Victoria de duminică a lui Erdogan, care a obținut un nou mandat de președinte al Turciei după alegeri strânse, unde a obținut 52% din voturi – conform ultimelor date –, este de fapt o victorie a fricii de occidentalizare, care s-a dovedit mai mare decât cea de sărăcie, explică profesorul Valentin Naumescu, expert în relații internaționale. Este aceeași rețetă pe care o vedem și în Ungaria, unde Viktor Orban continuă să fie reales deși declinul și izolarea țării sunt tot mai evidente.
Estența campaniei lui Erdogan, într-o țară sărăcită, cu inflație de 80% și mari probleme economice, este mesajul „nu vom lăsa forțele LGBT să învingă!“, pe care președintele reales l-a repetat de mai multe ori pe parcursul discursului în care și-a anunțat victoria în fața a zeci de mii de susținători.
Traiectoria politică a lui Erdogan a fost una permanent ascendentă: primar al Istanbulului în perioada 1994-1998, prim-ministru al Turciei în perioada 2003-2014, președintele Turciei din 2014 încoace. A câștigat 11 rânduri de alegeri consecutiv, o performanță greu de egalat, deși acest lucru i-a fost facilitat de distrugerea opoziției și eliminarea presei libere în Turcia.
Într-un interviu acordat publicației „Adevărul“ chiar înaintea turului II de scrutin, câștigat de Erdogan destul de strâns în fața lui Kemal Kilicdaroglu (scor 52,14% la 47,86%), profesorul Naumescu explică faptul că au contat mai mult considerentele identitare (naționalismul, religia, tradițiile sociale, frica de schimbare) decât cele raționale. În același timp, și rivalul lui Erdogan a fost un personaj modest, un birocrat care a trăit în umbra „sultanului“. Kilicdaroglu are 74 de ani, e lipsit de carismă și n-a reușit să atragă voturi emoționale, pe el l-a votat doar populația conștientă de starea în care se află Turcia, adică electoratul urban, din orașele mari. În Turcia s-au cules acum roadele unui anumit tip de discurs și de model aplicat în ultimii 20 de ani, oamenii ajungând să se teamă mai tare de schimbare decât de sărăcie.
Mai jos, explicațiile profesorului Naumescu privind alegerile din Turcia.
„Turcii nu o duc deloc bine, iar la cutremur s-a văzut că politica regimului Erdogan în domeniul construcțiilor a fost absolut criminală, dar votează în continuare cu acesta, deoarece au fost convinși că schimbarea ar însemna o occidentalizare forțată“
„Este același mecanism care-i asigură succesul lui Victor Orban, politicile identitare, argumentele identitare. Există tot mai mult tendința de a alege pe criterii identitare, care contează mai mult decât criteriul tradițional, să-i zicem, adică criteriul economic, liberal, conform căruia votezi pentru propriul interes cu cel care îți va asigura un nivel de trai mai bun. În acest moment, pare un paradox alegerea lui Erdogan, deoarece turcilor nu le merge bine, e criză economică prelungită, inflație, nivelul de viață a scăzut. Acesta e paradoxul.
Erdogan a reușit să-i convingă pe turci că el reprezintă cel mai bine identitatea turcă, el asigură continuitatea aceste identități. În ultimii ani, el a început o islamizare, considerată deocamdată moderată, în domeniul public guvernamental și în societate, s-a îndepărtat de tradiția kemalistă a statului turc laic, pro occidental. El a reușit să-i convingă pe alegătorii săi că schimbarea lui ar însemna și o schimbare a identității, o occidentalizare a vieții sociale în Turcia. (…)
Propaganda sa a reușit să convingă electoratul, inventând pericole și amenințări care ar plana asupra societății dacă liderul ar fi schimbat (un fake-news care spunea că Biden ar fi decis înlocuirea sa – n. red.). Același mecanism funcționează și în Ungaria. Turcii nu o duc deloc bine, iar la cutremur s-a văzut că politica regimului Erdogan în domeniul construcțiilor a fost absolut criminală, dar votează în continuare cu acesta, deoarece au fost convinși că schimbarea ar însemna o occidentalizare forțată, o rupere de tradiții, o scoatere a islamului din viața publică“.
