Tovarășa Alice Weidel, copreședinta AfD – partidul de extremă dreaptă din Germania –, a apărut într-un interviu de aproximativ o oră acordat publicației ”The Economist”. Ea a făcut mai multe declarații, majoritatea controversate, dar și unele care pot fi foarte relevante pentru înțelegerea cauzelor creșterii AfD în sondaje de-a lungul timpului.
Din grimasele și mimica acestei persoane, este foarte simplu să ne dăm seama că vorbim despre o persoană agresivă în ceea ce privește tonul vocii. Alice Weidel pare determinată și ambițioasă, dar dă răspunsuri pe lângă subiect atunci când nu-i convine întrebarea, deviind de la acesta printr-o tactică foarte asemănătoare limbajului de lemn folosit de Partidul Comunist Chinez. Doar Weidel a și lucrat la Beijing, deci este familiarizată cu ideologia comunistă, pe care o practică în ceea ce privește unele dintre politicile pe care le propune pentru Germania.
Din primele momente în care își începe argumentația, îți dai seama că AfD are o bază electorală pe care și-o va pierde cu greu. Și aici este vina partidelor tradiționale. Timp de foarte mulți ani, CDU, SPD, Verzii și FDP nu doar că și-au neglijat propria ideologie, dar și-au neglijat și propriul electorat. Mai puțin SPD și Verzii, dar mai mult CDU și FDP. Vedem acest lucru în rezultatele ultimelor alegeri. Toate partidele tradiționale de centru-dreapta s-au deplasat spre centru-stânga, iar partidele de centru-stânga s-au deplasat și mai mult spre stânga, aproape de extremă. Social-democrația a devenit socialism economic, iar creștin-democrația a devenit o anexă a socialismului economic. Iar acest lucru împinge electoratul tradițional de centru-dreapta spre extrema dreaptă, deoarece spațiul politic de centru-dreapta nu mai este ocupat, iar oamenii se simt nereprezentați.
Acest lucru s-a întâmplat după ce Helmut Kohl a părăsit scena politică germană, iar Gerhard Schröder i-a luat locul. După el, a venit Angela Merkel, care a distrus orice urmă de creștin-democrație. Merkel a mutat compasul politic al CDU de la centru-dreapta chiar mai la stânga decât centru-stânga. Din păcate, Merkel a instituit o aplatizare a spectrului politic german. Orice ai fi ales, ai fi ales tot socialism politic și economic. Armată subfinanțată, infrastructură subfinanțată, energie nucleară distrusă, eco-marxism, neomarxism, socialism economic, socialism politic, dependențe externe de Rusia și China, infiltrarea serviciilor secrete de către ruși și chinezi, gestionarea defectuoasă a crizei migranților. Plus ignorarea faptului că această criză a fost declanșată de prietenul Angelei Merkel, Vladimir Putin. Nu există domeniu energetic, economic, politic sau social în care socialismul să nu fi pătruns.
Astfel, Alice Weidel identifică problemele Germaniei: creșterea datoriei publice și faptul că tranziția verde face Germania mai dependentă de importurile de energie mult mai scumpă. Însă, ca orice pro-rus și pro-chinez care se respectă, îi este imposibil să identifice soluții. Deoarece așa-zișii ”suveraniști” nu știu ce sunt acelea soluții. Baza lor electorală a crescut pe fondul frustrării, dar nu sunt în stare să vină cu soluții la problemele concrete ale Germaniei.
Hegel spunea că orice teză are o antiteză. La sfârșit, din cele două rezultă o sinteză. ”Suveraniștii” și comuniștii nu știu să identifice acea sinteză, sunt inapți și nu au niciun fel de viziune. Sunt plini de bani rusești și chinezești, dar nu au niciun fel de capacitate politică sau economică, în afară de a spune: ”UE este de vină”.
Continuând în aceeași direcție, Alice Weidel își dezvoltă argumentul, spunând: ”Uniunea Europeană se aseamănă cu Uniunea Sovietică”. Unde am mai auzit acest argument? La la Călin Georgescu, la George Simion, la Dan Dungaciu, la Șoșoacă, la H. D. Hartmann, la Dan Puric și la toți pro-rușii din România. Să nu-l uit pe neînfricatul Adrian Severin, acest ”mare preot” al politicii externe românești.
Este clar că UE a făcut multe greșeli în trecut, dar Weidel nu propune o Uniune Europeană mai performantă, ci doar soluția unei dependențe extinse a Germaniei de Federația Rusă și de China comunistă.
După aceea, Weidel laudă Administrația Trump pentru tratatul privind gazele și petrolul cu Vladimir Putin și aruncă vina pe Friedrich Merz pentru dezastrul din politica externă germană. Merită să clarificăm aici o chestiune: Merz reprezintă cea mai mare șansă a Germaniei de la reunificare încoace. Reprezintă acel cancelar care este un adevărat patriot. Tot ceea ce a distrus Merkel, absolut tot, Merz încearcă să repare:
1. peste 500 de miliarde de euro pentru infrastructură;
2. peste 500 de miliarde de euro pentru apărare și securitate;
3. eliminarea dependenței de China și de Rusia în ceea ce privește energia verde și importurile de petrol și gaze;
4. ajutorul continuu acordat Ucrainei și evidențierea adevăratului vinovat, adică Federația Rusă, nu a unei vine ”colective”, cum o numea tovarășa Angela Merkel;
5. o reorientare clară și puternică a politicii externe a Germaniei, într-o direcție anti-Rusia, anti-China și pro-Europa;
6. o schimbare fundamentală a politicii interne și externe, de la un socialism economic și politic la o adevărată creștin-democrație.
Din păcate, existând o coaliție, Merz nu este lăsat să-și ducă politicile până la capăt de către socialiștii de la SPD, care vor să formeze un guvern regional la Berlin împreună cu comuniștii și cu Verzii. Adică o reîntoarcere a politicii din Berlin către un comunism feroce, în care naționalizarea este un cuvânt-cheie, comuniștii dorind exproprierea marilor corporații. Astfel, SPD dovedește că nu a ieșit de sub umbrela Uniunii Sovietice, a Federației Ruse și a Chinei, existând unele facțiuni din SPD care continuă să ducă, pe ascuns, o politică pro-rusă și pro-chineză.
Weidel spune că Germania trebuie să-și urmeze propriul interes, adică o revenire la aprovizionarea cu energie din Federația Rusă. AfD vrea să ia în calcul dorințele Federației Ruse, spunând că războiul din Ucraina nu este războiul Germaniei, deși Angela Merkel l-a încurajat, indirect, pe Putin să atace Ucraina.
După aceea, Weidel spune că n-a existat niciun incident cu drone la Leipzig, argumentând, asemenea lui Georgescu, că acestea nu au fost văzute cu ochiul liber. Constatăm astfel limitele intelectuale ale acestei persoane.
Weidel susține propaganda rusă, care afirmă că Ucraina nu va câștiga războiul, că nu are rost ca Ucraina să continue și că este imposibil să te măsori cu Rusia. Ea vrea să oprească orice ajutor pentru Ucraina. Insistă că susținerea războiului nu este în interesul Germaniei, deoarece pot apărea probleme în relația cu Rusia. Astfel, Weidel spune pe față că susține Rusia în Ucraina. Fără nicio îndoială.
În plus, merge pe tezele lui John Mearsheimer, un gânditor politic extrem de controversat și un susținător al Rusiei putiniste. Spune că extinderea NATO a fost o greșeală (astfel, indirect, prin extrapolare, nici România n-ar fi trebuit să adere). Weidel critică, de asemenea, amplasarea sistemelor defensive ale NATO pe teritoriul României. Are tupeul să critice aceste sisteme, pe care Traian Băsescu le-a negociat exemplar pentru România.
”Pentru a fi pace în Ucraina, trebuie să luăm în considerare și interesele Rusiei”, afirmă senină copreședinta AfD, înspăimântător de tranzacționistă și imorală.
Jurnalista care-i ia interviul politicienei extremiste este siderată de ceea ce aude. Ea intervine: ”Dar nu vedeți că Rusia lansează drone asupra Ucrainei noapte de noapte? Ucraina nu are voie să se apere?”. Weidel deviază de la subiect, în stil rusesc, și spune: ”Este o greșeală ca o țară să lanseze drone împotriva unei țări care deține arme nucleare. Este foarte prostesc. Trebuie să punem presiune pe Ucraina”.
Astfel, putem vorbi clar de o orientare pro-rusă și pro-chineză a partidului AfD, care susține public politici de apropiere de Federația Rusă și de Partidul Comunist Chinez.
