30 de ani de la „Duminica Orbului”. Pe 20 mai 1990, securiștii și activiștii căzuți din mantia lui Ceaușescu erau reinstalați oficial în funcții prin votul poporului român

În urmă cu exact 30 de ani, pe data de 20 mai 1990, în România se organizau primele alegeri libere și democratice după o pauză de peste cinci decenii. Poporul român, venit la vot în număr foarte mare, le-a dat puterea securiștilor și activiștilor comuniști “reformați” după revoluția din decembrie 1989, în detrimentul deținuților politici și al patrioților reveniți din exil.

Ceea ce ar fi trebuit să fie revenirea României la viața democratică și parlamentară după cinci decenii de dictatură, violențe și război, avea să se dovedească, astfel, doar începutul unei noi perioade de coșmar. Actuala oligarhie politică și economică a României, cleptocrația care a ruinat țara și a ținut un popor întreg pe loc, așa-zișii „oameni de afaceri” reciclați din securiști și politruci, multimilionarii care au vândut la fier vechi fabricile cumpărate pe un leu, care au furat banii de spitale, școli, autostrăzi și căi ferate – toți își au originea în acel punct zero. În momentul 20 mai 1990, când românii și-au ales, democratic, destinul.

30 de ani de la “Duminica Orbului”. Securiștii și activiștii căzuți din mantia lui Ceaușescu au fost realeși de poporul român cu o majoritate zdrobitoare

Ceaușescu a fost alungat de la putere în decembrie 1989, apoi condamnat la moarte și ucis după o parodie de proces instrumentată de agenții Moscovei care preluaseră frâiele.

Au urmat zile de haos, cu un război nici astăzi nu se știe oficial de cine declanșat, în care s-au petrecut atrocități și s-au tras cantități enorme de muniție.

Au murit peste 1.000 de oameni, rușii profitând de ocazie pentru a lichida persoanele care știau prea multe sau erau incomode (așa cum a fost colonelul Gheorghe Trosca, din unitatea specială anti-sovietică).

S-a înființat un Parlament provizoriu (CPUN) și o formațiune numită Frontul Salvării Naționale – o denumire specifică, folosită de serviciile secrete sovietice și în alte țări unde au reușit să dea lovituri de stat. După distrugerea regimului Ceaușescu, puterea a fost preluată de un grup de persoane susținute puternic de Moscova: Ion Iliescu, Petre Roman, generalul Nicolae Militaru, generalul Athanasie Stănculescu, Silviu Brucan.

În primă instanță, Iliescu – agent sovietic școlit la Moscova în perioada 1950-1957 – a sunat la Ambasada Uniunii Sovietice și a cerut ca România să fie ocupată de trupele ruse. Planul a căzut la opoziția unor generali ai armatei române, între care generalul Ștefan Gușă, șeful Marelui Stat Major.

Același Iliescu a ieșit la postul național de televiziune și a ținut un discurs halucinant, în care apăra orânduirea bolșevică și i-a acuzat textual pe soții Ceaușescu de faptul că “au întinat nobilele idealuri ale comunismului”.

Iliescu, obligat să scoată în afara legii PCR. Așa s-au mutat, peste noapte, toți activiștii comuniști în FSN – precursorul PSD de azi

Și acest plan, de asigurare a unei continuități a Partidului Comunist Român, a fost dejucat de formidabila ură a poporului împotriva regimului criminal, instaurat cu tancurile de ruși în 1944 și responsabil de atrocități, de sărăcia și îndobitocirea unei nații întregi.

Huiduit de sute de mii de oameni când a deschis gura, de la tribună, să apere comunismul, Iliescu s-a repliat din nou și, la presiunea poporului, a acceptat să scoată în afara legii PCR.

Așa s-au mutat peste noapte toți activiștii de la PCR în Frontul Salvării Naționale. Din nou presați de opinia publică, bolșevicii “răspopiți” au anunțat că FSN are doar un rol provizoriu, nu este partid și nu va candida la alegerile programate în primăvara lui 1990.

În acea iarnă a trecerii din 1989 în 1990, în România a reapărut pluripartitismul. Un număr uriaș de partide s-au înființat. Între acestea, două aveau însă un rol major: Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal.

Primul avea în frunte un fost deținut politic, pe Corneliu Coposu, și un patriot revenit în țară, Ion Rațiu. Cel de-al doilea era condus de un personaj revenit, de asemenea, din străinătate, Radu Câmpeanu.

Manipularea unei națiuni: controlul mass-media, violența organizată, campaniile de dezinformare, folosirea serviciilor secrete, mineriadele

Împotriva țărăniștilor și a liberalilor, neocomuniștii lui Iliescu, susținuți de Securitatea reînființată sub un alt nume și de agenții Rusiei, au declanșat un război pe viață și pe moarte.

Timp de 5 luni, până la alegeri, s-au folosit toate mijloacele posibile pentru ca PNȚ și PNL să fie discreditate, infiltrate cu agenți, destructurate și chiar distruse fizic. Singurul post de televiziune din România acelor vremuri, TVR, emitea non-stop propaganda și manipulările FSN.

Un număr imens de ziare ducea campanii împotriva liberalilor și țărăniștilor, împânzind piața cu dezinformări, editoriale veninoase, acuzații nefondate. Liberalilor și țărăniștilor li se reproșa că “n-ați mâncat salam cu soia” (adică veniseră din exil), că “vreți să ne vindeți țara”, că “ne veți lua pământurile și uzinele ca să le dați înapoi moșierilor și bughezilor” și câte și mai câte altele.

Când li s-a părut că, în ciuda tuturor pârghiilor folosite, opoziția ar putea să le pună probleme, Iliescu și camarila sa au trecut la diversiuni violente și la reprimarea prin forță.

S-au organizat mai multe mineriade, ortacii din Valea Jiului fiind aduși, direct din mine, să bată oamenii pe stradă, în București. Minerilor li se spunea, de către foștii secretari de partid deveniți lideri de filiale FSN și de către ofițerii de Securitate în civil, că „la București are loc o lovitură de stat, fasciștii și legionarii vor să preia puterea”.

Oameni bătuți pe stradă pentru că purtau barbă sau ochelari, iar trecătorilor li se părea că „seamănă a intelectual sau a student”

Același discurs era ținut și în provincie, acolo unde se inocula o ură viscerală împotriva celor categorisiți “intelectuali”. Se ajunsese până într-acolo încât oameni cu barbă, cu ochelari sau îmbrăcați în blugi să fie bătuți pe stradă, în unele orașe de provincie, pentru că “semănau” a intelectuali sau studenți.

Sute de mii de români au fugit din România în acele luni îngrozitoare. Iliescu l-a reinstalat în fruntea serviciului de spionaj extern pe generalul Mihai Caraman, singurul român decorat de URSS pentru servicii speciale aduse împotriva NATO și desemnat persona non-grata de aliații occidentali.

Rezervele financiare ale țării, peste un miliarde de dolari, au fost cheltuite de guvernul provizoriu FSN ca să cumpere electoratul. Iliescu a aruncat aproape la propriu cu bani în cetățenii României, aducând în doar câteva luni țara într-o situație economică foarte dificilă.

Producția s-a prăbușit, rezervele valutare au fost cheltuite ca să li se dea prime și salarii mai mari angajaților, iar activiștii comuniști și securiștii numiți în fruntea fabricilor au început devalizarea acestora.

Foarte multe dintre metodele aplicate atunci de regimul comunist deghizat al lui Iliescu – dezinformarea, campaniile de manipulare, ura față de Occident și capitalism, învrăjbirea oamenilor între ei (pensionari contra tineri, bugetari contra angajați la privat, bucureșteni contra provincie etc) – le regăsim între armele folosite de PSD mai ales din 2016 încoace. Inclusiv sloganul “nu ne vindem țara!”, sub care a candidat Iliescu în 1990, reprezintă o temă centrală a propagandei partidului lui Liviu Dragnea.

Valul uriaș de simpatie față de România a fost risipit de crimele lui Iliescu și ale regimului neocomunist instalat în decembrie 1989

Învăluită în decembrie 1989 și ianuarie 1990 de un incredibil val de simpatie și solidaritate al lumii întregi, România a ajuns în timp record, sub comanda lui Ion Iliescu, din nou la statutul de paria al comunității internaționale.

Cei care au trăit acele vremuri își aduc aminte cum în România soseau cantități gigantice de ajutoare donate de cetățenii țărilor vestice și de americani. Ceea ce lipsise decenii întregi se distribuia acum direct din TIR-uri: cafea, ciocolată, haine, pastă de dinți, electrocasnice, chiar și bani.

Treptat, pe măsură ce vestea despre faptele regimului Iliescu a început să se răspândească, iar imaginile cu oameni bătuți pe străzi și informațiile despre securiștii și activiștii repuși în funcții au făcut înconjurul posturilor TV, acest val de simpatie s-a stins.

Așa a început democrația românească făcută cu securiști și activiști comuniști: Iliescu – votat de 85% dintre oameni

Pe 20 mai 1990, în “Duminica Orbului”, readucerea României pe orbita Moscovei a căpătat și acte oficiale. Manipulați, dezbinați și înveninați de o campanie isterică, purtată luni la rândul, românii au votat masiv Iliescu și FSN, care – în ciuda promisiunilor inițiale – se transformase în partid și intrase în alegeri. Agentul Moscovei a primit 85,07% din voturi. Candidatul PNL, Radu Câmpeanu, a primit 10,64%, iar Ion Rațiu, candidatul PNȚ – doar 4,29%.
În Parlament, FSN (urmașul Partidului Comunist și precursorul PSD-ului de azi) a obținut 67,02% din voturi. UDMR (de asemenea condusă de foști comuniști maghiari) a primit 7,2%, PNL – 7,06%, iar PNȚ – 2,45%.

S-au prezentat la vot 14.826.616 alegători din totalul de 17.200.722.

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

* Amenzi între 500 și 2.500 de lei pentru cei care nu poartă mască în spații publice închise. Zona metropolitană se întinde până la 30 km de oraș, plus întregul județ Ilfov