Șase români din diaspora, veniți în concediu în Carcaliu, județul Tulcea, au curățat de gunoaie malurile Dunării din comuna lor natală. Gestul lor se vrea un exemplu de civism pentru comunitatea locală.
Așa cum scriam cu câteva zile în urmă, o româncă din diaspora se afla acasă în concediu, în comuna Carcaliu din județul Tulcea. Naty Dănilă Popescu este traducătoare de italiană-română în Torino, iar în acest an s-a întors, ca întotdeauna, să-și viziteze meleagurile natale, situate pe malurile Dunării. După cele 14 zile de carantină instituțională la domiciliu, a mers să vadă Dunărea și a fost decepționată de cantitatea de gunoaie aruncate în natură.
A hotărât să ia inițiativa și, printr-o postare pe pagina sa de Facebook, și-a chemat chemat prietenii și consătenii să meargă sa curățe natura de gunoaie.
Astfel se face că sâmbătă s-au întâlnit câțiva localnici și s-au apucat strângă gunoaiele.
„Eram în șase, tineri de-ai locului, toți veniți din Italia, Anglia, Belgia și Ucraina”
Erau șase persoane, toate venite în concediu din diverse țări europene. La început erau puțin dezamăgiți că nu au venit mai mulți localnici, dar asta nu i-a descurajat. Și-au suflecat mânecile și au pornit la treabă. Puțin câte puțin, s-au strâns zeci de saci de gunoaie.
Reacțiile oamenilor a fost diverse: de la ironiile unora, până la uimirea altora; de la oamenii care s-au oprit din activitățile lor zilnice pentru a-i ajuta, până la copiii care, aflați „la scăldat”, le aduceau sticle din Dunăre sau de pe mal.
La sfârșitul zilei, gunoaiele au fost încărcate într-o mașină pusă la dispoziție de primarul comunei, Gheorghe Panfil, și duse la punctul de colectare al acestora.
Într-o postare pe pagina sa de Facebook, Naty povestește impresiile și motivațiile care au împins-o să facă această acțiune.
Postarea lui Naty Dănilă Popescu
„Am început ziua fără mari așteptări, dar cu oarecari emoții. Când am pornit spre Dunăre eram în șase. Între o glumă și alta, încercam să nu părem demoralizați și dezamăgiți de prezența atât de mică la această inițiativă atipică pentru cei din zonă. Dar chiar nu avea importanță! Eram în șase, tineri de-ai locului, toți veniți din Italia, Anglia, Belgia și Ucraina. După mentalitățile multora, am venit să ne dăm mari, cu pretenția să dăm lecții acolo unde nu e nevoie de ele. Nu am vrut să dăm lecții nimănui, dragilor, dar am vrut, folosind un termen actual, să sensibilizăm oamenii cu privire la o problemă care e răspândită în toată țara, nu numai pe bucățica noastră de Dunăre.
Am întâlnit pe Dunăre oameni, pescari, nedumeriți de prezența noastră acolo. Unii au glumit, alții au plecat capul în jos, felicitându-ne sau încercând să găsească vinovații pentru mizeria de pe mal. Am întâlnit și oameni care ne-au ironizat, ceea ce nu deloc surprinzător. Am întâlnit și persoane care, cu cazanul de ciorbă clocotind, au lăsat pentru câteva momente relaxarea și ne-au ajutat să cărăm sacii la punctul de colectare. Am avut prieteni care, de departe, ne-au adus o bere rece când am terminat munca. Și, cel mai important, am întâlnit copii care se scăldau și au început să ne aducă pet-uri de prin apă sau de prin împrejurimi. Și iată că acest gest a șters tot gustul amar de la începutul zilei. Copiii au nevoie de exemple, de astfel de exemple. Ziua de azi ne-a dat idei, proiecte și colaborări care ar putea fi puse in aplicare, dar pentru asta e nevoie de oameni care să se implice, fără să fie acuzați că vor să se dea mari sau să dea lecții cuiva.
Ce am învățat azi?
– Poporul nostru e mare băutor de bere la pet-uri de 2 litri. Cantitativ, frate!! Saci de sticle maro împânzeau Lunca Dunării în locuri de neimaginat.
– Șervețelele umede nu se biodegradează, rămân acolo mult și bine, ca niște ciupercuțe după ploaie.
– Chiștoacele de țigări nu dispar nici ele după ce strângi grătarul după tine. Rămân și ele acolo mult și bine, fiind luate de apă atunci când aceasta crește și îți intră în gură când te duci la scăldat sau sunt înghițite de peștii din Dunăre.
Dincolo de toate acestea, a fost o zi tare frumoasă. Am râs și ne-am împrietenit. Ideea aceea de comunitate, de care scriam zilele trecute. Ne-a prins tare bine.
Acțiunea noastră nu a avut nicio clipă iz politic sau electoral, cum am auzit zvonindu-se. Dar vreau să mulțumesc domnului primar, Panfil Gheorghe, care fără cea mai mică ezitare, a trimis o mașină care să colecteze sacii strânși și să ne și ajute la descărcarea acestora.
Data viitoare când mai mergeți la picnic, indiferent de loc, luați un sac în plus și nu mai aruncați gunoaiele la întâmplare ca să nu mai riscați să vină snobii ăștia de «stranieri» să vă dea lecții. Aveți grijă de natură și ea va avea grijă de voi.
Sunt mândră de noi. Nu am mutat munții din loc, dar a fost o senzație tare faină să vedem pădurea curată în urma noastră.
Un PS pentru cei care ajung la finalul postării: NU candidez la primărie, așa cum umblă vorba în sat, iar acțiunea de azi NU a avut nicio implicare politică.”
Mare pacat ca Nu candidezi. .. felicitari voua..o romanca din Franta