Într-un discurs ținut la National War College pe 7 noiembrie, Pete Hegseth, secretarul nou-numitului Departament de Război al SUA, anunță trecerea Pentagonului și a industriei americane de armament în format de război. În viziunea acestuia, Statele Unite se află în preziua unui șoc militar masiv și face apel la industria de armament americană să producă la viteză maximă. Un revers pentru izolaționiștii români ai lui Simion / Georgescu / Șoșoacă / Alexandrescu, care încă strigă de pe toate gardurile că România nu trebuie să cheltuie niciun ban pentru a se înarma.
Discursul lui Pete Hegseth (45 de ani), pe care-l analizăm în ceea ce urmează, a surprins pe toată lumea. Pentru prima oară de la instalarea la putere a MAGA-ioților lui Donald Trump (79 de ani), avem de-a face cu un discurs substanțial, tehnic, inteligent și diplomatic, în stilul tradițional al Pentagonului. Și mai ales unificator: secretarul de război Hegseth nu atacă în niciun moment angajații Pentagonului, nici funcționarii, industriașii sau militarii americani, ci doar procedurile de funcționare interne.
O ruptură radicală față de discursurile polarizante, aruncătoare cu noroi, tipice ecosistemului MAGA, care încep întotdeauna prin desemnarea și linșarea adversarilor.
Schimbarea de ton este absolut flagrantă, foarte departe de ridicolul prestației sale din 30 septembrie, de la Quantico, din fața a sute de generali și amirali ai armatei americane. În locul diatribelor obișnuite despre “pericolului” diversității, echității, incluziunii și al generalilor prea grași și bărboși, Pete Hegseth a ținut un discurs de om de stat, în sensul clasic al cuvântului.
Prezentând o reformă a procedurilor de achiziții de armament cerută de ani de zile de furnizorii americani de echipamente militare, omul lui Trump a primit ulterior o serie de aprecieri.
E prima oară când un înalt reprezentant din „galaxia Trump” se manifestă normal: fără circ, fără puneri în scenă scandaloase ori fraze șocante, cu care ne-a obișnuit MAGA-sfera; mai e de lucru la elocvență, dar e deja o schimbare enormă. Atât de mare, încât nu poți să nu te întrebi: ce l-a apucat? L-a lovit strechea sau ce?
Contrastul e și mai mare în raport cu președintele Trump, comandatul șef al forțelor armate, care continuă să-și pună poalele-n cap, certându-se ca la piață cu foști susținători.
Merită, deci, să trecem în revistă conținutul discursului lui Pete Hegseth, rostit recent în fața industriașilor americani din domeniul apărării, a unor membri ai Congresului și ai Armatei.
VIDEO: Discursul integral al lui Pete Hegseth
Hegseth începe, surprinzător, printr-un citat din Donald Rumsfeld, unul dintre predecesorii săi, care a ocupat aceeași funcție între 2001-2007 sub președintele George W. Bush (fiul).
Rumsfeld este un personaj disprețuit și detestat în sfera MAGA; și totuși, Hegseth își începe discursul citând un pasaj întreg din acesta: în septembrie 2001, Rumsfeld spunea că unul dintre cei mai serioși adversari ai Statelor Unite nu este nici URSS, nici China, nici vreo altă dictatură, ci birocrația Pentagonului. Modernizarea acestuia este, în accepțiunea lui Hegseth, o urgență capitală, așa cum era pentru predecesorul său acum aproape un sfert de secol.
Cultura instalată în interiorul Pentagonului este retrogradă, susține în continuare Hegseth. El spune că Rumsfeld, în ciuda clarviziunii și a voinței sale, n-a reușit s-o schimbe din cauza războaielor cărora a trebuit să le facă față.
Să nu-ți vină să crezi ce auzi: în loc să-l scufunde pe Rumsfeld, îl scuză diplomatic, furnizând o explicație logică pe deasupra!
Partea următoare a discursului său este cea mai interesantă.
„Scopul discursului meu nu este să arăt cu degetul persoane, întreprinderi sau agenți. Mulți dintre dvs. ați realizat o muncă importantă, patriotică, în slujba națiunii noastre, timp de ani întregi, chiar decenii. Aș vrea să vă privesc drept în ochi, dragi compatrioți, și să vă spun cât sunteți de importanți. Voi sunteți cei care veți determina dacă ne vom ține sau nu promisiunile către luptătorii noștri, dacă vom câștiga sau nu războiul care urmează. Ori voi – întreprinderile, industriile, baza noastră industrială și de apărare – vă țineți promisiunile, ori vom eșua cu toții. Este pur și simplu o chestiune de viață și de moarte. (…) Obiectivul nostru este simplu: transformarea ansamblului sistemelor de achiziții, astfel încât acesta să funcționeze în timp de război; accelerarea desfășurării capacităților noastre și concentrarea pe rezultate. Obiectivul nostru este să construim, să reconstruim arsenalul (militar al – n. red.) libertății noastre”, spune Hegseth.
Nimic deci din retorica sa obișnuită, aceea cu „înarmarea creștinilor pentru a apăra și extinde noua creștinătate”, nici despre „cangrena woke” sau alte bazaconii cu care secretarul Departamentului de Război își pigmentează discursurile.
În locul acestora, o imensă luciditate: „Trăim vremurile anului 1939. Ori, în cel mai bun caz, un moment 1981. Un moment de urgență absolută. Inamicii noștri se unesc între ei, amenințările se intensifică. Le simt și eu, cum le simțiți și dvs.”
E momentul-cheie al discursului, pasajul cel mai important, cel al iminenței unui conflict armat.
”Dacă dorim să prevenim și să evităm războiul – ceea ce ne dorim cu toții –, trebuie să ne pregătim de acum. Adversarii noștri nu stau cu brațele încrucișate. Ei acționează rapid, dezvoltă și testează capacități noi, într-un ritm care trebuie să ne dea de gândit, nouă, tuturor americanilor, mai ales celor care lucrează la Pentagon sau în industria apărării. Ambițiile și intențiile lor sunt pline de îndrăzneală. Acțiunile lor ne spun multe și, ca să fim sinceri, noi am fost câteodată prea lenți în reacțiile noastre”.
O aluzie clară la Rusia lui Vladimir Putin, care experimentează și lansează în serie vectori de arme nucleare – Poseidon, Oreșnik, Burevestnik.
Iată, deci, cum însuși omul lui Trump, echivalentul ministrului Apărării de la noi, cel care are în subordine 3,5 milioane de oameni și un buget de 800 de miliarde de dolari, spune cuvânt cu cuvânt ceea ce repetă de atâta timp responsabilii Uniunii Europene.
Ce au de spus acum George Simion, Dana Iovanovici-Șoșoacă, Anca Alexandrescu și mai ales Călin Georgescu, propovăduitorii “înțelepciunii rusești” și ai “pacifismului” lui Putin cel inofensiv? E util sau nu să se înarmeze România în fața amenințării rusești?
Revenind la mesajul din 7 noiembrie al secretarului Hegseth: după un omagiu adus președintelui Trump (mult mai puțin lingușitor și pupincurist, precizând doar că acesta a semnat patru decrete vizând stimularea inovației și simplificarea procedurilor de achiziție a echipamentelor militare), conținutul discursului devine tehnic.
Planul global de reformare a sistemului de achiziții al Pentagonului este detaliat:
- suprimarea unor agenții;
- plasarea altora direct sub comandamentul de achiziții al Pentagonului;
- deschiderea pieței către întreprinderile inovatoare care încă n-au avut acces la licitații;
- prioritate pentru companiile capabile să furnizeze volume importante în timp scurt.
Am ales să nu intrăm în detalii, care nu sunt relevante pentru cititorii români.
Un singur aspect este interesant pentru noi, din restul discursului: Hegseth s-a angajat ferm să colaboreze cu Congresul pentru a realiza această reformă, propunând și detaliind două proiecte de lege.
Aflăm din presa americană că președinții Comisiilor forțelor armate din Senat (Roger Wilker) și Camera Reprezentanților (Mike Rogers), ambii republicani, au primit foarte bine propunerile lui Hegseth. O lege nouă, integrând propunerile de reformă ale acestuia, ar putea fi votată chiar înainte de sfârșitul anului.
Și companiile de armament americane au salutat proiectul de reformă al lui Hegseth. Câțiva reprezentanți ai industriei aerospațiale au răsuflat chiar ușurați, declarând că sunt măsuri de bun-simț, așteptate de foarte multă vreme.
Cu atât mai mult, întrebarea rămâne: ce l-a pocnit în freza dată cu gel pe ferchezuitul Hegseth?
Cu siguranță, confruntat cu realitatea mediului în care evoluează (militari de grad înalt, elitele Pentagonului și ale industriei de armament), acesta a înțeles că funcția nu e suficientă pentru a fi ascultat și respectat.
După fiasco-ul răsunător de la Quantico, în care atât el, cât și Trump s-au făcut de râs încasând tăcerea militarilor, absența oricăror aplauze și uraganul de critici, Hegseth a înțeles că trebuie să adopte cultura mediului din care face parte. Altfel spus, să lase baltă prestația de show de prost gust, tipic MAGA, și să intre în rândul lumii civilizate.
Este, în mod sistematic, cazul extremiștilor care practică scandalul ori excesul verbal ca mijloace de comunicare.
Giorgia Meloni, devenită prim-ministru, a adoptat cu succes cultura de comunicare european-bruxelleză, pentru a obține validare în UE, lăsând în urmă discursurile de tip mussolinian.
Cât despre George Simion, dacă va mai fi vreodată invitat la vreo televiziune franceză, e de așteptat să vedem o altă prestație, după catastrofa comunicațională din primăvară.
În anumite medii politice, realitatea se impune delirului și ești obligat să intri în acord cu aceasta, altfel dispari sau devii nefrecventabil.
