Citind într-o zi postarea Mariei Butuc despre fetița ei, elevă în clasa a V-a, care a primit observații în troleibuz că nu se ridică de pe scaun și nu cedează locul persoanelor mai în vârstă, mi-am amintit și eu de-o întâmplare.
Dănuța mea era prin clasa a II-a și, fiind însoțită de către fratele ei mai mare în drum către școală, o bătrână de naționalitate rusă s-a apropiat de ei în transportul public, a apucat-o brusc pe copila mea de haină și a început s-o tragă-n sus, țipând: „Stavai, i ustupi mesto, devocica!” („Ridică-te și cedează locul, fetițo!”). Și, întrucât băiatul meu încă nu înțelegea pe atunci limba rusă, dar a intuit ce vrea femeia, i-a luat apărarea surioarei lui (așa cum este și firesc), îndepărtând mâna agresivă de pe umărul ei. La care bătrâna, revoltată de acest gest, a început să țipe și mai tare: „Vot, sfolîci!, Vot, svoloci!” („Uite, jigodia!”).
Sigur că întreaga întâmplare am aflat-o acasă, iar băiatul meu m-a întrebat cu nedumerire ce înseamnă „svoloci” („jigodie”). Ei, cum să-i traduci unui copil înjurăturile?
La rândul meu, mi-am educat copiii încă de când erau mici să-i respecte pe cei mai în vârstă, să le vorbească frumos, să le ofere locul în troleibuz etc. Și, de-a lungul timpului, asta au și făcut. Dar ceea ce vreau să scot în evidență este că respectul și bunătatea nu se cerșesc cu înjurături și țipete.
Bunăoară, am observat că bătrânii sau bunicuțele noastre nu îndrăznesc să fie chiar atât de răutăcioși/răutăcioase atunci când te roagă să le oferi locul în transportul public.
Dar cei mai agresivi sunt rușii/rusoaicele, care parcă în afară de un „Davai, vstavai!” („Haide, ridică-te!”), spus în batjocură, nici nu știu nimic altceva.
Ori ni se creează impresia că, așa cum ne urăsc pe noi, românii basarabeni, așa-i urăsc și pe copiii noștri, care au cei șapte ani de acasă. Dar mă întreb: oare câți ani de acasă au aceste persoane care te apucă de haină și te numesc „svoloci” („jigodie”)?
Rămân însă la ideea că dacă vrei să ți se facă un bine, înfăptuiește-l și tu! Dacă vrei să fii respectat, respectă! Iar dacă vrei să fii înțeles, înțelege!
Și da, trebuie să le cedăm bătrânilor scaunul și să-i ajutăm în măsura în care putem, dar și aceștia din urmă ar trebui să se poarte cu noi ori cu copiii noștri tot ca niște bunici.
