Călin Popescu Tăriceanu a devenit mincinosul mincinoşilor după ce a indus în eroare opinia publică, pretinzând că l-a cunoscut personal pe fiul disidentului Gheorghe Ursu. Acum pune la cale o altă manevră securistică.
Andrei Ursu a denunţat mizeria ordinară a şefului ALDE, care încerca astfel să-şi aroge legături cu disidenţii anticomunişti, el fiind un simplu manechin pentru dresurile de la Adesgo, în vremea lui Ceauşescu. Detalii despre ordinăria pusă la cale de Tăriceanu, AICI.
Şi-a cerut scuze, dar nu renunţă la manevrele securistice. Ultima: le-a transmis liberalilor o scrisoare deschisă, în care le cere să-l convingă pe președintele Klaus Iohannis să-l revoce pe procurorul general Augustin Lazăr. Șeful Senatului reia acuzațiile la adresa lui Lazăr, acuzându-l că a fost „coada de topor” a Securității, deşi procuorul general are verdict de necolaborare de la CNSAS, iar cei care pretind că au fost victimele sale sunt un infractor periculos şi un fost securist!
Cum a fabricat „Ciuma” PSD-ALDE doi deţinuţi politic
Tăriceanu şi PSD au batjocorit și ideea de deținut politic. Partidul lui Dragnea a trimis la Cotroceni, în delegația condusă de Eugen Nicolicea, doi falși disidenți: un deținut de drept comun, care a atacat și dezarmat un grănicer, și un fost colonel de Securitate, promovat după 1989 adjunct al lui directorului SRI, Virgil Măgureanu, și general MAI.
Cei doi „disidenți” care l-au însoțit pe Nicolicea la „consultările” cu prețedintele Klaus Iohannis au fost Ioan Muntean și Marin Iancu.
Despre Ioan Muntean s-a mai scris: un infractor de drept comun, recidivist, care în anii ’80 a atacat un grănicer și i-a luat pistolul-mitralieră și muniția. Chiar dacă încerca să evadeze spre libertate, trecând ilegal granița, Muntean nu poate justifica violența cu care l-a atacat și dezarmat pe grănicer. În orice regim, dictatorial sau democratic, aceasta este infracțiune gravă. În fond, tânărul grănicer nu era vinovat că regimul dictatorial își ținea cetățenii închiși ca într-o cușcă.
Mult mai revoltătoare este situația lui Marin Iancu. Să-l prezinți pe un fost securist „greu” ca fiind disident anticomunist este o blasfemie! Iancu a fost un ofițer din aparatul de represiune care, la un moment dat, a ajuns la conflicte cu superiorii săi. Dar nu conflicte ideologice, ci o harță pe privilegii (brânză, salam, salariu, funcție etc.).
Cazul clasic al răfuielilor dintre comuniști, în care unii îi lichidează pe alții. Lichidare poate însemna: cădere în dizgrație, marginalizare, arestare sau chiar suprimare fizică (așa i s-a întâmplat, de exemplu, lui Lucrețiu Pătrășcanu, un nenorocit de comunist omorât de nenorociții lui de tovarăși).
Marin Iancu este un personaj sinistru, pe care o ciudată contorsiune a destinului l-a proiectat, în aceste zile, drept un deținut politic sau, și mai grav, un disident anticomunist.
[…] iar cei care pretind că au fost victimele sale sunt un infractor periculos şi un fost securist, scrie jurnalistul Laurenţiu […]