am reușit să-l convingem, iar cei de la Biroul de înregistrare și înrolare ne-au transmis că aceasta a fost dorința lui”.
Fogel a fost atât de spălat pe creier de regimul criminal de la Kremlin, încât n-a vrut să-și mai petreacă încă o zi în familie, deși avea 3 copii (din prima căsătorie) și 5 nepoți.
A treia dezvăluire a Nataliei: „Era să întârziem la autobuzul de la Tomsk la Iurga. Am ajuns la autogară la 11.40, iar plecarea era la 12.00. I-am sugerat soțului meu să așteptăm un nou autobuz timp de 15 ore și să stăm câteva ore împreună. Să mergem la o cafenea. Mi-a spus: «Nu, nu, nu! Nu, soțioara mea, nu!». Niciodată nu mi-a spus pe nume. Doar «iubita mea și soțioară»”.
„A început să se antreneze acasă, în avans – a făcut flotări, și-a arătat mușchii și m-a invitat să alergăm împreună”
Se poate spune că Vladimir Fogel a murit ca un idiot. El n-avea nicio pregătire militară adecvată pentru un război purtat în secolul XXI. Plecase în Ucraina cu bagajul învechit de negura timpului: nu mai pusese mâna pe vreo armă din perioada sovietică, atunci când își satisfăcuse stagiul militar și devenise sergent major.
Iar când a ajuns la poligonul de antrenament, Fogel a apucat să tragă de câteva ori cu o mitralieră, să folosească un aruncător de flăcări, să curețe câmpul de mine și să alerge cu o vestă antiglonț. Cel puțin, asta i-a transmis soției sale la telefon. Iar așa-zisa pregătire a durat numai 4 zile. Apoi a fost trimis în Lugansk.
A patra dezvăluire a Nataliei: „A început să se antreneze acasă, în avans – a făcut flotări, și-a arătat mușchii și m-a invitat să alergăm împreună. Din anumite motive, nici măcar nu i-am acordat atenție. Nu m-am gândit niciodată că are de gând să facă ceva concret. El a spus că a tras doar cu o mitralieră, cu un aruncător de flăcări, a curățat minele și a alergat într-o vestă grea antiglonț. Pe 19 aprilie, soțul meu m-a sunat din Lugansk și mi-a spus că împachetează lucruri: «Suntem trimiși. Nu știu unde. De îndată ce voi ajunge, voi cumpăra o cartelă SIM ucraineană și cu siguranță vă voi suna». Dar nu m-a sunat”.
După ce a dat zeci de telefoane la mai multe unități sanitare, Natalia și-a găsit soțul în stare gravă la spitalul Vișnevski din Moscova. Era la terapie intensivă, fără acte sau obiecte personale. Iar în dreptul patului său era trecută vârsta de 34 de ani (în loc de 62)!
Când i-a cerut socoteală medicului curant, femeia a primit un răspuns șocant: „Oricine ajunge la noi în stare de inconștiență și fără documente, primește data nașterii de 1 ianuarie 1990”!
„Nimeni nu știe nimic. Du-te acolo, întreabă acolo, sună acolo… Nimeni nu mi-a transmis nici măcar condoleanțe”
Mai târziu, Natalia Avdeeva a aflat că soțul ei fusese rănit pe 25 aprilie. A doua zi primea îngrijiri medicale la spital. Fiindcă a pierdut mult sânge, nu s-a mai putut face nimic pentru el. După deces, trupul lui Fogel a ajuns la morga spitalului Burdenko din Moscova.
Acum, Natalia încearcă să-și înmormânteze soțul, dar nu reușește să-l scoată de la morgă. Asta pentru că, deși a decedat în urmă cu mai bine de trei săptămâni, reprezentanții unității militare 45863, unde era înrolat invadatorul, susțin că n-au primit nicio notificare despre moartea lui Fogel.
A cincea dezvăluire a Nataliei: „Le scriu sâmbătă, le scriu duminică, iar luni aflu că nu avea de gând să-l ia nimeni. Comisarul militar nu mi-a putut explica de ce a spus prima dată că ar trebui adus. Nimeni nu știe nimic. Du-te acolo, întreabă acolo, sună acolo… Nimeni nu mi-a transmis nici măcar condoleanțe. Fierb în propriul meu terci, stau la telefon și îmi rezolv problema. De ce a făcut asta soțul meu? «Patriot! Cui îi folosește asta?”.
Cel mai probabil, autoritățile putiniste se folosesc în mod diabolic de faptul că Fogel nu figurează decedat în baza lor de date pentru a nu achita transportul special al cadavrului de la Moscova la Tomsk, fiindcă distanța este uriașă: peste 3.600 de kilometri. Soția lui a depus o plângere în acest sens și i-a scris lui Putin.
A șasea dezvăluire a Nataliei: „Un angajat al departamentului de personal al biroului militar de înregistrare și înrolare a spus că soțul meu nu apare pe listele lor. Dacă sun la linia de urgență a unității militare, mi se spune că este listat, dar lipsește. Cum este fără urmă? Sunt soția lui, l-am identificat, zace la morgă și nimeni nu mă aude. Am sunat la Procuratura militară din regiunea Tomsk, acum fiica mea și cu mine am scris o plângere președintelui Comitetului de Investigații, Aleksandr Bastrukin, i-am scris și lui Putin”.
Prostia ucide ! 😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂
Un idiot mai puțin…