Gestul oribil al polițistului care a izbit o copilă de 11 ani pe trecerea de pietoni, apoi a împins cu piciorul trupul inert al acesteia, să vadă dacă mai trăiește, a oripiat o țară întreagă. Au fost scrise mii de texte mustind a revoltă. Am selectat aici două dintre ele, ambele postate pe Facebook: unul scris de o vajnică combatantă #Rezist, Mihaela Nunweiller, celălalt de o jurnalistă, Adelina Rădulescu.
Mihaela Nunweiller, prezență constantă și energică la protestele anticorupție din timpul „regimului Dragnea” (2017-2019), inclusiv în teribila zi de 10 august 2018, a primit moartea micuței Raisa cu o concluzie dureroasă: „Îmi vine să urlu că am avut neșansa să mă nasc în țara unde toate scursurile, toate zoaiele, toate curvele și bagabonții sunt zei și semizei, iar eu, voi, ai noștri suntem doar viitoare victime ale lor. Victime sigure”.
Dar Mihaela s-a născut țara asta dintr-un complex de întâmplări, unele dramatice (Primul Război Mondial, România ocupată de trupele germano-austriece), altele duioase (iubirea fulgerătoare dintre un militar austriac și o tânără moldoveancă).
Povestea, relatată în volumul „10 august” (autori: Grigore Cartianu și Laurențiu Ciocăzanu), începe în 1918, spre sfârșitul Primului Război Mondial, când armata austriacă, aliata celei germane, lupta pe frontul din România și se împotmolise în zona Neamțului. Printre ostașii austrieci sătui de război se afla și un anume Johann Nunweiller. Când urgia a luat sfârșit, acesta nu s-a întors la el acasă, în Austria alpină, ci a rămas în Moldova românească. Îi picase cu tronc o moldoveancă frumoasă foc, Rozina, și pentru ea a rămas în Piatra Neamț.
Austriacul și moldoveanca au făcut familie, apoi au urmat cei șapte copii: Costică, Dumitru, Ion (Nelu), Lică, Victor, Radu, Eduard. Toți băieți, nicio fată! Dintre ei, trei aveau să ajungă fotbaliști la Dinamo și la echipa națională: Nelu, Lică și Radu.
Mihaela Nunweiller este nepoata acelui austriac rămas în Moldova și fiica lui Lică Nunweiller, sau Nunweiller IV, unul dintre cei trei frați care au făcut performanță în fotbal.
Bunicul său, austriacul, a ales să rămână în România, țară pe care fusese trimis s-o învingă cu arma în mână, dar care i-a oferit o soție și o casă. Și căreia el i-a dăruit șapte copii și o sumedenie de nepoți. Printre ei, Mihaela Nunweiller, cea care acum își plânge ghinionul de a trăi între aceleași granițe cu monștri precum polițistul care, ca să afle dacă victima sa mai trăiește, a împuns-o cu vârful pantofului.
Strigătul disperat al Mihaelei Nunweiller
„Înțelegeți că…?”
„Înțelegeți că suntem noi și ei?
Că ei, mafioții îmbrăcați în haina statului, pardon, în haina clanului de mafioți, nu se dau în lături de la a ne decima în orice fel și cu orice chip?
Înțelegeți că după ce ne-ar omorî, (…) ne-ar împunge cu vârful pantofilor ca să vadă dacă mai mișcăm?
Înțelegeți că n-au scrupule, n-au emoții, n-au sentimente, nici resentimente, au un singur scop, să se îmbogățească, să parvină în orice fel și cu orice chip?
Înțelegeți că suntem noi și ei?
Ei fiind marea majoritate.
Ei fiind mafioți ai statului criminal, noi fiind doar numere muncitoare, plătitoare de dări ca să aibă ei de unde fura în continuare și cât mai mult?
Înțelegeți că a continua să trăim aici presupune un curaj care depășește limitele curajului?
Înțelegeți, oameni buni, că orice zi în care ieșim din spatele ușilor caselor noastre este clar o dovadă de curaj, dar devine și o formă de inconștiență?
Înțelegeți că puiul vostru s-ar putea să nu se mai întoarcă acasă pentru că un organ din clanul mafiot îl omoară și, ca să verifice dacă l-a omorât, îl lovește/împunge cu piciorul, de la înălțimea lui de organ mafiot și smecher și de neatins, în trupul din care se scurge viața?
Și înțelegeți că alte organe din acest clan mafiot, îmbrăcate în aceste haine de mafioți, îl vor scăpa și albi, iar moartea unui copil nevinovat va deveni un alt fapt divers, o bagatelă?
Înțelegeți că «polițiștii se află în misiune atâta timp cât se afla la serviciu»!!!
Înțelegeți? Că mie îmi vine să urlu că am avut neșansa să mă nasc în țara unde toate scursurile, toate zoaiele, toate curvele și bagabonții sunt zei și semizei, iar eu, voi, ai noștri suntem doar viitoare victime ale lor.
Victime sigure.”
Mesajul jurnalistei Adelina Rădulescu
„Casta specialilor”
„Gestul polițistului care verifica din vârful pantofilor dacă biata copilă a murit îți provoacă silă și revoltă la un loc. E ca gestul unuia din plutonul de execuție care, după ce a tras din plin în condamnat, se duce să verifice dacă trebuie să-i mai tragă un glonț în cap.
Oamenii ăștia care nu plătesc impozite pe salariu, care primesc bani de mâncare, de uniforme, de chirie și de casă, care ies la pensie cu 20 de ani mai devreme și au pensii speciale, se uită arogant și cinic la orice fraier care nu-i din casta lor. Casta specialilor.
Puiul acela plăpând și fără noroc e imaginea cuviinței pierdute. Ne degradăm pe zi ce trece, ne mințim pe noi acceptând ca un asemenea specimen să fie încă liber și polițist.”
Este cutremurator ce am citit! Comportamentul faptasului este unul indus de atmosfera in care s-a format!
Justitie, politie, clasa politica, cleptocratia au acaparat tara, si-au facut legi speciale, in totalul dispret fatza de egalitatea in drepturi a cetatenilor.
Ce fel de revolutie a fost cea din decembrie ’89, daca industria a fost transformata in fier vechi, s-au creat rapid averi imense si saraci deveniti slugi in tari straine, a generat uriase discrepante privind drepturile cetatenilor? O revolutie trebuia sa elimine inechitatile, sa promoveze democratia, nu invers!
Procesul comunismului nu mai e de actualitate. Ar fi cazul sa se initieze un mult mai laborios, dar absolut necesar PROCES AL POSTCOMUNISMULUI!
@valll: Ff bine spus.
Se pare că RO începe sa se pună în mișcare. Coșbuc avea dreptate. În Nunta Zamfirei nu în Noi vrem pământ. Sau în amândouă.
Femei, femei, femei…
Dar ce femei. Doamna Nunwailler și doamna Rădulescu spun, cu alte cuvinte că nu se mai poate așa. Tatăl doamnei Nunwailler, Nunwailler IV, a fost um om de caracter și un sportiv pe măsură. Sângele vienez s-a păstrat în familie. Un sincer bravo nepoatei ofițerului austriac din 1917. Românii așteaptă astfel de mesaje de încurajare.
„Trebuie să avem un curaj mai puternic decât curajul”. Altfel mafioții, curvele și toți neaveniții ne vor strivi.
Bine spus: „Acum suntem noi și ei”.
Ne plagem degeaba. Realitatea e ca nu ne facem treaba serios.
Nu si-au facut treaba psihologii care l-au evaluat. Chiar nu a vazut nimeni ca omul are probleme psihice? Sa dai cu piciorul in victima sa vezi daca misca? Pai asta spune ca idiotului ii lipseste compasiunea cu totul.
Profesorii pe cate i-a avut si care cer bani, vacante, drepturi, nici unul dintre acestia nu l-au vazut ca are tendinte bolnave?
Familia care l-a crescut ce fel de familie e aceia? Sa nu il fi invatat nici macar un dram de mila si rusine in fata a ceea ce a facut?
Cine a facut regulamentele, standardele, procedurile ca sa stie si imbecilul ce are de facut intr-o situatie previzibila?
Ce era tinuta aceia pe individ? Motolit ca iesit din gura vacii, barba sau nebarbierit, constitutie astenica, privirea pierduta. Pai daca astia trebuie sa ne apare am ispravit-o.
Si ca sa nu uit. Pedeapsa maxima cu toate circumstantele agravante.
Asta nu mai e poliție! Ăștia nu mai sunt polițiști! Sunt infractori pe taxele și impozitele noastre!
Iar pe nici nu știu cum să-i spun ăla l-aș trimite direct la făcut autostrăzi! Cu târnăcopul! Pe gratis! Toată viața lui!
Este înfiorător ce am citit!! Nu pot sa cred ca exista astfel de brute care in plus sunt și in slujba cetățeanului din banii căruia sunt plătite.
Omul asta nu se poate numi om… nici măcar animal.. ci o mizerie..un gunoi, un rebut al societății care trebuie sa putrezească in închisoare ca ultimul criminal.