Câteva evenimente produse chiar luni au scos în evidență pregnant componența taberelor care se confruntă, la ora actuală, pe plan internațional. Rusia, în ciuda agresiunii barbare din Ucraina, fără precedent după Al Doilea Război Mondial, este departe de a fi complet izolată. În jurul ei se coagulează un puternic pol care atrage dictaturile, autocrațiile și teocrațiile în ceea ce se profilează a deveni una dintre cele mai grele încercări pentru democrațiile lumii. O axă Rusia – China – Iran – Coreea de Nord – Ungaria devine tot mai evidentă. Lumea pare să se îndrepte spre o confruntare tot mai directă între lumea liberă și alianța puterilor revizioniste care vor să schimbe actuala ordine mondială.
Președintele chinez Xi Jinping a început luni o vizită oficială la Moscova. Este un moment-cheie și cu puternică valoare simbolistică – așa cum le place, dealtfel, chinezilor și rușilor –, arătând că regimul de la Beijing începe să încline spre Rusia după un an de așteptare.
Semnalele au fost multiple. În ziua în care Xi a plecat spre Moscova, Guvernul chinez a cerut Curții Penale Internaționale, care a emis mandatul de arestare pe numele lui Putin, „să evite dubla măsură“. Apoi, la întrevederea dintre Xi Jinping și Putin, chinezul i-a spus dictatorului rus „prieten drag“.
Se agregă o coaliție tot mai clară în care „motorul“ devine cuplul Rusia-China, de care se apropie Iran, Ungaria, Coreea de Nord
În aceeași zi de luni, China și Rusia s-au opus prin veto, în Consiliul de Securitate al ONU, unei rezoluții care să condamne testele nucleare făcute de Coreea de Nord.
Dictatorul de la Phenian, Kim Jong-Un, a demarat ample exerciții militare care simulează un vast atac asupra Coreei de Sud, Statelor Unite și Japoniei. Amenințarea este explicită. Cu toate acestea, China și Rusia s-au poziționat clar de partea nord-coreenilor.
Nici în Europa lucrurile nu arată foarte bine. Ungaria și-a jucat din nou rolul de cal troian al Rusiei în Uniunea Europeană, opunându-se prin veto unei declarații a UE în privința mandatului internațional de arestare emis pe numele lui Putin, pentru crime de război în Ucraina.
Momentul a fost deosebit de grav și de stânjenitor. Șeful diplomației europene, Joseph Borell, a fost silit – în urma opoziției Budapestei – să dea o declarație doar în nume propriu. Noua „talpă“ pusă de Viktor Orban europenilor arată cât de importantă este reforma Uniunii Europene, astfel încât state ostile precum Ungaria să nu mai poată bloca deciziile vitale.
Așa cum am arătat mai sus, devine tot mai clar că spre Rusia se deplasează, chiar dacă doar într-o alianță de conjunctură, marea putere economică în ascensiune China. Iranul este deja în parteneriat cu regimul Putin, pe care-l aprovizionează de mai multe luni cu drone kamikaze și muniție. Coreea de Nord, de asemenea, sprijină Moscova cu muniție. O mișcare interesantă a făcut China acum câteva zile, când a reușit să medieze apropierea între două țări teocratice musulmane, Iran și Arabia Saudită – asta fără a însemna însă că regimul de la Riad a trecut deja în tabăra inamicilor Occidentului, deși semnele sunt îngrijorătoare.
India și alte puteri emergente, precum Indonezia, oscilează între tentația de a se alătura dictaturilor și Occident
India, o altă mare putere în ascensiune – e de așteptat ca anul acesta să devină cea mai populată țară de pe glob, depășind China – face o echilibristică. Rivalitatea istorică și disputele teritoriale pe care le are cu vecinii China și Pakistan nu permit o aliniere la această „Axă a Răului“, dar pe de altă parte India manifestă o ostilitate față de Occident și beneficiază de materii prime ieftine de la Rusia, cu care are și un parteneriat de lungă durată privind importul de armament.
Totuși, eșecurile militare ale Moscovei din ultimii ani au îngrijorat foarte tare cercurile de putere de la New Delhi, care au înțeles că arme presupuse de înaltă tehnologie din Rusia a fost mai degrabă o păcăleală. Alarmați, înalți oficiali militari indieni au solicitat puterii să analizeze în grabă relațiile cu Rusia pe această direcție, existând deja informații că India se va reorienta către importul de armament din Franța, în principal.
Alte țări aflate în zona gri, unde deși nu se poate vorbi încă de dictaturi în sensul plin al cuvântului există o puternică viciere a instituțiilor democratice, oscilează între tentația elitelor (adesea corupte) de a se alătura Rusie și Chinei, pe de o parte, și certitudinea că acest pas ar putea însemna sfârșitul independenței. Indonezia, statele din Balcani, unele țări din Africa încearcă încă o echilibristică.
Doar 20% dintre cei 8 miliarde de locuitori ai planetei trăiesc în țări democratice. De aproape două ori mai mulți, 38%, trăiesc în dictaturi
Realitatea este că, în ciuda aparențelor, azi țările cu regimuri declarat democratice, atașate respectării drepturilor omului, valorilor liberale și economiei de piață sunt mult mai puține decât s-ar putea crede.
Conform datelor Freedom House, anul trecut doar 84 din cele 210 state și teritorii de pe planetă puteau fi considerate libere – deși în multe dintre ele democrația s-a degradat. 60 de state și teritorii erau parțial libere, în timp ce 66 erau în totalitate sub regimuri dictatoriale, autocratice ori teocratice. În total, doar 20% din totalul de 8 miliarde de locuitori ai planetei trăiesc în țări libere. Alți 42% trăiesc în țări cu o democrație parțială și 38% își duc zilele sub opresiunea unor regimuri dictatoriale și represive.
Rusia a reluat, de la venirea lui Putin la putere, un război hibrid deosebit de insistent la adresa lumii libere, finanțând corupția, extremismul și toate formele de dezbinare și dezagregrare a societății și instituțiilor. În ultimii ani, asaltul a devenit deosebit de agresiv, acest lucru simțindu-se puternic și în România, dar cel mai puternic au fost lovite Asia și Africa – țintite de Rusia căreia i s-a alăturat, de o perioadă, China. Regresul democrației a fost continuu în ultimii 16 ani, conform datelor Freedom House.
Potrivit acestei instituții, doar 7% din cei 1,4 miliarde de locuitori ai Africii trăiesc în țări care pot fi socotite democratice (toate sunt concentrate în sud). 45% dintre africani trăiesc în regimuri semidemocratice, în timp ce restul de 48% sunt în țări totalitare, conduse de junte militare, dictatori ori anarhie.
În zona Asia-Pacific, situația este efectiv dramatică. Zona cea mai populată a lumii este și cea mai puțin liberă. Doar 5% dintre cei 4,2 miliarde de oameni trăiesc în țări democratice (care pot fi numărate, dealtfel, pe degetele de la mâini). 54% trăiesc în țări parțial libere, unde instituțiile democratice sunt sub asediu, iar 41% locuiesc în țări controlate de dictatori.
În zona Eurasiei dominate de Rusia nu există nicio țară liberă. Europa rămâne, în schimb, bastionul democrației și al liberalismului
În cele 12 țări din Eurasia (fostul spațiu sovietic și Asia Centrală) nu există nicio țară democratică. 82% dintre cei 293,3 milioane de locuitori trăiesc în dictaturi dintre cele mai odioase, unde poți fi arestat și băgat la pușcărie chiar și pentru un like dat pe rețelele de socializare unei postări care nu e agreeată de putere (cu e cazul în Rusia). Restul de 18% dintre locuitori trăiesc în țări unde mai există încă, parțial, instituții democratice.
Europa rămâne fortăreața democrației în lume. Dintre cei 628,6 milioane de locuitori, 82% trăiesc în state libere. 5% sunt în țări care mai păstrează încă o democrație parțială, iar 13% (turcii) trăiesc într-o dictatură.
Totuși, deși rămân o minoritate și se confruntă cu o coalizare a dictaturilor tot mai agresive și decise să conteste ordinea mondială, statele lumii libere încă păstrează un avantaj. Occidentul – incluzând aici și aliații săi de pe alte continente care au democrații viabile – este mult mai puternic economic și mult mai dezvoltat tehnologic. China contestă această supremație în materie de inovații, dar realitatea rămâne că există încă un avantaj major în privința industriilor de înaltă precizie. Societatea democratică și capitalistă, care și-a dovedit superioritatea asupra tuturor celorlalte forme de organizare în ultimii 400 de ani, păstrează și atuul condițiilor propice pentru a favoriza progresul pe toate planurile, comparativ în special cu organizarea centralizată și dirijată a Chinei, unde partidul comunist are ultimul cuvânt.
Asistăm la cântecul de lebădă al bolșevismului 😂😂😂😂😂😂